5,649 matches
-
vorba de înscrisuri cu valoare judiciară), numai pe baza unor învoieli, au insistat să stăpânească acele locuri, fără a se recunoaște vecinii mănă stirii Moldovița, motivând că sunt oameni liberi, fiind de fapt și de drept oameni liberi din braniștea domnească, cu statut special, bazat pe tradiția obștii țărănești libere din ocolul („republica” lui Dimitrie Cantemir) Câmpulung Moldovenesc . A fost nevoie, pentru a rezolva conflictul dintre câmpulungeni și mănăstirea Moldovița, provocat de vămeni, care rămân, însă, în afara confictului, de intervenția domnitorului
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
vornicii de Câmpulung ( cei doi vornici erau reprezentanții domnului în Ocolul Câmmpulungului - n.a.) să strice casele câmpulungenilor fă cute în hotarul satului Vama a mănăstirii Moldovița . Vornicii, împreună cu episcopul de Rădă uți, Calistru, au întrebat pe câmpulungeni dacă au acte domnești sau „zapisă de la niscaivai oameni de moșie și nici unii nu au arătat nimic, de au vrut să se facă moșneni pe hotarul sfintei mănăstiri” , dar li s-au aprins casele și au fost alungați de pe moșia mănăstirească. Mult mai interesant
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
găsit-o în „teoria potrivit căreia exista o deosebire între proprietatea răzeșească, moșnenească și cea boierească; prima era legitima proprietate, răzeșii și moșneni fiind urmașii nobilimii teritoriale; cea de-a doua era o proprietate de uzurpare, în favoarea dregătorilor și ocrotiților domnești, de proveniență străină mai ales”. Acestor argumente, Barbu Catargiu le-a răspuns, nefiind de acord cu împroprietărirea țăranilor clăcași (nu era vorba de răzeși și moșneni), deoarece „împroprietărirea era un expediment momentan și se ajunge la pulverizarea loturilor și problema
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
avută anterior. Acești răzeși-mazili nu voiau în ruptul capului să se înrudească cu țăranii clăcași, păstrând cu sfințenie o situație de mult apusă, care nu mai avea suport material. La fel s-au petrecut lucrurile și cu vitejii și curtenii domnești, deveniți țărani-neamuri, titlu păstrat cu mândrie, exprimat prin formula „se trage din viță”, pronunțat „ghiță”, adică de neam nobil-boieresc, asemănător urmașilor nemeșilor din Maramureș. În cazul în care răzeșii voiau să iasă din indivizie și să-și vândă partea cere
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
sistemului de organizare feudal - boierii și țăranii dependenți -, au existat câteva categorii sociale care se bucurau de unele drepturi izvorâte din obligația militară încredințată de domnie. În această categorie intră călărașii, ostași fără leafă, numai pe scuteală , așezați în sate domnești, fără a fi proprietari ai moșiei pe care locuiau. O situație superioară acestor călărași aveau curtenii din Moldova și roșii din Muntenia , cel puțin primii, proveniți din foștii viteji - cavalerii - , care trăiau în sate libere și care pot fi trecuți
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
Muntenia , cel puțin primii, proveniți din foștii viteji - cavalerii - , care trăiau în sate libere și care pot fi trecuți în rândul micii boierimi. Situații de excepție aveau locuitorii ocoalelor Câmpulung și Vrancea, a căror drepturi de oameni liberi din domeniul domnesc se baza pe tradiția pastorală. Aceste „republici pastorale” nu au drepturi scrise și stăpânesc în devălmă șie locurile de pășunat și fânețele, precum și munții, cu păduri și ape, în care puteau vâna și pescui. Plăteau dări numai domniei, fără să
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
urmat ani lungi de judecată, până când vrâncenii, cât și câmpulungenii și-au putut dobândi parte din drepturile avute. Asemenea țăranilor din Câmpulung și țăranii din zona Dornelor (partea care rămăsese la Moldova) erau „proprietari” fără acte, moșia lor fiind domeniu domnesc, de la care domnul Moldovei, Scarlat Alexandru Calimah, a dispus cedându-l prin vânzare boierului Constantin Balș. În jalba adresată domnitorului de locuitorii satelor Dorna, Șarul și Păltinișul, la 1 octombrie 1813, se arata că ei au stăpânit moșia din moși-strămoși
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
au stăpânit moșia din moși-strămoși și „acum au fost strâmtorați și apă sați”, dar n-au putut produce nici un hrisov de la vechii domni prin care să li se fi recunoscut un drept legal de proprietate de răzeși devălmași. Răspunsul cancelariei domnești s- a făcut în urma cercetării înscrisurilor din care rezulta că moșia Dornelor fusese domeniu domnesc, domnul hotărând: „Drept aceia de vremi ce dumnealui logofăt cu bună credință a cumpă rat aciastă moșie, după dreptate o va stăpâni nesupărat, fără a
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
