4,738 matches
-
Dar nu vorbea ca un bărbat care pleacă În Europa să se despartă de cineva. Vorbea ca un bărbat Încântat peste măsură că pleacă la Paris Împreună cu o femeie să se distreze și la Londra cu altă femeie, să se distreze și mai abitir. Se simțea Îngrozitor de confuză. Asta nu era o Întoarcere la inocență, ci mai degrabă o alunecare din ea. — Matthew, ascultă-mă! zise ea brusc. Luă o Înghițitură de vin. I se citea În ochi că toată aventura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Curând sosi și Carmen, o blondă Îndesată, de treizeci și trei de ani, cu un simț al umorului foarte ascuțit și ochi albaștri, strălucitori. — Cum a fost la Los Angeles? Întrebă Carmen după ce făcu cunoștință cu fetele. — A fost mișto. M-am distrat. Nimic special. — Imposibil! Pun pariu că ai tu o poveste interesantă de-acolo! Haide, trebuie să se fi Întâmplat ceva bun pe-acolo, zise Giulia calmă. Radiezi! Trei perechi de ochi se ațintiră asupra lui Kitty. Nu, era hotărâtă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ia rămas-bun. — Mâine-dimineață mă Întorc la Londra, Îi zise. Ți-ar plăcea să vii cu mine? — Vrei să vin cu tine la Londra mâine-dimineață? Întrebă nedumerită. — Nu, zâmbi el. Te invitam să vii cu mine la hotelul meu, o să ne distrăm. Iar dacă după aceea o să vrei să vii la Londra... — Știi, de când sunt În New York nici un american nu mi-a pus o Întrebare atât de ridicolă la cinci minute după ce m-a cunoscut. — Nu? Întrebă el surprins. Poate pentru că ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Spencer, cât ne mai chinuim... Știu... oftă el. Închise. Telefonul sună din nou. Era Sam, prietenul ei dramaturg. — Bună, Kitty. Nu ne-am mai auzit de mult. Un Sf. Valentin fericit! — Și ție, Sam, răspunse destul de rece. — Cum te-ai distrat În călătorie? Întrebă el șovăitor. Kitty aruncă o privire pe fereastră, la luminile licărind dincolo de East River, departe spre orizont, Întrebându-se o secundă dacă ar trebui să-i spună lui Sam că se Îndrăgostise de un alt bărbat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
fapt, cum arăți... adică, mă rog, foarte vag, ți-am zis, băusem ceva. Îmi pare rău, nu pot veni. Sincer Îmi pare rău... dar Îți mulțumesc pentru invitație. S-ar fi dus, ar fi vrut să facă ceva, să se distreze, nu voia să stea În casă și să-și plângă singură de milă. La șapte seara Bill Blitz o aștepta În capătul străzii În Mercedesul lui SUV negru. Portarul sună. Kitty Își puse o rochie albastră foarte drăguță și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
răsputeri s-o Îmbete și s-o facă să se mai relaxeze. Rezistă martiniurilor lui cu convingerea de neclintit a unui prizonier de război care rezistă torturii, știind că soarta compatrioților se află În mâinile sale. Dansa cu poftă, se distra de minune, fața ei dulce, de gheișă strălucea de fericire. Nu-i venea să creadă că petrecea atât de bine, că avea o Zi V „perfectă“, cu un necunoscut picat În ultimul moment. Păcat că nu era partenerul corect. Ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
relaxat acum, În timp ce eu lucrez la pozele mele În laborator. Și poți să Înveți și tu repede meșteșugul meu, nu-i mare lucru, doar programul de corectare a culorilor, ești genul vizual, ca și mine. Putem lucra Împreună... o să ne distrăm. Ieșiră din parc spre Runner’s Gate, la intersecția 90th Street cu Fifth Avenue, trecură pe lângă biserica Heavenly Rest, stil art deco, Îmbrăcată În calcar, unde se rugase adesea Kitty să-l revadă, lăsară În urmă și Muzeul de Design
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
de parcă ar fi fost băiatul rău al liceului, cu părul lui ondulat căzut pe față, cu trupul elastic arcuindu-se neîncetat, țipând, glumind, Învârtind-o. Viața cu el nu avea cum să fie plictisitoare, se gândi. Noi doi o să ne distrăm bine Împreună... pentru că semănăm atât de mult, zise ea trăgându-și sufletul pe când se Întorceau la masă. — Da, semănăm foarte mult; asta am stabilit-o deja din L.A., spuse el. Foarte multe femei mă fac să nu mă simt În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ce-a văzut între gestul de a deschide și gestul de a închide aparatul, n-ar ști ce să răspundă, însă pur și simplu s-ar supăra dacă întrebarea ar fi alta, La ce te gândești de pari așa de distrat. Ar spune nu, domnule, ce idee, nu e distrat, doar pentru a nu mărturisi că se simțea îngrijorat ca un copil din pricina câinelui, dacă stă la adăpost în cușcă, dacă, acum că-și mulțumise stomacul și-și refăcuse energiile, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
