3,438 matches
-
cu care are copii și care-l face să descopere dragostea-devotament: mama copiilor săi îi devine și lui mamă, idee scumpă lui Unamuno (cap. XXI); în fine, mai există două narații intercalate propriu-zise, cu rol de exempla: povestea burlescă lui don Eloíno Rodríguez de Alburquerque y Álvarez de Castro și a căsătoriei sale in articulo mortis cu patroana pensiunii în care își târa zilele de crai decăzut, și, în fine, o foarte frumoasă parabolă, povestită de Augusto, a imutabilității vederii interioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
scepticismului hamletian al bietului meu prieten Pérez, care a sfârșit prin a se îndoi până și de propria-i existență, sunt cel puțin ferm convins că-mi lipsește ceea ce psihologii numesc voință liberă, deși, spre consolarea mea, cred că nici don Miguel nu se bucură de ea. Unora dintre cititorii noștri li se va părea pesemne ciudat ca tocmai eu, un ins total necunoscut în republica literelor spaniole, să fiu prefațatorul unei cărți a lui don Miguel, care se și bucură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
consolarea mea, cred că nici don Miguel nu se bucură de ea. Unora dintre cititorii noștri li se va părea pesemne ciudat ca tocmai eu, un ins total necunoscut în republica literelor spaniole, să fiu prefațatorul unei cărți a lui don Miguel, care se și bucură de o recunoaștere convenabilă într-însa, câtă vreme obiceiul e ca tocmai scriitorii mai cunoscuți să facă, prin prefețe, prezentarea celor mai puțin notorii. Don Miguel și cu mine însă am convenit să răsturnăm acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
literelor să-i scrie lui o prefață de prezentare, să-l roage a-i permite să-i prefațeze el însuși o carte. Nemaivorbind că astfel se rezolvă și una din problemele veșnicului litigiu dintre tineri și bătrâni. În plus, de don Miguel mă unesc nu puține legături. Pe lângă faptul că domnul cu pricina consemnează în cartea de față, roman sau riman sau ce-o fi ea - și e de știut că ideea cu rimanul e invenția mea -, nu puține schimburi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
puține schimburi de cuvinte și conversații pe care le-am avut cu nefericitul de Augusto Pérez și că povestește-n ea și istoria venirii pe lume a tardivului meu fiu Victorcito, s-ar părea și că sunt rubedenie îndepărtată cu don Miguel, dat fiind că numele meu de familie este și al unuia dintre înaintașii săi, potrivit preadoctelor investigații genealogice ale prietenului meu Antolín S. Paparrigópulos, atât de cunoscut în lumea erudiției. Eu unul nu pot prevedea nici primirea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
unuia dintre înaintașii săi, potrivit preadoctelor investigații genealogice ale prietenului meu Antolín S. Paparrigópulos, atât de cunoscut în lumea erudiției. Eu unul nu pot prevedea nici primirea pe care i-o va rezerva acestui riman publicul care-l citește pe don Miguel și nici cum va fi el interpretat. De câtva timp urmăresc cu destulă atenție lupta pe care a declanșat-o don Miguel împotriva naivității publice și sunt de-a dreptul uimit văzând ce grad de profunzime și candoare atinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nu pot prevedea nici primirea pe care i-o va rezerva acestui riman publicul care-l citește pe don Miguel și nici cum va fi el interpretat. De câtva timp urmăresc cu destulă atenție lupta pe care a declanșat-o don Miguel împotriva naivității publice și sunt de-a dreptul uimit văzând ce grad de profunzime și candoare atinge aceasta din urmă. În legătură cu articolele sale din Mundo Gráfico și din alte publicații similare, don Miguel a primit scrisori și tăieturi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
atenție lupta pe care a declanșat-o don Miguel împotriva naivității publice și sunt de-a dreptul uimit văzând ce grad de profunzime și candoare atinge aceasta din urmă. În legătură cu articolele sale din Mundo Gráfico și din alte publicații similare, don Miguel a primit scrisori și tăieturi din ziare de provincie care pun în evidență comorile de candoare ingenuă și de naivitate gugușticească ce încă mai dăinuie în poporul nostru. Uneori i se comentează fraza potrivit căreia domnul Cervantes (don Miguel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