au putut produce nici un hrisov de la vechii domni prin care să li se fi recunoscut un drept legal de proprietate de răzeși devălmași. Răspunsul cancelariei domnești s- a făcut în urma cercetării înscrisurilor din care rezulta că moșia Dornelor fusese domeniu domnesc, domnul hotărând: „Drept aceia de vremi ce dumnealui logofăt cu bună credință a cumpă rat aciastă moșie, după dreptate o va stăpâni nesupărat, fără a se păgubi întru nimic. Dar lă cuitorii acestor sate dovedindu-se după scrisorile cuprinsă în
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
că au stăpânit moșia aciastă atâția ani și din vreme strămoșilor lor s-au hrănit pe dânsa, după firescul cuvânt acești locuitori au dreptățile răscumpărăriiă. Iar când din împotrivă numiții locuitori vor dovedi cu acte vrednici de credință scrisori și domnești hrisoave că aciastă moșie era dreaptă a lor strămoșească avere, neîntemeindu-se numai asupra cuvântului curăturii și a delnițelor și a stăpânirii care au avut-o ei de atâția ani, atunci prin giudecată vor avea dreptate a ceri banii răscumpărării de la
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
unde asedia cetatea Skodra (Scutari), apărată de venețieni, în flancul drept al frontului, pentru supunerea Moldovei sau, ceea ce era echivalent, supunerea lui Ștefan. Într-adevăr, din tabăra fixată la Vaslui, încă din 1470, care în afara existenței aici a unei curți domnești nu avea altă rațiune de a fi fost ales ca loc de concentrare, staționare, de observare a mișcărilor adversarilor, Ștefan cel Mare a intervenit în mod repetat în Țara Românească: în 1471 îl învinge pe Radu cel Frumos la Soci
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
termenul de „capitală” are o accepție diferită decât pentru epoca modernă; principii, regii, împărații și domnii români feudali aveau mai multe reședințe pe care le schimbau și le roteau într-un interval de timp, acolo unde se făcea și judecata domnească . Dacă reședința domnească era la Suceava, era de presupus că și oastea domnească „urmând drumul de pe valea Siretului, se îndrepta spre Suceava” și, nu negăm că este o justificare în această afirmație, avându-se în vedere că unde era domnul
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
are o accepție diferită decât pentru epoca modernă; principii, regii, împărații și domnii români feudali aveau mai multe reședințe pe care le schimbau și le roteau într-un interval de timp, acolo unde se făcea și judecata domnească . Dacă reședința domnească era la Suceava, era de presupus că și oastea domnească „urmând drumul de pe valea Siretului, se îndrepta spre Suceava” și, nu negăm că este o justificare în această afirmație, avându-se în vedere că unde era domnul era și armata
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
ca termen de jignire și înjosire, în sens de înapoiat și lipsit de cultură orășenească, putem accepta că oastea lui Ștefan cel Mare era formată și din țărani. Rămâne de văzut ce fel de țărani participau, alături de domn, de oastea domnească, la ră zboaiele de apărare. Din documentele domnești, de danie către mănăstiri, date chiar de Ștefan cel Mare, reiese că țăranii dăruiți cu moșia nu vor merge la oaste, decât în cazuri excepționale, rămânând cu obligația de a sluji mănăstirii
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
de înapoiat și lipsit de cultură orășenească, putem accepta că oastea lui Ștefan cel Mare era formată și din țărani. Rămâne de văzut ce fel de țărani participau, alături de domn, de oastea domnească, la ră zboaiele de apărare. Din documentele domnești, de danie către mănăstiri, date chiar de Ștefan cel Mare, reiese că țăranii dăruiți cu moșia nu vor merge la oaste, decât în cazuri excepționale, rămânând cu obligația de a sluji mănăstirii . Chiar în cazuri de excepție ță ranii vecini
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
ranii vecini, fără nici un fel de pregătire militară, nu puteau fi folosiți decât la prestații și munci pentru armată: drumuri, poduri, cetăți, tabere întărite etc. În general, este acceptată structura oastei Moldovei ca fiind formată din oastea cea mică, oaste domnească care se ridica până la 12.000 de oameni, curteni și boieri cu cetele lor, în jurul căreia se aduna oastea cea mare, care a putut intra în documente ca oaste țărănească sau de țărani luați de la plug. Într-o descriere franceză
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
ori pe nobili, dar încă și pe țărani” . Acești viteji ai lui Ștefan cel Mare sunt deosebiți din punct de vedere social de vitejii lui Bogdan Descălecătorul, care fac parte din marea boierime, au moșii și sate, sunt în sfatul domnesc și apar în documente, ultima dată în 4 august 1400 . Vitejii lui Ștefan sunt ridicați la acest rang în cadrul unor ceremonii feudale, de regulă după unele victorii importante, așa cum se spune în Letopisețul anonim: „a instituit mulți viteji atunci (8