gestul de a închide aparatul, n-ar ști ce să răspundă, însă pur și simplu s-ar supăra dacă întrebarea ar fi alta, La ce te gândești de pari așa de distrat. Ar spune nu, domnule, ce idee, nu e distrat, doar pentru a nu mărturisi că se simțea îngrijorat ca un copil din pricina câinelui, dacă stă la adăpost în cușcă, dacă, acum că-și mulțumise stomacul și-și refăcuse energiile, și-o fi urmat călătoria, în căutarea unei hrane mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
practică, E o opinie de olar, Da, domnule, dar nu toți olarii ar avea-o, Olarii sunt pe ducă, domnule Algor, Și opiniile de acest gen. Șeful departamentului nu răspunse imediat, s-o fi gândind dacă merită să se mai distreze cu acest soi de joc de-a șoarecele și pisica, însă poziția sa pe harta organică a Centrului îi aminti că configurațiile ierarhice se definesc și se mențin pentru a fi scrupulos respectate, și niciodată depășite sau pervertite, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
pericol despre a cărui gravitate n-a reușit să aibă o imagine clară. Atunci își dădu primul pumn în cap. Când Marta și Marçal se întoarseră de la masă, îl găsiră în olărie turnând var lichid într-un mulaj, Te-ai distrat bine fără noi, întrebă Marta. N-am apucat să mor de dor, dacă asta voiai să spui, i-am dat de mâncare câinelui, am prânzit, m-am odihnit puțin, și iată-mă, dar acolo, cum a fost, Nimic special, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
linie dreaptă la Centru, în ciuda distanței se puteau citi cuvintele giganticului anunț fixat pe el, SÎNTEȚI CLIENTUL NOSTRU CEL MAI BUN, DAR, VĂ RUGĂM, NU SPUNEȚI VECINULUI, Cipriano Algor nu făcu nici un comentariu, pe Marçal îl surprinse un gând, Se distrează pe socoteala noastră. Când furgoneta se opri în fața ușii serviciului de siguranță, Marçal spuse, După ce vorbești cu șeful de departament treci pe aici, o să văd dacă fac rost de o mască, Pentru mine nu e nevoie, ți-am spus, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cu șeful de departament treci pe aici, o să văd dacă fac rost de o mască, Pentru mine nu e nevoie, ți-am spus, iar Marta va folosi doar pensulele, O cunoști la fel de bine ca mine, cu prima ocazie te prinde distrat în olărie și, când vei observa ce s-a întâmplat, va fi prea târziu, Nu știu cât o să întârzii la departamentul de achiziții, întreb apoi de tine, sau intru și te caut, Nu intra, n-are rost să intri, o să las masca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
un oraș înăuntrul altui oraș, Nu știu dacă e explicația cea mai bună, oricum nu este suficient ca să înțeleg ce e înăuntrul Centrului, Sunt aceleași lucruri ca într-un oraș obișnuit, magazine, trecători care cumpără, stau de vorbă, mănâncă, se distrează, lucrează, Adică exact ca în sătucul înapoiat în care locuim, Mai mult sau mai puțin, în fond e o chestiune de mărime, Adevărul nu poate fi așa de simplu, Presupun că unele adevăruri sunt simple, E posibil, dar nu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
exterioare legate de partea centrală prin structura pasajelor. Marta spuse, Oamenii ăștia nu văd lumina zilei când sunt acasă, Nici cei care locuiesc în apartamentele care dau spre interiorul Centrului, răspunse Marçal, Dar ei, cum ai spus tu, se pot distra oricând cu priveliștea și mișcarea lumii, în timp ce dincoace sunt practic închise, nu poate fi ușor să trăiești în aceste apartamente, fără lumina soarelui, respirând toată ziua un aer de conservă, Mulți le preferă, li se par mai comode, au mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
