3,849 matches
-
îi zicea cel Mare -, pe Bogdan Vodă, pe Mihai Eminescu etc., iar lista poate fi consulată, pentru amănunte, în orice carte de istorie pentru ciclul gimnazial. Singura structură, și ea cvasimilitarizată, care nu face statui pentru că nu-i stă în dogmă și în caracter, este biserica. Insă chiar dacă ar avea slobod și la statuie, ea nu prea este disponibilă acum doar pentru hălci de veșnicie fiindcă tocmai se ocupă întensiv cu veșnicia întreagă, adicătelea cu Casa Ortodoxă a Poporului, pe numele
Eternitate și fantasmagorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12340_a_13665]
-
vede ușor că aici avem de-a face cu o variantă aparte a principiului conservării energiei și informației. Nimic nu se pierde, totul se transformă - formule care, judecate metaforic, dau glas ideii de nemurire, ceea ce înseamnă că principiul conservării e dogma neperisabilității transpusă la scara materiei. Concluzia? Dacă dăm la o parte diferendul dintre cele două domenii, ce le deosebește e filosofia subiacentă lor. Unii sunt pozitiviști agnostici, ceilalți sunt credincioși cu tente idealiste. Dincolo de cazuistica numeroasă pe care Goldacre o
Impostura hipocratică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4266_a_5591]
-
o activitate instrinsec subversivă. Tocmai de aceea, cred că cei care se află în poziții de putere se tem permanent de puterea cititorului. Pentru că cititorul excavează realitatea sau, cel puțin, are putința de a citi în profunzime, spulberând propaganda și dogmele. Societățile noastre se tem de lectură, se tem de cititor. În același timp, transformă cartea în obiect comercial. Astfel, marile întreprinderi multinaționale care, înainte, nu se ocupau de carte, încep acum să se intereseze de industria editorială, de industria cărții
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
Cu alte cuvinte, ne aflăm în față unei cărți destinate uzului cărturăresc al cititorilor culți. Fără umoarea sobră a unei priviri cultivate, cartea ar semăna cu o antologie de amănunte exotice pe care teologii le-au exploatat odinioară în folosul dogmelor aflate în vogă. De aici aerul de predică creștină din care a fost extirpată orice tentă sarcastică sau frivolă. Amănuntul că tipul acesta de omiletică cu rost apologetic a putut avea un succes atît de mare în Evul Mediu nu
Un bestiar fără bestii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10076_a_11401]
-
și rediscutarea, în alți termeni decât cei ai luptei de clasă, a numelor și valorilor trecutului apropiat cultural, bine terfelite timp de un deceniu și mai bine de inși inteligenți, dar oportuniști în fibra lor și poate călăuziți de o dogmă politică străină, precum Crohmălniceanu, Paul Georgescu și S. Damian. Care au hulit și „demascat” mari valori și stâlpi ai clasicismului și modernității românești, precum Titu Maiorescu, Lucian Blaga sau Eugen Lovinescu. Nemaivorbind de atacurile murdare la valorile noastre literare care
Nicolae Breban by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5782_a_7107]
-
cuvînt, tresăririle temperamentale pe care le pune în curgerea propozițiilor. Scriind despre icoane, autorul e un propovăduitor tăios al ideilor ortodoxe, arătînd patimă retorică și angajare spirituală. De aceea, chiar și atunci cînd e silit să adopte tonul auster al dogmelor, pictorul este un propovăduitor tenace, un misionar în ochii căruia o teorie are sens numai dacă e însoțită de mărturisirea credinței din care s-a ivit. Revoltat de „credința analfabetă și amnezică" care face ca bisericile noastre să fie, în
Canonul icoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6291_a_7616]
-
