6,346 matches
-
sfert, tocmai când mă pregăteam să mă duc la Gică, hop și el la geam: ― Gata, mă? ― Gata! Vino să ți le dau! ― Vino mai bine tu afară! ― De ce, că am treabă, și nu ies din casă până la șase. ― Vino, dom'le, că vreau să-ți spun ceva și ne-aude Satrapul! (Adică Tata, așa era poreclit de băieții din cartier, din pricina severității lui!) ― Bine, stai că vin acu'! ― Mă, nu te supăra, dar vreau să te mai rog ceva... ― Roagă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
cu... autocamionul de transportat gheața, pe care dumneavoastră îl puteți observa, cum ar spune Crăcănel, în șopronul alăturat! ― Uraaa! Bravo! Trăiască Ionaș! ― Stați, mă, zăpăciților, făcu Dan Noica, cum o să mergeți, mă, cu autocamionul... că n-are șofer?! ― Așa e, dom'le! aprobă Moscu. Prin urmare, nemaiavând nici un rost la cofetărie, stînga-mprejur la hotel! Cu cântec, înainte, marș! comandă Moscu militărește, și băieții, aliniați, începură să-și răpăie ghetele pe caldarâm, cântând cu entuziasm frumosul și mobilizatorul imn al lui Ciprian
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
o clipă. Se uită mirată la Nory, care îi ședea alături. - Stă spre șosea! zise. Apoi se uimi de proporțiile uriașe ale sensibilitatei Dacă cineva ar fi vroit să le transforme în dimensiuni precise, ar fi clădit pentru fiecare ființă domuri colosale. Unde încăpea oare, acolo, în acel nedefinit al simțirei, nu numai mulțimea senzațiilor prezente, dar încă în depozite uriașe, amintirea vie a tuturor senzațiilor petrecute, care se puteau uneori reîntoarce cu impresia precisă de adineaori? Mini, privind cu melancolie
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
pete trandafirii. Pe măsură ce Hispano Suiza își toarce drumul spre ele, petele trandafirii sunt întrerupte de umbre contrastante, albe și albastre și de lucirile ocazionale ale altor culori, pe alocuri de romburi verde-smarald sau de benzi roșu strălucitor. Două sau trei domuri centrale în formă de bulb (este greu de spus precis câte) domină un aranjament complicat de ziduri, din belșug ornate cu creneluri, parapeți, contraforturi, ținte decorative, urne și alte elemente arhitecturale, al căror scop nu este prea evident. Pe fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu creneluri, parapeți, contraforturi, ținte decorative, urne și alte elemente arhitecturale, al căror scop nu este prea evident. Pe fiecare parte a ciorchinelui de monumente răsare câte o jumătate de duzină de minarete și turle, unele care se termină în domuri Rajpur, altele cu o semilună strălucitoare de aur în vârf și chiar una mântuindu-se într-o clopotniță gotică. În față, un drum pietruit șerpuiește spre un șir de trepte albe, alternând cu unele negre. Hispano Suiza trece de ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de brațul unui servitor uluit de cele ce se întâmplă în jur. — Nu fii neghiob, De Souza! rostește el tărăgănat. Dacă o împuști, se împrăștie cocaina! Pornesc toți de-a lungul coridorului țipând și chicotind, lăsând o sticlă goală de Dom Perignon învârtindu-se pe podea, în urma lor. Khwaja-sara privește scena dezgustat. — Vezi cu ce trebuie să ne mulțumim? mormăie mai mult pentru sine, decât pentru Pran. Cum crede papițoiul ăsta că poate conduce Fatehpurul? Odată întorși la zenana, Khwaja-sara se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
controla și-l pocnește pe Pran peste gură, rupându-i buza. Pran se întinde pe podea în încăperea barocă, urmărind picăturile de sânge care se preling sub capul său. În palat, prietenii fac orice pentru a-l calma pe Firoz. Dom Miguel de Souza, a cărui durere de cap provocată de beție, se strânge ca un cerc în jurul tâmplelor sale, este sigur că lucrurile se vor aranja. Firoz nu poate înțelege atitudinea acestor linge-blide. Se va aranja? Ăstuia îi e ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
îndreaptă precaut spre inima petrecerii, încercând să pară că se distrează. Este oprit de fotograf, care-l apucă strâns de braț. — Rukhsana, trebuie să ne apucăm de treabă. Înainte să apuce să-i răspundă, el și fotograful sunt opriți de Dom Miguel de Souza, însoțit de doi tineri încântători ale căror nume îi scapă, condus apoi printre membrii orchestrei, care redă melodii din filme cu vigoarea isterică a unui trio care n-a mai dormit de alaltăieri. Mergând în urma lor, fotograful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
