6,113 matches
-
ori. Cu arma lui în mână, Buzz porni la atac. Când ajunseră periculos de aproape unul de altul, grecul apăsă pe trăgaci, dar nu se auzi decât un amărât de clic. Buzz atacă, lovindu-i păroasa mână stângă, care încerca disperată să bage pe țeavă muniția inexistentă. Tommy Sifakis urlă și aruncă arma din mână. Buzz îl dărâmă cu o pereche de croșee dreapta-stânga în coaste. Grecul scuipă sânge și încercă să se facă ghem, protejându-și zona rănită. Buzz îngenunche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
W. Hollywood”, cu un „!!!!” în roșu aprins. Mai găsi și alte confirmări ale urii purtată de Niles lui Mickey înainte de armistițiul încheiat cu Jack D. În concluzie, totul părea să fi fost o inițiativă personală plănuită jalnic de un Niles disperat că bomba lui nu-l făcuse praf pe Mick. Buzz stinse lumina și la plecare șterse clanțele ușii pe ambele părți. Merse pe jos până la colțul dintre Sunset și Vermont, aruncă cheile de la casa și mașina lui Niles prin grătarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
sforicică. Probabil că toaleta i-a displăcut pentru că s-a înfuriat și zdup! la colivia cu canari. Cu o labă lungă a des chis ușița și... să nu mai vorbim... Cu plânsete și ți pete, Suzanne a venit la mine, disperată: „De ce-ai lăsat ușița deschisă? Uite ce-ai făcut!“ Drama durase o clipă, dar săraca Suzanne a rămas de neconsolat. A luat câteva pene galbene ca soarele, care rămăseseră agățate de gratii, le-a legat cu o fundiță și
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
doua zi, m-am trezit cu poli ția, m-au anchetat patru ore fiindcă i-am indus în eroare pe vameși. Mi-au dat o amendă de trei ori mai mare decât prețurile adevărate ale tablourilor. Îmi venea să mor. Disperată, am scos un strigăt de fiară înjunghiată: „Atunci mă arunc pe fereastră!“ La care unul dintre cei trei elvețieni îmi răspunde foarte serios: „N-aveți noroc, doamnă, suntem la parter.“ Să mai zici că elvețienii n-au umor! — Bine, dar
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
una cu trupul? Că este... este... un... și văzând că eu tac, îmi spuse cu bunăvoința care-l caracteriza, chiar atunci când era supărat: Hai, să te-ajut eu, este un cefalo... ― ...pod! respirai eu ușurat că am nimerit-o, făcând disperate apeluri la reminiscențele mele zoologice în legătură cu denumirile de origine greacă ale animalelor. Clasa hohoti scurt și se opri din condescendență pentru mine. ― Din pod ai căzut dumneata! Aceste animale sânt cefalotorace, domnule, prin urmare nici urmă de gît! Cine ți-
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
urâtă. Iar cel care pornise, totuși, o făcuse de frică. Voise să ridice desaga ciudatului călător, dar nu o putuse clinti. Avusese senzația că Înăuntru sunt greutăți metalice, poate arme. Apoi simțise că o mână Îl ridică În aer. Dăduse disperat din picioare, dar tânărul nici nu păruse a observa eforturile lui. Îl fixase cu o privire albastră, metalică, și Îi spusese calm: - Plecăm chiar acum. Apoi Îl lăsase jos și ridicase, parcă În joacă, misterioasa desagă. Pescarul se duse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Călărimile de Neamț care se aflaseră sub comanda comisului Toader ieșiseră din Încleștare și executau o manevră de atac spre dealul lui Mirenilă, unde primii fugari turci Încercau să se salveze. Călărimile de Vrancea și corpul secuilor respingeau un atac disperat al achingiilor. Dar, dincolo de aceste regrupări care deschideau calea unei victorii nesperate, căpitanul observă că nu e singurul care studiază starea oștilor În acest moment crucial al bătăliei. Mii de priviri erau ațintite spre atacul Apărătorilor. Nu doar fiindcă acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
care ar fi putut ține o armă și nici nu putea scăpa de loviturile date În batjocură de ienicerii din patrule. Nu, Îngerul n-ar risca să stea acolo, În mijlocul pieței, fără nici o armă. Era doar un om bolnav și disperat, care cerșea un bănuț pentru o felie de kebap. 27 decembrie ora 12.30, conacul Brănești, Moldova de Sud Cei cincizeci de Apărători ajunseră În fața porții Brăneștilor și cerură să intre. Le ieși În Întâmpinare Însuși vornicul Isaia, Îmbrăcat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