toate suferințele și amărăciunile singurătății, este să joace rolul insului care periodic își vizitează ibovnica, întorcându-se de la ea fără amintiri mai sentimentale decât o seară sau o noapte de agitație a trupului și simțurilor, lăsând la plecare un sărut distrat pe un chip care și-a pierdut machiajul, și, în cazul particular de care ne ocupăm, o mângâiere pe capul unui câine, Atunci, pe curând, Găsit. Totuși, Cipriano Algor mai are două soluții de a scăpa din închisoarea în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Marçal, Acum e înăuntru, le-o fi plăcut clienților, răspunse socrul. Și ce-ai mai găsit în aventuroasa dumitale explorare, întrebă Marta, O să adormi dacă mă apuc să le înșir pe toate, Atunci, fă-mă să adorm, Ce m-a distrat cel mai mult, începu Cipriano Algor, au fost senzațiile naturale, Ce înseamnă asta, Încearcă să-ți închipui, Voi încerca, Intri într-o sală de primire, îți plătești biletul, mie mi-au luat doar zece la sută, mi-au făcut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cap care putea să însemne orice, acord, dezacord, indiferență, și se retrase în bucătărie. Nu te simți bine, întrebă tatăl, urmând-o la ușă, Doar puțin obosită, poate de la sarcină, Îmi pari apatică, cu mintea departe, ar trebui să te distrezi, să te plimbi pe aici, Ca dumneata, Da, ca mine, Te interesează mult ce vezi, întrebă Marta, gândește-te de două ori înainte de a-mi răspunde, Mi-a ajuns să mă gândesc o dată, nu mă interesează deloc, doar mă prefac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
dea la o parte, din lipsa unui antrenament suficient, recursul la telekinezie, îi este indispensabilă o anumită informație fără de care planul incursiunii nocturne se va duce pur și simplu pe apa sâmbetei. De aceea lansează întrebarea, în timp ce, ca și cum ar fi distrat, învârte cu lingura restul de cafea care a rămas pe fundul ceștii, Știi la ce adâncime se află săpăturile, De ce vrei să știi, Din simplă curiozitate, nimic mai mult. Marçal nu vorbi. Cipriano Algor își ascunse cât de bine putu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
la alta, încercând să silabisesc numele săpate pe ele. Învățasem să mă descurc cât de cât cu alfabetul înainte de a mă duce la școală, de la un librar care mă punea să-i car pachete de cărți de la magazie, și mă distra să-mi pun la încercare bietele mele cunoștințe, de care eram foarte mândru. La numele complicate, mă împiedicam. Nu reușeam să le pronunț. Renunțam și treceam mai departe, căutând altele mai simple. Pietrele funerare erau în general modeste; cele mai multe, putrezite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
când circulația slăbea; atunci ridica mâna stângă pentru a atrage atenția mașinilor, în timp ce cu dreapta ținea bastonul care-i slujea de călăuză. Unul dintre noi, țigănos și cu ciorapii mereu căzuți pe glezne, îi smulgea câteodată bastonul, numai ca să ne distrăm pe seama bietului bătrân care intra imediat în panică. Și multă vreme am râs cu o bucurie neroadă, auzindu-l cum ne certa. Până într-o zi când bătrânul a împietrit între mașini și nu ne-a mai reproșat nimic. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să-l vadă pe altul mai nenorocit decât este el însuși ca să spună că, totuși, viața n-a fost ingrată cu sine. Dar nu-i desconsideram pentru bătrânețea lor. Cu excepția Mopsului, la început mi-au fost chiar simpatici și mă distra să le ascult poveștile. Domnul Andrei era dimineața vesel și sclipitor. După-amiaza începea să amuțească. „Nu sunt în formă după-amiaza, ne avertiza el glumind. Iar seara riscați să vă dezamăgesc”. Când era singur, adora să-ți vorbească în șoaptă, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
vicleni, inteligenți și șireți. Dar i se zicea și Ulise. După împrejurări. „Mopsule, iar m-ai scuipat”, sărea câte unul. Sau, „Ulise, ce părere ai?” Cam așa mergeau lucrurile. De fapt, numai împreună poreclele i se potriveau, fiindcă natura se distrase punând o inteligență rece alături de un caracter infect. Între el și Domnul Andrei exista o rivalitate continuă și veche, fiecare vrând să obțină supremația în cadrul grupului. Mopsul avea însă un defect, era știrb, doi dinți îi lipseau chiar în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
făcu Mopsul. Dumnezeu nu-și pierde timpul pe marginea mlaștinei de aici. E ocupat cu alte mlaștini mai mari”. Siminel îndrăzni cu jumătate de gură: „Poate că Bătrânul. Stă în sala lui cu oglinzi și ne urmărește de-acolo. Se distrează...” De data aceasta toți tăcură, cu un amestec de aprobare și spaimă. Dar oricât de proastă era părerea pe care o aveam despre mine, tot am rămas perplex în clipa când m-a fulgerat bănuiala că amintirile la care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]