al lui Hsien Feng își va avea slujitorii și paznicii săi. Guvernatorul din Chihli a fost desemnat să aibă grijă de lăcașul sfânt și să-i păstreze izolarea prin interzicerea accesului. Intrăm în mausoleu. Partea superioară, care are formă de dom, este numită Orașul Comorilor și este cioplită în rocă dură. Mormântul în sine este situat în partea de jos. Cele două niveluri sunt legate prin scări. Cu ajutorul unei torțe, putem să vedem interiorul. Este o sferă spațioasă cu diametrul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
strigat. A venit la gard. I-am spus ce vroiam, și el a întins mâna și i-am pus în palmă mica monedă galbenă. ― Ce să-ți iau eu, zice, cu cinci lei? O Citire costă vreo douăzeci și cinci de lei. ― Dom' învățător, i-am spus eu atunci, care mă gândisem o clipă că ar putea da de la el restul, dar îmi spusesem în același timp că nu putea să facă așa ceva, că nu eram fi-său, luați-mi un maculator să
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
care nu mi se mai putea răspunde. ― Cum de la cine? De la vecini! ― Vecinii mei au patru! ― O să vedem. Dacă ai copiat o să-ți dau trei, să ai media generală anuală trei. ― Ce puteam copia de la ei? Vreți cumva să spuneți, dom' profesor, că am copiat din manual? Sau de pe vreo fițuică? A tăcut. Singur ne spunea că la tezele lui (și avea dreptate) temele erau în așa fel concepute de el încît nici dacă ai fi stat liber cu manualul pe
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
șezuse în anii trecuți la dînsa. Aceasta sosea din nou, iar gazda spunea că se împăcase tare bine cu ea. Cu domnișoara Cornelia pe post de port-drapel, am pornit spre cucerirea unei gazde noi. - Cel mai bine ar fi la dom’ Tomulescu, bubui domnișoara cu convingere. Dar este o problemă. - A făcut politică. Domnișoara Cornelia tăcu. Ca să intrăm prin portița din grădină, ocolirăm pe-o cărare. - Așa e mai bine, mi-a explicat, fără alte motivații, domnișoara. De zece ani bătrînul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
era dat afară din învățămînt. Ieșise acum la pensie. Amîndoi bătrînii fuseseră învățători și trăiau într-o casă cu livadă și florărie îngrijită, ea blîndă, el bonom, avînd o figură a cărei expresie nu părea să fie tulburată de nimic. Dom’ Tomulescu se arăta cu deosebire încîntat de un cățel care, la poruncă, știa să se prefacă mort. În timp ce domnișoara Cornelia făcu prezentările, dihania nărămzie își executa numărul, privindu-ne cabotin cu un ochi deștept. Șapte ani din viața sa învățătorul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
să-i Întrebe de cinci-șase ori pe zi pe cei doi felceri: „Băi, băieți, da’ calul ăla a băut și el ceva apă pe ziua de azi?”. Într-un rând, unul Îi răspunsese cu țâfnă: „A băut, cum să nu, dom’ Doctor, că-i era sete de la câtă lucernă și ovăz a crăpat În el ca spartu’!”. Pe Doctor, Însă, ascuțișul vorbelor nu-l Înțepase căci, grijuliu, Îl sfătuise pe felcer: „Mai ponderat cu hrana, nu-l lăsați să mănânce cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu munți de gogoși și vin roșu, Îl Întrebase cum de se Împacă știința cu credința, pentru că fiecare spune lucruri diferite despre lume. Acum Îl luă cu o voce cam de sus pe musafirul său: „Ia zi băi, vericule și dom’ primare, nu-i așa că Dumnezeu poate tot? E, dacă-i adevărat, ia să-mi facă mie Dumnezeu un zid atât de Înalt, Încât nici el să nu-l poată sări! Ai? Ce zici, domnule, de treaba asta? Adică nici măcar Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
O găsise după căutări îndelungate, plătind pentru ea un morman de credite. Dar efortul depus meritase pe deplin. Clădirea devenise oaza lui de liniște. Toți cunoscuții lui se așteptaseră ca în locul vechii și oarecum cochetei clădiri să apară un nou dom uriaș în care să-și găsească de lucru angajații Companiei de Transporturi și Comunicații. Dar planurile lui nu modificareră prea mult zona, astfel încât clădirea suferise modificări structurale minore, primenindu-și însă generos întreaga înfățișare exterioară și interioară. Sub același acoperiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
intelectuale, generate de unicul neuron rămas în stare de funcționare, că ar fi de natură „comunistă”. Bineînțeles, că în capul lor, colcăind de manele și expresii țigănești, nu este clar deloc ce este aia, dar li s-a spus de dom’ profesor la școală, că partidele care țin cu poporul, sunt comuniste. Halal logică au mai reușit să transmită elevilor, nenorociții aceștia de „coate goale, mațe fripte” numiți pompos profesori! În ultimii opt ani, am predat la liceu informatica și de