atât În fața cât și În spatele lor. Departe, pe drumul Galaților, o altă săgeată roșie se ridică spre cer. Mesajul de moarte Își Începuse drumul spre Cetatea Albă. La două sute de pași de poarta Brăneștilor, luptătorii lui Lacrămă porniră un atac disperat, fără nici o șansă. - Viața noastră pentru moartea căpitanului! strigă Lacrămă. -Viața noastră pentru moartea căpitanului! repetară Apărătorii, Într-o formație mică, pe două rânduri. - Șarjă pe flancul stâng, cu voltă strânsă și ieșire din Încercuire! Apoi același lucru pe dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Amir nu erau nici clare, nici liniștitoare. Căpitanul Oană nu era nicăieri În Moldova. Voievodul se afla În continuare sub protecția ordinului Apărătorilor, dar comandantul lor era acum căpitanul Pietro. Mai mult, serviciile de informații ale lui Ștefan făceau eforturi disperate să dea de urma căpitanului, care fusese prins Într-o ambuscadă organizată de Cuceritori. Cât despre Alexandru, acesta fusese trimis Într-o misiune secretă În afara granițelor Moldovei. - Un moment, spuse Ștefănel. Au fost anulate toate misiunile Cuceritorilor? - Curierii au pornit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pur sânge arab ai spahiilor, caii europeni ai Apărătorilor și caii moldovenești ai Erinei. Viteza de deplasare a Cuceritorilor era de-a dreptul incredibilă. În curând, poate chiar peste câteva ore, toate aceste forțe se vor Întâlni, Într-o ciocnire disperată. -Commandante... se auzi vocea unui Apărător care sosise la galop, dinspre Apus. Il capetano Francisco sta arrivando con sua artilleria. - Finalmente... murmură Angelo. Douăzeci de căruțe escortate de cincizeci de Apărători se iveau pe firul văii, venind dinspre Trieste, de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
stepelor. Noaptea se lăsase, grea de neliniști și de răzbunări, asupra Balcanilor. La semnul lui Angelo, cercul de făclii ale Cuceritorilor fu Înconjurat de alte trei cercuri de făclii ale Apărătorilor. Noaptea se transforma În zi. - Nu!!! se auzi strigătul disperat al lui Ogodai. Nu e adevărat! Doar un nebun ar Încălca legea sfântă a străbunicului tău, Gingis han! Dar, dacă ai nevoie de dovezi, atunci Eternul Cer Albastru Îți va da dovezi! Yassa spune că un rănit poate fi reprezentat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
era așa. Semnalul mongolilor spunea totul. Amir Baian căzuse Într-o luptă care nu trebuia să fie a lui. - Acum e momentul! spuse Mahomed. Acum Ștefan va fi Îngenuncheat. Amir n-a putut salva pe nimeni. A fost un gest disperat. Vreau un regiment de spahii În șarjă asupra mongolilor. Nici unul să nu rămână În viață. Alte două regimente să atace centrul cavaleriei lui Ștefan. Fără cavalerie e mort. A sosit artileria de la Suceava? - Nu mai avem artilerie la Suceava, luminăția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
măcelăriseră ultimele rămășițe ale achingiilor. La porunca Marelui Maestru, Îi uciseseră pe toți ofițerii care purtau Însemnele imperiului. Dar În fața lor se afla, acum, corpul de elită al ienicerilor Însărcinați cu paza sultanului. Lupta devenise sălbatică. Părea doar o Încercare disperată de a ajunge la Mahomed. Dar Uzjiun și războinicii lui, ca și Midhat și Cuceritorii lui, știau că nu e doar atât. Nu-și puneau Întrebări. Respectau ordinele fratelui celui dispărut știind că el poate da peste cap orice forță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Încărcate cu trupe și armament au plecat din Istanbul spre gurile Dunării. Întăriri cerute de sultan pentru războiul din Moldova. Voievodul Îngălbeni. Nimeni nu putea rezista unei asemenea presiuni militare. Două sute de corăbii pline de oșteni... de artilerie... Deodată, Încercarea disperată a căpitanului Oană i se păru fără sens. O picătură În ocean. Nimeni nu putea rezista Întregii forțe concentrate a Semilunei. Nu În acel secol. Trebuia o alianță a Întregii Europe. Sau intervenția unui nebun. Își aminti de al doilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
o Înțelegea și căpitanul. Ștefănel dădu pinteni, pornind la galop Înapoi, spre locul În care se afla voievodul. Oană strigă: - Înapoi! E o capcană! Apărătorii se opriră, revenind În jurul căpitanului. - Înapoi! repetă Oană. Cornul! Semnal! Cornul Apărătorilor sună, aspru, ordinul disperat al căpitanului: Retragerea la galop! Zid În jurul măriei sale! Călăreții Scutului și Spadei porniră Într-o cursă nebună printre stejarii bătrânei păduri. Măria sa era În primejdie. Încetul cu Încetul, Înțeleseră. Retragerea sultanului era adevărată, dar contraatacul era ucigător. Pe flancuri, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