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
bună și vitează și husarii oșteni s-au topit atunci” . Mai mult decât voievozii și domnii anteriori, Ștefan cel Mare a resimțit acut nevoia unei „nobilimi” românești legată de o slujbă sau demnitate militară, din care și-a completat armata domnească și și-a format statul major al armatei, acei „capi de oaste” . Dacă, la început, vitejii constituiau o „elită” militară, treptat se transformă într-o comunitate, fiind numiți și voinici, asemănători cavalerilor germani - ritterstand - și poloni. Din acești viteji comuni
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
statul major al armatei, acei „capi de oaste” . Dacă, la început, vitejii constituiau o „elită” militară, treptat se transformă într-o comunitate, fiind numiți și voinici, asemănători cavalerilor germani - ritterstand - și poloni. Din acești viteji comuni, care slujeau la curtea domnească erau „oștenii de frunte”, numiți și curteni, „curteni de țară” cum îi numește Ion Neculce, dintre care s-au ridicat marile familii boierești: Racoviță, Sturza și Balș. Termenul „viteaz” a avut la noi, ca și termenul de „cavaler” în ță
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
categoriile, au format oastea cea mare, care reprezenta, după aprecierea lui Nicolae Iorga „cea mai veche alcătuire obștească a românilor care se razimă pe datoria de a lupta a tuturor”, reprezentanții ei cei mai destoinici intrând în oastea cea mică, domnească. Armata cu care Ștefan a obținut strălucita biruință de la Vaslui era o armată instruită și disciplinată. Exista o formă de organizare a celor care erau datori cu serviciul militar, de la Sfântul Gheorghe până la Sfântul Dumitru și până la bătrânețe, nu ca
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
-l În continuare, urcă pe scara funcțiilor administrative (cap. „Dinu Păturică”). În capitolul „Postelnicul Andronache Tuzluc”, cititorul descoperă ascensiunea acestui „vechi” ciocoi, dintr-un simplu grec sărac din mahalaua Fanarului, la starea lui de om foarte bogat și cu rang domnesc, pentru că a reușit să intre În grațiile prințului și domnitorului Caragea. De altfel și-a făcut loc În lumea aceea prin intrigile legate de femei, rolul cel mai important din acest punct de vedere revenindu-i Domniței Ralu, considerată de
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
amorul fanariotului. Întreținuta caută și alte plăceri, descoperite În brațele unui calemgiu calic, din care cauză postelnicul devine gelos. Între timp, Dinu Păturică intră În grațiile postelnicului și urcă rapid pe scara funcțiilor administrative. Mai Întâi este trimis la Școala Domnească pentru a Învăța elinica (limba greacă), apoi citește multe cărți din biblioteca fanariotului, Însă lecturează mai mult o carte a lui Machiavelli, pentru a Învăța cum să facă avere. Postelnicul Îl numește pe Dinu Păturică supraveghetor secret al Duducăi. Printr-
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
cuprinse în volumul de Poezii din 1983 apărute la editura Minerva. O congestie cerebrală îl va secera în 1945 și pe bunul, statornicul și vechiul său prieten Ion Pillat. Lui îi va scrie o stelă funerară: Am împlinit cu slavă domneasca mea povară Eu ce pe hrisoave semnai Ion Pillat; Am cârmuit poporul de versuri ca pe-o țară Și legiuiri de aur cu ritmul meu i-am dat, Acum nu mor și nimeni pe groapa-mi să nu geamă Ca
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
dovedit că nu era altul mai bun, pentru că te-ai clasat primul, obținând la toate disciplinele calificativul „eminență”. Ai fost remarcat de la început și numai după patru luni directorul și-a răsplătit elevul, obținând, la 9 mai 1864, un Decret domnesc de numire ca institutor pentru clasa I-a la Școala primară de la Trei Ierarhi. Acuma, fă bine, te rog și povestește-ne ce ai pățit când te-ai dus să-i mulțumești lui Maiorescu pentru această nesperată numire: „M-am
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
pohtă ce-am pohtit”, cum îi spunea, ceva mai devreme, Mihai Viteazul. Și, poate, adesea, călătorul în diferite țări și culturi va fi stins dorul de țară cu sentimentul datoriei împlinite în calitate de cetățean al lumii în care trăia. Din spiță domnească, supusă „pohtelor” și „terorii” istoriei, descinde și eruditul Nicolaus Olahus. Poate fi socotit reprezentant al exilului românesc timpuriu, ca și Petru Cercel, altă nobilă figură de Renaștere europeană. Înălțimea și rigoarea gestului cultural au putut înfrunta cu succes sentimentul 69
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]