e o plăsmuire, ci o actualizare pneumatică (pneuma=spirit), și de aceea în fața unei icoane nu te desfeți, ci te înfiori. Dar pentru a provoca în credincios o asemenea trăire, un iconar trebuie să îndeplinească cîteva condiții: să cunoască temeinic dogma, să aibă virtutea credinței, să se abțină să dea frîu liber imaginației și, mai ales, să nu aibă fumuri artistice. Nimic nu e mai funest pentru un zugrav de icoane decît orgoliul creator, la fel cum dorința de a pune
Canonul icoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6291_a_7616]
-
ne întîmpină în multe biserici este un talcioc de schimonosiri iconice. Singurul remediu pe care îl vede autorul este educarea zugravilor de icoane și a artiștilor care își asumă sarcina renovării picturilor votive. Dacă o icoană spune prin imagini ceea ce dogma spune prin cuvinte, atunci în ea nu trebuie să încapă nici un detaliu care nu e conținut în dogmă, cum la fel din ea nu trebuie să lipsească nici un amănunt care apare în text. Mai mult, dacă icoana are un sens
Canonul icoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6291_a_7616]
-
este educarea zugravilor de icoane și a artiștilor care își asumă sarcina renovării picturilor votive. Dacă o icoană spune prin imagini ceea ce dogma spune prin cuvinte, atunci în ea nu trebuie să încapă nici un detaliu care nu e conținut în dogmă, cum la fel din ea nu trebuie să lipsească nici un amănunt care apare în text. Mai mult, dacă icoana are un sens adînc liturgic, ea își găsește împlinirea cu precădere în biserică, ceea ce înseamnă că, de una singură, desprinsă din
Canonul icoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6291_a_7616]
-
mult, distorsiunile destinului unui artist, în "partitura" stalinistă și post-stalinistă, au sonorități "trezitoare la realitate". Un tânăr muzician, provenit dintr-o familie de aceeași tradiție, aflat în 1939 în pragul debutului ca pianist (concert care urma să se desfășoare, conform dogmei proletcultiste, într-un club de mare uzină moscovită), e nevoit să fugă de acasă pentru a nu fi deportat, conform "modei" delațiunilor "bine orchestrate". Nevoia îl duce departe de o posibilă viață normală, de "sonoritatea unei muzici compuse ca pentru
Capul tranșat al parlamentarului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15461_a_16786]
-
o tablă de legi care nu admitea scutiri sau abateri. Apariția intempestivă a Tezelor din iulie a stârnit contrariere și nu doar atât. Toți se întrebau: ce se urmărește? Revenirea la practicile detestabile de odinioară, de care abia scăpaserăm, la dogme, la realismul socialist? Pentru prima oară, ceva ce hotărâse Ceaușescu era primit cu dezaprobare deloc discretă. Lumea se agita mai cu seamă în instituțiile culturale, prin redacții. Se discuta pe coridoarele de la Casa Scânteii, în birouri, pe scări și în
Recitind Imposibila Întoarcere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5961_a_7286]
-
aparența fațadei sale". Căci dacă Lenin ("fie-i memoria venerată" - scrie fără ironie Bergmann!) tot repeta că "adevărul este totdeauna revoluționar", cu timpul s-a văzut că "după legile dialecticii, devine contra-revoluționar. Acceptînd că adevărul este în mod visceral opus dogmei, există totdeauna pericolul de a se întoarce împotriva celui care o flutură ca pe un steag deasupra capului. El (adevărul, n.n.) n-a avut niciodată stăpîn. Doar Puterea îl poate defini". Iar adevărul lui Miron Bergmann romancierul & personajul (care se
Un roman autobiografic by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12008_a_13333]
-
umilințele la care e supus de colegii de internat cu "origine sănătoasă", primește de bunăvoie "implantul-cenzură pe cortex" pentru toată viața, admite că sistemul nu are nevoie de oameni care gîndesc cu mintea lor, ci de instrumente de propagare a dogmei partidului unic. Așa prinde el gustul puterii și al frazelor prefabricate. Detașat, încă înainte de terminarea școlarizării, ca redactor politic la un ziar al Partidului, încadrat în aparatul de agitație și propagandă, face ceea ce a fost învățat, cu zel de neofit
