6,786 matches
-
pe Reiko cântând la chitară. Am luat-o încet pe scări și am bătut la ușă. Când am intrat, nici urmă de Naoko. Reiko stătea singură pe covor și cânta la chitară. Mi-a făcut semn cu degetul, spre ușa dormitorului, pentru a mă face să înțeleg că Naoko era acolo. Și-a pus chitara pe dușumea și s-a așezat pe canapea, invitându-mă să stau lângă ea. Am împărțit vinul care a mai rămas în două pahare. — Naoko e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
E[ti o adevărată Șeherezadă. — Dacă ar fi după mine, nu te-ai mai întoarce la Tokyo, spuse ea, râzând. Ne-am întors pe același drum pe care venisem. Lumânarea se stinsese și becul din cameră nu ardea. Ușa de la dormitor era deschisă, veioza aprinsă și lumina ei palidă se revărsa în camera de zi. Naoko stătea pe întuneric. ~[i pusese un halat bleu [i-[i ridicase gulerul. Ședea pe canapea cu genunchii lipiți de bărbie. Reiko s-a apropiat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
aranjat să fim libere mâine după amiază, adăugă Reiko. N-ați vrea să mergem toți trei la iarbă verde? Știu un loc grozav prin apropiere. — Nemaipomenit! am exclamat eu. Fetele s-au spălat pe dinți și s-au retras în dormitor. Eu mi-am mai turnat niște coniac, m-am întins pe canapea și m-am gândit la tot ce s-a întâmplat în ziua aceea, de dimineața până seara. Mi s-a părut o zi tare lungă. Luna nu pălise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
întins pe canapea și m-am gândit la tot ce s-a întâmplat în ziua aceea, de dimineața până seara. Mi s-a părut o zi tare lungă. Luna nu pălise încă, așa că strălucirea ei îmi ținea de urât. Din dormitorul în care dormeau Reiko și Naoko nu se auzea decât un ușor scârțâit al patului, din când în când. Am închis ochii și prin fața lor au început să joace, în întuneric, tot felul de umbre, iar în urechi îmi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ar fi ora două sau trei. Mi s-a făcut cumplit de sete, dar m-am hotărât să rămân nemișcat și să o privesc pe Naoko. Era îmbrăcată în același halat în care o l\sasem când a plecat în dormitor, iar părul îi era prins într-o parte cu agrafa în formă de fluture, scoțând și mai mult în evidență frumusețea chipului ei în lumina lunii. Ciudat, gândii eu. Parcă își scosese agrafa când s-a dus la culcare. Naoko
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
fiecare r\suflare și umbra neagră, pubiană. Și-a expus trupul gol, în fața mea, timp de cinci-șase minute, după care și-a îmbrăcat iar halatul și [i-a încheiat toți nasturii. Apoi s-a ridicat și a pășit ușor spre dormitor, a deschis încet ușa și a dispărut înăuntru. Am rămas nemișcat în pat, mut de uimire, o bună bucată de timp. M-am ridicat și mi-am recuperat ceasul din locul unde căzuse, l-am îndreptat spre lumina lunii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
că îi este rău. Am văzut că era palidă și transpirase. Am întrebat-o dacă vrea să întrerupem lecția și să plece acasă, dar ea a spus că își va reveni dacă va sta puțin întinsă. Am dus-o în dormitor... mai mult în brațe. Canapeaua era prea mică, așa că singurul loc unde se putea întinde era patul din dormitor. Și-a cerut scuze că mă deranjează, dar i-am spus să nu-și facă probleme și am întrebat-o dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și să plece acasă, dar ea a spus că își va reveni dacă va sta puțin întinsă. Am dus-o în dormitor... mai mult în brațe. Canapeaua era prea mică, așa că singurul loc unde se putea întinde era patul din dormitor. Și-a cerut scuze că mă deranjează, dar i-am spus să nu-și facă probleme și am întrebat-o dacă vrea să bea apă sau altceva. A spus că nu vrea să bea nimic și că nu-și dorea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
