3,349 matches
-
luat, dintr-un singur pas locul său între armatele europene... Dar oamenii de felul acelora care au rupt cercul de foc în reduta Grivița deși pentru prima dată auzeau șuieratul gloanțelor sunt din aceea ale căror dorinți nu pot fi disprețuite, și o sută de mii de oameni 50 formează o poteră care întoarce victoria în favoarea unei sau a alteia din cele două mari puteri care sunt în poziția de a amenința independența.... Armata română devine un factor în chestiunea Orientului
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
reprezentat pentru dinamica exegeților, un contrast puternic de nuanțări și interpretări. Pe de o parte, filosofia a fost descrisă drept un efort și un dar al unor oameni excepționali: (Platon); (Hegel); (Seneca); (Camus). Pe de altă parte, filosofia a fost disprețuită sau ignorată, fiind considerată o speculație sterilă asupra unor himere, fără a se intersecta cu viața și trăirea; devenind astfel inutilă, o nulitate asupra căreia nu merită să-ți bați capul cu ea. Din acest motiv, la un congres internațional
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian-Vladimir Costea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2275]
-
anumitor maladii ale organismului eclezial. Acest tratament decurge din natura permanentă și eternă a Ecclesiei; el este mărturia unei identități neschimbabile a Bisericii, a cărei organizare a fost decisă pe temeiul mărturiei apostolilor și garantate prin prezența Sfântului Duh. A disprețui cu bună știință canoanele duce, inevitabil, la denaturarea Bisericii, la erezia ecleziologică. Autoritatea intelectuală interbelică, prin vocea lui Nae Ionescu (și nu numai), reface liantul cu autoritatea ecleziastică, reconfigurând raportul dintre laicat și Biserică în vederea realizării acelui orizont al binelui
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
în care nu putem vedea decât un anti-mund: cu regele lui un serv umil, Hristos; cu Evanghelia lui, garanție a unității speciei umane, cu sfinții și tradiția lui, chezași ai imutabilității acestei Evanghelii. Este lumea romană mai scurt, lumea de disprețuit? Evident, nu! Dar cine a intrat în Biserică a rupt legăturile cu lumea. Căci lumea își trăiește viața ei, legea ei, căreia nu-i lipsește conștiința colectivă, exprimată în drept și în hotărârea magistraților, care nu sunt servii lui Dumnezeu
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
nu ca pornind de la problema teoretică a Dumnezeirii, ci de la cea practică și concretă a Bisericii... Toată viața religioasă a țării să fie, statistic și documentar, în arhivele institutului. Nu o facultate, deci, ducându-și zilele de astăzi pe mâine, disprețuită de celelalte facultăți, jenată de existența ei proprie, cochetând cu știința și cu raționalismul protestantizant, geloasă de autonomia ei și căutând mereu prilejul de a-și afirma independența față de Biserică; ci un sever INSTITUT DE ÎNALTE STUDII ORTODOXE, cu metode
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
despărțit de revelație. Pentru a accepta dogmatismul, ca formă de vehiculare a Adevărului mântuitor, trebuie să distingem între gnosis și pistis, adică între cunoașterea rațională și credință. Desigur, are precădere credința în ceea ce privește Adevărul, numai că nici rațiunea nu poate fi disprețuită... Dogma este forma religioasă a adevărului și știința dogmelor este teologia. Când se vorbește de dogmatism ca ceva antieliberator, siluant, ne aflăm în prezența unei contradictio in adjecto (dogma fiind esența libertății reale, reflectată imperfect aici, și tot transcendentă, ca
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Descrierea Moldovei, dar rămas în manuscris și publicat mult mai târziu: „Înainte de toate, chiar dacă acest neam a fost împărțit în trei ținuturi de căpetenie (despre care se va vorbi mai apoi), totuși toți se cheamă cu același nume de români, disprețuind adică și dând de-o parte numele de valahi, care le-a fost dat de către popoarele barbare. Căci românii care trăiesc și astăzi în Transilvania, deasupra fluviului Olt, în ținutul numit Maramureș, nu-și dau numele de Valahi, ci de
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
Otomană a atitudinii sale față de politică franceză în problema poloneză a constituit, însă, doar un mare eșec pur diplomatic, de vreme ce guvernanții francezi nu urmăreau, în realitate, nici atunci refacerea statului polonez, în beneficiul poporului polon, în primul rând, deoarece îl disprețuiau 81, tot așa cum nici Napoleon Bonaparte nu și-a propus, vreodată, în mod serios, un astfel de obiectiv. Fixarea graniței europene cu Imperiul Otoman pe Nistru, în conformitate cu tratatul de pace de la Iași, din 9 ianuarie 1792, a fost considerată de
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