similare, don Miguel a primit scrisori și tăieturi din ziare de provincie care pun în evidență comorile de candoare ingenuă și de naivitate gugușticească ce încă mai dăinuie în poporul nostru. Uneori i se comentează fraza potrivit căreia domnul Cervantes (don Miguel) nu era lipsit de o anumită ingeniozitate și par a se indigna de atare necuviință; alteori reflecțiile sale melancolice despre căderea frunzelor îi sunt întâmpinate cu duioșie; ba se entuziasmează de strigătul „război războiului!“ pe care i l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
prea multă uzură și puțeau a mitocănie ambiantă, drept care cei ce le-au reprodus și le-au recunoscut ca pe ale lor, ba chiar s-a găsit și câte o porumbiță neranchiunoasă care s-a scandalizat că logomahicul ăsta de don Miguel scrie uneori Kultură cu K mare și, după ce-și atribuie abilitatea de a născoci vorbe de duh, recunoaște că e incapabil să fabrice poante și jocuri de cuvinte, întrucât, după cum se știe, pentru un asemenea public naiv la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
după cum se știe, pentru un asemenea public naiv la atâta se reduc ingeniozitatea și spiritul: la poante și la jocurile de cuvinte. Dar din fericire publicul acesta naiv pare a nu-și fi dat seama de alte drăcovenii ale lui don Miguel, căruia îi vine adeseori să o facă pe deșteptul, scriind bunăoară un articol și apoi subliniind la întâmplare diferite cuvinte din el, în ordinea inversă a filelor, ca să nu poată urmări pe care anume. Când mi-a povestit, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mirării și de toate expedientele tipografice. Pantomimă, pantomimă, pantomimă! Iată simplitatea mijloacelor lor de exprimare sau mai degrabă iată părerea lor despre simplitatea naivă a cititorilor lor. Ei bine, trebuie să isprăvim odată cu naivitatea asta.“ Alteori l-am auzit pe don Miguel susținând că ceea ce se numește pe alte meleaguri umor, umorul adevărat, în Spania aproape nu a prins și nici nu va fi ușor să prindă curând. Cei ce-și spun la noi umoriști, zice el, sunt ba satirici, ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
decât satira aspră, dar clară și străvezie, a lui Quevedo, în care predica se străvede numaidecât. Adevărat umorist nu l-am avut decât pe Cervantes, și dacă el s-ar mai ivi printre noi, ce-ar mai râde - îmi spunea don Miguel - de cei care s-au indignat de faptul că eu i-am recunoscut un anumit imperiu, și, mai cu seamă, ce-ar mai râde de naivii care i-au luat în serios una ori alta dintre zeflemelile sale cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
eu prefer să indefinesc, să confund.“ Și în fond, nu-i decât o concepție sau mai bine zis nu atât o concepție, cât un sentiment al vieții pe care nu mă încumet a-l numi pesimist, deoarece știu că lui don Miguel nu-i place cuvântul ăsta. Ideea lui fixă, monomaniacală, e că, dacă sufletul lui nu e nemuritor și dacă nici sufletele celorlalți oameni și chiar ale tuturor lucrurilor nu sunt, și încă nemuritoare exact în sensul în care credeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
osteneala. Și de aici doctrina plictisului a lui Leopardi după ce i-a pierit amăgirea supremă, ch’io eterno mi credei, aceea de a se crede etern. Și așa se explică și împrejurarea că trei dintre autorii cei mai îndrăgiți de don Miguel sunt Senancour, Quental și Leopardi. Dar acest umorism confuzionist, rigid și aspru nu doar rănește suspiciozitatea concetățenilor noștri, care, de îndată ce li se adresează cineva, vor să știe la ce să se aștepte, ci pe nu puțini îi și șochează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și șochează. Vor să râdă, dar ca să-și amelioreze digestia și să-și uite de necazuri, nu ca să dea afară ce-au înghițit pe nedrept și le-a căzut greu, și cu atât mai puțin ca să-și digereze necazurile. Și don Miguel o ține morțiș că, dacă tot trebuie să-i faci pe oameni să râdă, atunci fă-o nu pentru a le înlesni digestia cu ajutorul contracțiilor diafragmei, ci pentru a-i face să vomite tot ce vor fi hăpăit, deoarece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nădejde vitală, de ce oare n-am face totul o apă și-un pământ ca să omorâm timpul și eternitatea și ca să ne răzbunăm? Se prea poate și ca vreunul să spună că-n cartea asta sunt pasaje scabroase sau chiar pornografice; don Miguel a avut însă marea prevedere de a mă pune chiar pe mine să spun câte ceva în privința asta în cursul rimanului de față. Și e gata să protesteze împotriva acestei acuzații și să susțină că duritățile ce-ar putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