un lung prizonierat. Era o eliberare a elementelor, o revanșă asupra liniștii, asupra luminii, asupra oamenilor. Era apocalipsa. Alexandru simți În adâncul lui ruperea echilibrului. Simți scufundarea corăbiilor, auzi geamătul ascuțit al lemnului strivit de forța vântului și auzi strigătele disperate ale oamenilor care se prăbușeau În adâncuri. Simți durerea, agonia, resemnarea, liniștea de după. Nu știu cât timp trecuse. Minute, ore, zile. Nopți. Mai ales nopți. Vântul scăzu până se prefăcu În șoaptă. Întunericul se risipi, până se prefăcu În zi. Marea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
trimit apeluri telefonice, scrisori (mai puține), mesaje pe internet, fotografii și chemări insistente pentru a fi vizitați. Acești bunici se află în situația imposibilă a cloștii care, după ce a scos pui de rață, când îi scapă pe baltă emite chemări disperate de pe mal, chemări pe care bobocii nici nu le aud. Am putea conversa despre sănătate. Dar mai bine nu! De ce? Pentru că ar fi prea mult de povestit dacă fiecare și-ar prezenta, cu lux de amănunte, bolile cu care s-
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
torent. Palanchinul se sfărâmă ca o jucărie, iar Amrita zâmbește când noaptea explodează în rafale colosale, cu o forță după care a tânjit dintotdeauna. Cămilele încep să zbiere, să se ridice pe copitele din spate, răsucindu-se în apă, încercând disperate să se elibereze. Oamenii și lucrurile sunt absorbite, luate pe sus de puhoi. Pentru câteva clipe, Moti Lal reușește să-și țină umbrela, proptindu-se țeapăn pe picioare în spuma învolburată, cu o expresie gen „iată că plouă“ întipărită pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ceea ce face ca ceapa să fie foarte eficientă. Pandit Razdan speră să scoată boala din corpul său, distrugând microbul în focul mistuitor al cepei. Pentru a potența efectul cepei, consumă o cantitate mare din acest remediu, în timp ce zace și luptă disperat cu panica pe care o simte clădindu-se în corpul său scuturat de frisoane. Astfel alege Amar Nath să facă față bolii. Este ceva real: acest ipohondru se confruntă cu personificarea trup și suflet a celor mai mari temeri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
poate de mult. Se mai uită o dată înapoi șocat și rănit, apoi dispare în mulțime. Harry lasă jos racheta și-și șterge sudoarea de pe frunte cu o batistă murdară. Seara este compromisă încă înainte de a începe. Pagină separată Dezamăgit și disperat, Pran lovește cu pumnii în poarta albastră a conacului de pe care vopseaua a început să se scorojească. Portarul îi deschide și Pran zărește peste umărul acestuia curtea luminată de razele lunii. Recunoscându-l, omul îi trântește poarta în față. Cerșetorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
larg căscate, și cu niște cuțite curbate în mână. Se aplecă asupra lui și încep să-l jupoaie, la început crestându-l subraț, la glezne și încheieturi, apoi îi trag pielea de pe spate ca pe o kurta foarte strânsă. Țipă disperat, dar ei o ridică sus spre lumina care trece prin ea ca o văpaie sângerie nedefinită. Uneori, vin împreună cu părinții lui sau sunt îmbrăcați cu hainele acestora, sunt bărbați voinici, legați laolaltă în sariuri de nuntă, garnisite cu aur sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
toate actele pe care le aducea în fiecare seară în bungaloul său, cu o privire sumbră pe chip. Întrebările ei îl aduceau în pragul disperării. Cum era să-i spună că pe zi ce trece era din ce în ce mai speriat, că verifica disperat prima și apoi fiecare din listele mâzgălite în grabă pe care le înfunda în buzunarele uniformei? Charlotte preferă în aceste condiții să exceleze în munca sa domestică, apucându-se, cu toată convingerea, să terorizeze servitorii, ca o adevărată Memsahib, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Apoi, îl voi amenința că-i arăt caseta lui sir Wyndham, dacă porcul bătrân nu mă sprijină ca succesor al fratelui meu! Ce zici de planul meu? — Ce să cred? Despre ce? întreabă Privett-Clampe , apărut în spatele lui Flowers care gesticula disperat. — S-a ținut după mine, se scuză Flowers. Nu l-am putut opri. — Salut, băieți, îngaimă maiorul, destul de amețit. Flowers zicea că organizați un spectacol de cinema. N-am avut ocazia să văd ceva de genul ăsta, așa că m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
din Charleroi pe acolo? Doamna Pereira este cuprinsă de un acces de tuse. Bobby o simte foindu-se pe scaun. Încă o dată se aude zgomotul îndepărtat al unor clopoței și masa începe să se clatine. — Te rog! Domnișoara Garnier pare disperată. Charleroi? Ai văzut pe cineva? Te rog! Ai văzut? Domnișoara Garnier va rămâne dezamăgită. Mica Orhidee nu mai vorbește. După mai mulți clopoței și mișcări ale mesei, se aude din nou vocea lui Blue Pearl. — Frecvențele spirituale sunt cam ocupate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]