de rele, nu se putea afirma cu ușurință într-o lume devenită superficială și a unei înfățișări auguste așezată pe tronul imperial, cu un decor impunător. Pe lângă aceasta, statul putea folosi toate mijloacele de constrângere dacă discipolii Evangheliei îndrăzneau să disprețuiască ori, chiar și numai în cuvinte, să atace acest cult de stat. Un alt factor negativ era înspăimântătoarea carență de simț moral, evidentă în cultele misterelor orientale, ale căror caractere orgiastice conduceau adesea spre forme de depravare. La baza tendinței
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
spre forme de depravare. La baza tendinței cultelor misterelor înclinate spre manifestări exterioare, destinate să acționeze asupra simțurilor, se afla o religiozitate superficială datorată civilizației elenistice, care pierdea tot mai mult din profunzime și interioritate. Asupra tendințelor la fel de negative care, disprețuind convingerile și formele de cult ale religiilor antice nu făceau decât să diminueze respectul față de factorul religios, au avut o anumită influență ireverența și critica impertinentă a divinităților foarte accentuată în acea vreme. Ironia batjocoritoare cu care mediile intelectuale au
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
tot astfel la cele legate de riturile religioase păgâne. Pentru montaniști judecata de pe urmă a lui Cristos era iminentă, fapt pentru care își trăiau penitența într-un rigorism excesiv și într-o atitudine de sfidare a lumii pe care o disprețuiau. Antimilitarismul era foarte viu între ei, proclamându-și credința printr-o dorință fanatică de martiriu, provocând o și mai mare duritate din partea păgânilor care, dincolo de toate acestea, se aflau în imposibilitatea distingerii lămurite a diferențelor dintre concepțiile acestor secte și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ar fi influențat pe creștini la nerespectarea legii tradiționale a religiei grecilor. Autorul păgân vedea în această ruptură comună, a legii antice, o trădare a fundamentului fraternității creștinilor care, din convingerea de a deveni nemuritori și de a trăi veșnic, disprețuiau moartea și se sacrificau în număr mare, cu toată spontaneitatea, îmbrățișând martiriul. Critica sa față de această concepție pe care o aruncă și mai mult în sfera ridicolului, referindu-se la îngrijirea concretă a prizonierilor de către creștini, atinge apogeul, în gândirea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
lor de a trăi sunt superiori legilor. Îi iubesc pe toți și sunt persecutați de toți. Sunt necunoscuți și totuși condamnați. Sunt trimiși la moarte, dar prin aceasta ei primesc viața. Le lipsesc toate, dar găsesc toate cu îmbelșugare. Sunt disprețuiți, dar în dispreț își găsesc gloria lor. Sunt loviți în numele lor bun și între timp se dă mărturie despre dreptatea lor. Sunt insultați și binecuvântează, sunt tratați cu mârșăvie și răspund cu cinste. Deși fac binele, sunt pedepsiți ca răufăcători
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
fi ucis pe nedrept mii și mii de oameni, nu va putea plăti șirul acestor acțiuni printr-o singură moarte. Iar unul care și-a creat o opinie greșită despre Dumnezeu și a trăit în manieră complet arogantă și profanatoare disprețuind cultul, călcând în picioare legile, făcând violență copiilor sau femeilor, distrugând pe nedrept orașele, incendiind casele cu locuitorii lor, devastând o regiune și nimicind odată cu ea neamuri și popoare și chiar o întreagă națiune, cum va putea acesta să ispășească
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
voi putea să admit o creație de tip fatalist, văzând asemenea slujitori? Nu vreau să domnesc, nu doresc să fiu bogat, am refuzat comanda militară, urăsc desfrâul, nu practic navigația pentru lăcomie, nu concurez pentru coroane, am abandonat fandoseala gloriei, disprețuiesc moartea. Sunt superior oricărei specii de boală; durerea nu-mi consumă sufletul. În aceiași operă, dar în alt loc, filozoful critică sistemul politic al vremii care înșeală oamenii, profitând de credința lor în arta divinatorie: Ordinea lumii este excelentă, însă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
thiestice), susținea interdicția evanghelică de a ucide pentru creștini. În acest text, unde este prezentă și referința la brutalitatea spectacolelor cu gladiatorii, se poate constata legătura dintre abținerea de la sângele animalelor și de la vărsarea sângelui omenesc. Criticând credințele religioase romane, disprețuia gloria imperialismului roman al cărui expansionism era marcat de o istorie continuă de masacre, distrugeri și de edificări pe moartea altora ori de subjugare a altor popoare, atitudini contrare faimoasei păci romane. În Octavianus, 37, 1-6, idealurilor și modelelor eroice
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