săraci cu duhul, în sfârșit, cei mai proști. A fost auzit afirmând că din triada clasică a celor trei vicii: femeile, jocul și vinul, primele două distrug în mai mare măsură mintea decât al treilea. Și e de reținut că don Miguel nu bea decât apă. Cu un bețiv mai poți sta de vorbă - îmi spunea el odată -, ba i se-ntâmplă să mai spună și el câte ceva, dar cine rezistă oare la conversația cu un jucător de cărți sau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
relatează Xenofon în amintirile sale, încântată fiind de metoda lui de cercetare sau mai bine zis de moșire a adevărului, îi propunea filozofului să-i devină codoș ca s-o ajute la vânătoarea de prieteni. (Synthérates, co-vânător, spune textul, potrivit lui don Miguel, profesor de greacă, întrucât lui îi datorez această informație extrem de interesantă și atât de revelatoare.) Și în toată acea cum nu se poate mai interesantă conversație dintre Teodota, curtezana, și Socrate, filozoful mamoș, se vede bine înrudirea intimă dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
e, la rându-i, filozofie. Și dacă toate astea nu sunt cum spun eu, nu mi se va putea tăgădui cel puțin că sunt ingenioase, și cu asta, basta. Nu-mi e necunoscut însă nici faptul că preaiubitul meu maestru, don Fulgencio Entrambosmares del Aquilón, despre care don Miguel a oferit informații atât de amănunțite în romanul sau rimanul său Dragoste și pedagogie, nu ar fi de acord cu distincția pe care o fac între religie și belicozitate, pe de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
toate astea nu sunt cum spun eu, nu mi se va putea tăgădui cel puțin că sunt ingenioase, și cu asta, basta. Nu-mi e necunoscut însă nici faptul că preaiubitul meu maestru, don Fulgencio Entrambosmares del Aquilón, despre care don Miguel a oferit informații atât de amănunțite în romanul sau rimanul său Dragoste și pedagogie, nu ar fi de acord cu distincția pe care o fac între religie și belicozitate, pe de o parte, și filozofie și erotică, pe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
religia religioasă, metafizica metafizică, erotismul erotic și belicismul belicos. Ceea ce face șaisprezece combinații binare. Și nu mai vorbesc despre cele ternare: de pildă, o religie metafizico-erotică sau o metafizică belico-religioasă! Eu nu am însă nici inepuizabila ingeniozitate combinatoare a lui don Fulgencio și cu atât mai puțin elanul confuzionist și indefiniționist al lui don Miguel. Aș avea multe de spus în legătură cu neașteptatul deznodământ al acestei povestiri și a versiunii pe care o dă don Miguel într-însa despre moartea nefericitului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
binare. Și nu mai vorbesc despre cele ternare: de pildă, o religie metafizico-erotică sau o metafizică belico-religioasă! Eu nu am însă nici inepuizabila ingeniozitate combinatoare a lui don Fulgencio și cu atât mai puțin elanul confuzionist și indefiniționist al lui don Miguel. Aș avea multe de spus în legătură cu neașteptatul deznodământ al acestei povestiri și a versiunii pe care o dă don Miguel într-însa despre moartea nefericitului meu prieten Augusto, versiune pe care o socotesc eronată; nu e însă cazul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
însă nici inepuizabila ingeniozitate combinatoare a lui don Fulgencio și cu atât mai puțin elanul confuzionist și indefiniționist al lui don Miguel. Aș avea multe de spus în legătură cu neașteptatul deznodământ al acestei povestiri și a versiunii pe care o dă don Miguel într-însa despre moartea nefericitului meu prieten Augusto, versiune pe care o socotesc eronată; nu e însă cazul să deschid o atare discuție aici, în prefața aceasta, cu prefațatul meu. Dar, spre ușurarea conștiinței mele, trebuie să consemnez totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
despre mine acest model al portăreselor? Așadar... Eugenia Dominga, adică Domingo del Arco? Foarte bine, am să notez, nu cumva să uit. Nu există artă mnemotehnică mai sigură decât să ai în buzunar o agendă. Așa spunea și neuitatul meu don Leoncio: Nu-ți umple capul cu ce-ți încape-n buzunar! La care ar trebui adăugat: Nu-ți umple buzunarul cu ce-ți încape-n cap! Dar cum o fi chemând-o pe portăreasă?“ Se întoarse câțiva pași din drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]