luat și cealaltă mână cu mâna ei stângă, mi-a pus-o pe piept și a început să-mi sărute sfârcurile, iar cu dreapta să mă mângâie nebunește pe spate, pe burtă, pe coapse. Și așa m-am trezit, în dormitor meu, cu perdelele trase, goală pușcă, lăsându-mă mângâiată de o fată de treisprezece ani - nici nu mi-am dat seama când m-a dezbrăcat, când a scos de pe mine toate hainele, una câte una - și eu mă zvârcoleam de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și cu o seară în urmă. Ne-am urat noapte bună, am stins luminile și ne-am culcat. Neputând să adorm, am scos din rucsac Muntele vrăjit și o lanternă. Am citit o vreme. Puțin înainte de miezul nopții, ușa de la dormitor s-a deschis ușor și Naoko a venit și s-a cuibărit lângă mine. Nu mai era Naoko din seara precedentă, ci Naoko cea adevărată. Privirile erau normale, mișcările sprintene. Mi-a șoptit la ureche: — Nu știu de ce, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și hai să mergem! Facem puțin pe jos. Am făcut cincisprezece minute din Shibuya până în Ebisu. Clădirea nu era chiar impunătoare, dar elegantă, cu un hol mic și lift. Hatsumi m-a invitat la bucătărie și ea a intrat în dormitor, să se schimbe. A reapărut îmbrăcată într-un tricou, pe care era imprimat Princeton University și pantaloni din bumbac. Cerceii dispăruseră. A adus de nu știu unde o trusă de prim ajutor, a pus-o pe masă, mi-a luat mâna, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
lemne. — Și eu am avut din astea, spuse cel trimis de stat. Da’ acu’ mă duc să mă culc. Nick și cu soră-sa Îl priviră cum intră-n casă. Mama lor le spusese bărbaților că se pot culca În dormitorul de lîngă sufragerie. Îl văzură aprinzîndu-și un chibrit. Apoi fereastra se Întunecă din nou. Îl urmăriră și pe celălalt cum stătea la masă, pînĂ ce-și puse capul pe coate. Apoi Îl auziră sforăind. — SĂ-l mai lăsĂm puțin, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și timbre. Am simțit cum mi se taie respirația cînd am văzut că, Într-adevăr, nu mai era nici un plic cu manuscrise, nici cu copii dactilografiate, nici cu copii la indigo. Am Închis ușa dulăpiorului și m-am dus În dormitor, m-am Întins pe pat cu o pernă Între picioare și alta-n brațe și am stat un timp În liniște deplină. Niciodată-n viața mea nu mai ținusem o pernă-n brațe sau Între picioare, acum Însă aveam mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mirare că nu m-ai invitat la tine de când v-ați despărțit. Mă privește în ochi. E chiar mai rău decât am crezut, susține el. Mai sunt și în restul casei? — Nu, doar aici, crede-mă... Davey se îndreaptă spre dormitor. Îi ațin calea. Am băut deja jumătate de pahar, așa că nu vărs nici o picătură. A fost destul pentru o zi. —Nu intra acolo, îl implor. Te rog, Davey. Voi da toate fotografiile jos, promit. Aveam de gând, pe cuvânt... —Rebecca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pahar, așa că nu vărs nici o picătură. A fost destul pentru o zi. —Nu intra acolo, îl implor. Te rog, Davey. Voi da toate fotografiile jos, promit. Aveam de gând, pe cuvânt... —Rebecca, lasă-mă să intru! — Nu, nu vreau. E dormitorul meu. Nu poți intra acolo decât dacă îți spun eu. Vorbesc ca un copil de patru ani. Lipsește doar să bat din picioare. —Rebecca, lasă-mă. Nu, nu vreau. —Bine, se dă Davey bătut. Răsuflu ușurată. —De ce nu stăm jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
privind cu lăcomie la cea mai apropiată fotografie - Patrick surprins jucând fotbal în Regent’s Park, moment ce scotea în evidență frumusețea coapselor sale - și sunt absentă pentru câteva clipe, timp suficient pentru ca ticălosul de Davey să se furișeze în dormitor. Tăcere. Îl aștept să revină, dar n-o face. Sunt depășită de situație. Mă ridic și îl urmez. Îl găsesc stând pe marginea patului și uitându-se la fotografia imensă de pe peretele opus. Sub ea, pe comodă, într-un suport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
el. — Ești dependentă, zice pe un ton ferm. Știu mai bine ca oricine ce înseamnă toate astea. Ai devenit dependentă și trebuie să te oprești. Mă ia de mână cu blândețe. —Rebecca, trebuie să te ajut cumva. Capitolul II Pereții dormitorului meu sunt vopsiți în roșu închis, iar patul este în întregime alb. Pe pat sunt perne albe de dantelă, o pătură și două perne mari și moi de catifea albă. Pe peretele de la capătul patului am o gravură în roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