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Turism, și la Educație, și la Economie și la Ministerul Muncii etc, etc... Deci iată, cum acel netrebnic de Lasange pune în pericol România, deconspirând modul de folosire a măgarilor pe acest minunat pământ al României. Deci, trage-i tot așa dom’ consul de Barcelona, poate atragi mai mult privirea marinarului care după cum se știe are capacitatea extraordinară să se uite cu un ochi continuu la Boc ca să nu-i calce dispozițiile, iar cu celălalt ochi, la cine vrea mușchii lui. Dacă
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Christian Ciocan, (e vorba de flăcăul acela trecut binișor de 40 de ani, bine înfășat în uniformă și neînsurat, care a apărut în poze, ținându-se de gât cu homosexualul Bote), a venit cu recomandări din partea Poliției. Și zice el, dom Ciocan: „Le recomand oamenilor, să nu intervină în conflictele din stradă. În primul rând este foarte riscant. Pot oricând să devină ei înșiși victime. Nu mai suntem înainte de 1989, când din simț civic, orice cetățean trebuia să intervină. Astăzi, în
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Africa se coalizează pentru a scăpa pe câte unul de-al lor din ghearele leilor, românul este sfătuit chiar de poliție, să nu întreprindă nimic, că vezi dumneata român neștiutor ce ești, sunt persoane abilitate să o facă. Te sfătuiește dom’ Ciocan, că dacă vezi pe unul că-și omoară prietena, soția, copilul în bătaie tu cel mult să te tragi undeva într-un colț și să dai discret telefon la 112 unde după vreun sfert de oră, cât timp cei
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
milioane de euro, (adică peste trei mii de miliarde de lei vechi), a donat în luna octombrie la fondul de solidaritate pentru combaterea crizei, 214 (adică două sute, paisprezece) lei (!!!). Istoria recentă, fiind prea recentă, nu consemnează câte lacrimi a vărsat dom’ fost ministru, când a dat cu mâna tremurândă, șovăitoare, acești bani, dar se crede că și-a rupt direct din inimă această sumă, ceea ce se poate lăsa cu sechele cardiace, Doamne ferește... Deocamdată, în combaterea crizei, între vorbe și fapte, există
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
poate fi considerată o dată de cotitură în existența ta milenară, dată ce merită a fi înscrisă cu litere de aur în istoria României, data când, iubitul și neobositul nostru cârmaci pe valurile existenței noastre ca popor, inestimabilul fost tovarăș, acum dom’ Președinte al României, Traian Băsescu, ne-a anunțat că în sfârșit după veacuri, sau chiar milenii de când suntem, am putea spune, vasalii unui căpcăun tiranic numit stat, de azi am devenit liberi, complet liberi. Da iubiți concetățeni, liberi precum pasărea
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
mai grei, unii cu oarecari titluri chiar, care au un anume respect pentru slova scrisă și eventual citită, care la viața lor au citit ceva, dar care în zilele noastre aduc, cu aceeași seninătate, tot cam același tip de argument: " Dom’le eu în ultima vreme nu mai citesc, pentru că nu mai am timp." Și cu asta, basta, se uită la tine superior, ca și cum, odată justificată carența, tu ar trebui să-l consideri automat un tip deștept sau, măcar citit. Și
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
cât mai mult prin inginerii speculative, în timp ce companiile respective se duc încet dar sigur de râpă. Cioclii care o îngroapă, nu și fac probleme de conștiință, ci imediat pun ochii pe altă companie, care încă mai răsuflă. Iar în timpul acesta, dom’ Pișculeț fostul mare țărănist de la scara vecină, înjură pe toate drumurile comuniștii și pe Iliescu, care cică după părerea lui, ar fi vinovați de toate relele. Nici el nu știe care ar fi vinile, dar înjură fiindcă e român, țărănist
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
cu "șeful" ei, de altfel prof. de Constituție, că nu este capabilă să scrie o lege neconstituțională beton, încât și cei de la Curtea Constituțională să crape naibii de invidie și s-o declare constituțională . Dar ce să-i faci, când dom’ profesor Boc este varză la teorie. Însă guvernul vine imediat și cu câte o surpriză, adică improvizează pe loc un așa numit plan B (B de la BOC!), plan care se dovedește de fiecare dată imposibil de aplicat. Deci, varză acră
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]