bunurile donate de către credincioși spre administrare, le-au împărțit celor săraci; au ales colaboratori zeloși și capabili pentru a putea lăsa în locurile evanghelizate bărbați pe care puteau conta (cf. Rom 16). Este uimitor cum niște oameni simpli din Galileea, disprețuiți până și de iudei, coreligionarii lor, ar fi putut să aibă atâta cunoștință despre lumea romană, atâta practică de viață, atâta intuiție în facilitarea cuceririlor lor evanghelice și geografice și atâtea inițiative în a le păstra. Păreau exploratori și cuceritori
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
4.2.4. Actele sfinților martiri Nicandros și Marcianus Mă apuc să relatez glorioasele bătălii pe care sfinții martiri Nicandros și Marcianus le-au dus împotriva diavolului. Acești bărbați care luptau între armatele acestei lumi, întăriți de armele adevăratei dreptăți, disprețuind gloria acestei lumi, cu ajutorul lui Cristos au intrat să facă parte din oștirea cerească. Au fost conduși la tribunal ca unii care ar fi săvârșit lucruri josnice. Guvernatorul Maximus, sub jurisdicția căruia au fost puși, le-a spus: „Nicandros și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Stăpânul tuturor creaturilor și Rege nemuritor le-a dat slujitorilor săi prin Isus Cristos, Fiul Său, încrederea să moară. Prin El ne-a dat și nouă speranța de a învia, pentru a crede într-o viață mai bună și să disprețuim viața prezentă“. Guvernatorul a spus: „După cum văd, deja ai renunțat la viață. Totuși este mult mai demn ca, cel care nu se pleacă în fața unui consiliu omenesc să disprețuiască și chinurile, pe care vei putea să le eviți numai aducând
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
învia, pentru a crede într-o viață mai bună și să disprețuim viața prezentă“. Guvernatorul a spus: „După cum văd, deja ai renunțat la viață. Totuși este mult mai demn ca, cel care nu se pleacă în fața unui consiliu omenesc să disprețuiască și chinurile, pe care vei putea să le eviți numai aducând sacrificii, altfel ai să vezi cât vor fi de îngrozitoare“. Văzând că nu putea să-l înduplece pe fericitul Ferreolus prin amenințări, a poruncit să fie arestat și torturat
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
încărcăm memoria cu observații culese din realitate, să privim și iar să privim, îmbogățindu-ne cu frumusețea naturii care ne înconjoară. Să învățăm mereu, până la sfârșitul maratonului. Să-i admirăm pe cei mai buni ca noi și să nu-i disprețuim pe cei care n-au reușit să treacă prin poarta destinului. Am socotit că e frumos să închei gândurile mele cu două strofe sublime din Boris Pasternak: Creația-i o dăruire Și nu scandal și împrumuturi. E rușinos, o nulitate
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
omenește, dar a nu-ți recunoaște greșeala de moment sau a nu dori să te Îndrepți Înseamnă de-acum o sfidare la adresa celorlalți, care sunt priviți ca niște „cantități neglijabile”.) „Nu există om care să aibă dreptul de a-i disprețui pe oameni.” (Alfred de Vigny) „Păcatul cel mai mare față de semenii noștri nu este să-i urăști, ci să-i privești cu nepăsare. Acesta-i miezul neomeniei.” (G.B. Shaw) Dumnezeu nu bate cu ciomagul. (Celor care au greșit, El le
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
demnitatea sa, care se cere a fi respectată.) „Doamne! Mă văd alungat de omenirea Întreagă, pentru că nu vreau să mă Împac cu nedreptatea.” (L. van Beethoven) Un câine bun nu aleargă după toți care-l strigă. (Fidelitatea din adevărata prietenie disprețuiește alte oferte, oricât de avantajoase ar fi ele: „Cine schimbă stăpânii slugă Îmbătrânește”.) Orice defect care place sultanului devine calitate. (Nu este de mirare, de vreme ce În jurul său tronează frica și slugărnicia.) „Poți să te Închini, fără să te pleci.” (T.
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
fi, Într-o bună zi tot trece un drum peste ea. (Nu este orgoliu personal, oricât de abil ar fi În arta disimulării, care să nu fie strunit, până la urmă, de bunul-simț al realității.) „Pericolul vine mai repede atunci când este disprețuit.” (Publilius Syrus) Obrazul subțire cu cheltuială se ține. (Cel care emite pretenții cu privire la sine, dorind, de exemplu, să trăiască pe picior mare, trebuie să se obișnuiască și cu ideea unor cheltuieli peste măsură: „Noblesse oblige”.) Cu ceea ce te lauzi, din
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Într-o situație de inferioritate.) „Plăcerea cea mai delicată este să faci plăcere altora.” (La Bruyère) Moartea unora este viața altora. (În vampirismul de ordin moral, unii se complac să trăiască doar de pe urma averii și renumelui părinților sau strămoșilor lor.) „Disprețuiesc noblețea pe care o dă numai Întâmplarea fericită a nașterii și care nu este câștigată și sprijinită prin merite personale.” (U. von Hutten) Când se lovesc două oale se sparg amândouă. (Când se Înfruntă doi oameni la fel de orgolioși, vanitatea fiecăruia
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]