Un roman autobiografic by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12008_a_13333]
-
arată, a vocabularului zgîrcit și a cuvintelor folosite redundant, a desfășurării tramei în ritm de melc senil sau a modului de filmare (din partea celor doi autori ai lungmetrajului uruguayan, Juan Pablo Rebella și Pablo Stoll, fixitatea camerei e respectată precum dogma de un bigot, vorba primului "binecuvîntat fie trepiedul"), stai cu privirea ațintită pe limbajul corporal al actorilor și brusc, obstacolele enumerate anterior nu vor mai fi obstacole, ci elemente la ele acasă în economia textuală a filmului. Dacă vă încumetați
Medicație estivală by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10479_a_11804]
-
culturale, normandul încăpățînîndu-se să scrie în reviste ca „Panorama chrétien“ sau „Le point“, publicații în paginile cărora ținuta ideilor era dată de o vorbă de spirit altădată celebră: „creștin-democrația înseamnă să înduri creștinește democrația“. Numai că la Jacques Duquesne coabitarea dogmei hristice cu ambiția afirmării pe scena laică a fost de bun-augur, dovadă tirajele pe care volume ca biografia lui Iisus sau Les Catholiques français sous L’occupation le-au avut dea lungul anilor. Pe scurt, francezul născut la Dunkerque în
Portret de drac by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2429_a_3754]
-
pe hîrtie adevărul lui exploziv, pentru care știa că își riscă viața. El proiecta - între altele - si alcătuia fișe pentru o critică a ideologiei comuniste și o antropologie răsturnata, specifică acestei ideologii: scria eseuri despre dorința de putere, analizà critic dogmele materialiste, schița o Filosofie a golanului și un studiu despre Diminuarea omului în comunism. Iată, de exemplu, ce gîndea Vasile Băncilă în 1964: că, dacă nu se vor reîntrona elitele, lumea va sfîrși "mîncata de golani". Pentru el, golanul e
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18031_a_19356]
-
om bătut în cap, care trăiește diminuat și cu sentimentul că și-a pierdut destinul de om. Iar dacă îi mai rămîne energie, caută ori să se deghizeze /.../ ori să dărîme regimul. Urmărea: șefii regimului comunist ridică la rangul de dogmă ori de virtute amorala supremă vigilenta, adică polițismul: denunțul și teroarea. Fiindcă în chip firesc regimul comunist generează reacție, revoltă, polițismul e fatal și esențial societății comuniste". Spre deosebire de oamenii adevărați, diminuați și triști, "vitali sînt în comunism numai estropiații, trîntorii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18031_a_19356]
-
știe foarte bine lecția afirmării prin contrapunere: nu poți fi exponentul unei mentalități dacă nu ești oponentul celei pe care vrei s-o dărîmi. Și Nae chiar asta face. Risipește locurile comune cărora uzul public le-a dat fermitate de dogmă. Astfel de intelectuali care vin în contra obișnuințelor consacrate sunt marii contravenienți culturali. Îi citești cu conștiința că asiști la săvîrșirea unei infracțiuni. Infracțiunile lui Nae sunt numeroase și fermecătoare. De pildă, e destul să vezi cum înțelegea Nae filozofia ca să
Contravenientul ideologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7701_a_9026]
-
sociologi, filosofi sau gazetari prestînd oficiul literelor la felurite reviste din Occident. Ce-i unește e o dublă lacună: lipsa pregătirii științifice și repulsia apriorică față de tot ce ține de religie. Neavând o teorie proprie pe care s-o opună dogmelor teologice, ce-i asmute e revolta față de efectele sociale ale dogmelor. Prin urmare, îi preocupă mai puțin verosimilitatea viziunii religioase, pe care o etichetează de altfel ca aberantă, cît consecințele inumane ale viziunii, reacția lor fiind cea a unor filantropi