perne mari și moi de catifea albă. Pe peretele de la capătul patului am o gravură în roșu și negru semnată Rothko. De fapt, se afla acolo unde atârnă acum portretul lui Patrick și a trebuit să o mut. Îmi place dormitorul meu. Aici pot fugi de lume. Și iată-l pe Davey distrugându-l, cel puțin la modul figurat, spunându-mi că nu mai sunt în siguranță aici. El se mai holbează încă la poza lui Patrick, pe care am așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
că pentru început aceste fotografii trebuie date jos. — NU. Panica mă cuprinde din nou. Îmi iau paharul și îl îndepărtez brusc pe Davey ca să merg la bucătărie. Simt nevoia să beau vin. De asemenea, vreau ca Davey să iasă din dormitorul meu. E singurul loc intim pe care îl decorez după bunul meu plac și el îl profanează, spunându-mi că trebuie să fac schimbări. Spre deliciul meu, Davey vine după mine. Se sprijină cu cotul de peretele despărțitor dintre living
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
încercat să ajungă la un vas din bucătărie, dar, în momentul în care am găsit eu unul, era prea târziu. Mie mi se umpluse paharul. Nu aveam de gând să mă apuc să curăț în urma lui. M-am dus în dormitor, m-am dezbrăcat și m-am băgat între cearșafurile curate. —An Nou fericit! mi-am spus. An Nou fericit pe naiba! Grija mea pentru el s-a transformat într-o furie teribilă și am adormit cu dinții încleștați. În dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
uit în programul TV - nu se va difuza nici un episod din seria Tough Enough II în săptămâna în curs. Slavă Domnului că am unul înregistrat. Mă gândesc chiar să comand un poster cu Bobby, pe care să-l pun în dormitor. Mă va ajuta să mă despart de cele ale lui Patrick și, încetul cu încetul, le-aș putea înlocui cu altele. —La ce te uiți, Rebecca? E Davey, care se oprește în spatele meu. Sunt absorbită de trupul strălucitor al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
vreo loțiune de corp sau de alte poțiuni fără de care o femeie nu poate trăi. Pot să-mi explic reținerea bărbaților atunci când vine vorba să-și aducă iubitele să locuiască împreună, pentru că ei nu pot înțelege haosul din baia sau dormitorul unei femei. De exemplu, Patrick era exasperat de nevoia mea permanentă de a-mi spori colecția de pantofi și parfumuri. Fiecare am venit cu câte ceva de băut. Finn a insistat să explice de ce e nevoie să dăm o mână de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
picioare. Am pus paharele murdare în mașina de spălat vase, iar pe cele curate într-o cutie. Acum pot să plâng în liniște. Nici măcar de asta nu sunt în stare. Parcă cineva m-ar strânge de gât. Mă duc în dormitor, mă așez în fața fotografiei uriașe a lui Patrick și încerc să rememorez toate clipele frumoase pe care le-am petrecut în Portugalia. Îmi vin în minte numai amintiri neplăcute. Când ieșeam cu prietenii mei, el stătea mut și neclintit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
am pășit într-un tablou de Monet. —Am niște fotografii cu Patrick - fostul meu iubit - atârnate peste tot în apartamentul meu... Acum, că am început, nu mă mai pot opri. Îi spun despre lumânări, despre fotografii, despre portretul uriaș din dormitor, despre cum i-am rupt rama și am aruncat toate bucățile la gunoi, dar am păstrat-o ca pe un poster și am rezemat-o de dulap, cu marginile îndoite, ca să-l pot vedea cât mai puțin. E umilitor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
așa de afurisită. — Nu, vom sta îmbrățișați și ne vom privi în ochi, îmi explică Finn cu pragmatism. Am negociat deja la telefon. Nefiind cu adevărat interesați unul de altul, ne-a fost ușor să ne înțelegem. Veți împărți același dormitor? — Am rezolvat și problema asta. Ea va sta în pat, iar eu pe jos, în sacul de dormit din copilărie. E imposibil să afle cineva. Nu cred că e o idee prea bună, protestez eu. Ar trebui să scăpăm de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]