Întuneric și otravă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3222_a_4547]
-
Occident. Ce-i unește e o dublă lacună: lipsa pregătirii științifice și repulsia apriorică față de tot ce ține de religie. Neavând o teorie proprie pe care s-o opună dogmelor teologice, ce-i asmute e revolta față de efectele sociale ale dogmelor. Prin urmare, îi preocupă mai puțin verosimilitatea viziunii religioase, pe care o etichetează de altfel ca aberantă, cît consecințele inumane ale viziunii, reacția lor fiind cea a unor filantropi iritați de cîte catastrofe s-au petrecut sub sceptrul unui zeu
Întuneric și otravă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3222_a_4547]
-
cînd recunoaște că: „Aceia dintre noi care au căutat o alternativă rațională la religie au ajuns la un punct final care e în egală măsură dogmatic.” (p. 161). Altfel spus, cine e consecvent în critica religiei va sfîrși în cîteva dogme care sînt la fel de rigide ca cele de care a fugit întorcînd spatele religiei. Și atunci ce-i de făcut? Suspendarea gîndirii, cu alegerea unui scepticism de principiu, menit a te feri de amăgiri? Numai că în Dumnezeu nu e mare
Întuneric și otravă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3222_a_4547]
-
unei crize morale cu o angajare de nezdruncinat în realism și o metodică atenție acordată detaliilor”. (Justin Chang, Hollywood Reporter). „Frumusețea aspră a filmului lui Mungiu amintește uneori de Lars von Trier, cel de la începuturi. Este cert filmat în spiritul Dogmei 95, care se poate lipsi de accesoriile muzicii sau ale efectelor speciale. Multe tablouri au puritatea calvinistă a unor maeștri olandezi a picturii”.(Stephen Dalton, Hollywood Reporter).
Festivalul de la Cannes: Cristian Mungiu la bursa criticilor: 3,2. Cel mai mare punctaj () [Corola-journal/Journalistic/22832_a_24157]
-
într-o enumerare seacă, principalele însușiri ale ironiei sînt: detașarea, batjocura, prefăcătoria, amuzamentul și spiritul de frondă. Să le luăm pe rînd. Detașarea de tot și toate este condiția obligatorie a unui spirit care, tocmai pentru că nu este legat de dogme sau de idei fixe, își poate dovedi astfel libertatea ,absolută". Etimologic vorbind, ceva este absolut dacă este rezultatul unei absolviri, adică al unei dezlegări de lucrul de care fusese pînă atunci legat. De pildă, absolventul unei facultăți este cel care
Deliciile ironiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10049_a_11374]
-
o poate modifica, la fel cum există valori clasice, ca adevărul, frumosul, binele și sacrul, cărora li se pot găsi criterii ce nu sunt pendinte de epoci. Absolutistul e un apolinic cu apetit pentru echilibru, așadar un patriarh care vrea dogme stabile, dincolo de spectacolul schimbător al modelor. De cealaltă parte, relativistul e un rebel care reduce totul la perspectiva din care privește lucrurile, caz în care există atîtea adevăruri cîte puncte de vedere sînt. Așa se face că opinia unui ins
Umorile adevărului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4583_a_5908]
-
măsură să ne dezvrăjească universul sonor, să ne priveze de virtualitatea minunilor ori să ne răpească speranța în nemurirea trăirilor afective. în fața necruțătoarelor grafuri, textelor literare, filosofice sau științifice, formulelor și schemelor abstracte, melomanul tresare oarecum înspăimîntat ca înaintea unor dogme aride și dure. Pe de o parte le recunoaște valabilitatea și corectitudinea. Pe de altă parte refuză să le accepte cruzimea. Adică, le tolerează veridicitatea, dar nu le acceptă universalitatea prin care se pot înălța pe culmile unei generalități extemptă
Când accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9949_a_11274]