3,142 matches
-
slăbuț, cu oase prea ascuțite, și mai ales cu eșarfa, mai întotdeauna asortată cu una din piesele hainelor sau cu încălțămintea cu care își prindea părul, evidențiindu-i fața ovală, mai mult lungă decât lată. Când era brunetă, purta o eșarfă siclam, care o aranja de minune, iar când era blondă, o eșarfă bleu-ciel. Când își vopsea părul roșu, adică din intenția de a imita culoarea castanei, nimerea un maro, culoarea celor mai frumoși cai roșcați, fără însă a mai purta
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
asortată cu una din piesele hainelor sau cu încălțămintea cu care își prindea părul, evidențiindu-i fața ovală, mai mult lungă decât lată. Când era brunetă, purta o eșarfă siclam, care o aranja de minune, iar când era blondă, o eșarfă bleu-ciel. Când își vopsea părul roșu, adică din intenția de a imita culoarea castanei, nimerea un maro, culoarea celor mai frumoși cai roșcați, fără însă a mai purta de data aceasta, o eșarfă care să se asorteze cu cromatica părului
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de minune, iar când era blondă, o eșarfă bleu-ciel. Când își vopsea părul roșu, adică din intenția de a imita culoarea castanei, nimerea un maro, culoarea celor mai frumoși cai roșcați, fără însă a mai purta de data aceasta, o eșarfă care să se asorteze cu cromatica părului. Frumusețea ei venea însă, de undeva, din adâncuri, mai bine zis parcă din zona care nu e la îndemâna oricui spre a o sonda ori măcar spre a o intui. Discutând cu ea, ajungeai
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
tot felul de melodii pe care ei le credeau alfa și omega ființării. Cu mare interes îl așteptam pe cel care venea foarte rar, unchiul Grătărel, fratele vitreg al mamei. Sosea mereu "la papion" și purta, indiferent de anotimp, o eșarfă de un roșu pal, simbol, nu știu de ce, al "virtuții, vigorii și responsabilității", după cum aveam să pricep mult mai târziu. Pe unchiul Grătărel l-am cunoscut într-o postură puțin obișnuită: era îmbrăcat în niște haine cu dungi, dintre acelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
când această femeie va putea deschide gura..." Tocmai de aceea, acum, când nu mai eram un prunc de grădiniță, auzind că vine nea Grătărel la noi, de ziua mea, m-am simțit foarte mândru. Când i-am văzut papionul și eșarfa, am și zis, fericit, că brava cadou mi-a făcut mama cu unchiul acesta vestit, care, cel puțin așa zicea lumea, avea un fel ciudat de a locui, stătea foarte mult după gratii și tocmai de aceea-i spuneau prietenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
au țesut un zodiac / Din fum negru de pistoale..." Ca din cărți le zicea și le cânta, iar ninetistele, care veniseră și ele să-și dea cu părerea papilelor gustative, de ziua mea, erau toate numai ochi pe papionul și eșarfa roșă-pal a unchiului care iubea foarte mult principiul nici muncă fără pâine, nici pâine fără muncă, motiv pentru care era gata, la o adică, să exprime aceste opinii corecte ale sale chiar și lăsând urme pe fălcile unei doamne. Lăcrămau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
la nesfârșit. Dacă mai ai cu tine și iarba fiarelor, speranța te va ajuta și mai mult... Și iar i-au dat lacrimile unchiului Grătărel. A așezat ușor plicul pe masă, și-a pipăit papionul, a înconjurat gâtu-i subțire cu eșarfa sa de poveste, a salutat, aplecându-se ca un lord, cu aceleași lacrimi în ochi, a deschis ușa și a plecat. Pe casa scării i-am auzit toți tânguirea gravă, de suflet părăsit: "Ei, ei, ei, ei, ei, ei, eiiiiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pâine și o bucată de cârnat. Uneori ceva unt. E o fată bună. Dar gândurile sale nu erau tot atât de cumpănite. Nu sunt destul de bun pentru ea. Mi-ar plăcea să fiu bogat și să-i dăruiesc o rochie și o eșarfă și s-o iau la Belgrad și s-o duc la un spectacol. La Început se gândi cu invidie la fata asta străină Închisă În sala de așteptare, la Îmbrăcămintea ei, care i se păru foarte costisitoare, și la eșarfa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
eșarfă și s-o iau la Belgrad și s-o duc la un spectacol. La Început se gândi cu invidie la fata asta străină Închisă În sala de așteptare, la Îmbrăcămintea ei, care i se păru foarte costisitoare, și la eșarfa verde ce-o avea la gât, dar, comparând-o cu soția lui, Își uită curând invidia și Începu s-o privească și pe străină cu afecțiune. Frumusețea și fragilitatea femeilor Îl făceau să se simtă mișcat. Își lovi iar palmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
intram În arenă - nu eram gladiatorii, nu eram leii, nici sfinții, nici martirii. Noi eram oniricii, eram clovnii, fără săbii și scuturi, electrizați sub reflectoare de comenzi scurte tăioase, de bice urcînd rumegușul În trîmbe În jurul siluetelor noastre dansante ca eșarfele palide ale Isadorei. Noi n-am avut știre de nici o speranță de viață la naștere. Timpul nostru a fost scurt ca un hohot de rîs Într-o cameră de gazare. Treceam În centru fără să știm că ne aflăm Încercuiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
se pare că e sfârșit de august. Ceasurile ticăie, dar nimic nu pare să se schimbe, oricât de mult ar înainta acele lor. Mama lui Clio a trecut pe acasă acum cam o săptămână să ia niște fotografii și o eșarfă veche, pe care Clio o purta în copilărie și pe care, cine știe cum, a păstrat-o toată viața. Nici măcar nu văzusem eșarfa vreodată, dar m-am prefăcut că e ceva important pentru Clee și am încuviințat din cap atunci când mi le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
acele lor. Mama lui Clio a trecut pe acasă acum cam o săptămână să ia niște fotografii și o eșarfă veche, pe care Clio o purta în copilărie și pe care, cine știe cum, a păstrat-o toată viața. Nici măcar nu văzusem eșarfa vreodată, dar m-am prefăcut că e ceva important pentru Clee și am încuviințat din cap atunci când mi le-a cerut și am dus niște șervețele de hârtie când mama ei a început să plângă. Adusese cu ea câteva albume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de aceea“, stărui el, dar maică-sa Îi spuse, făcînd un semn cu mîna spre soția vicarului: „E doar un vis, dragul meu, un vis urît...“ ... Se trezi În lumina lugubră a stației de metrou - cineva Înfășurase becul Într-o eșarfă de mătase roșie, ca să-l camufleze. De-a lungul pereților stației se Înșirau, pe cîte două rînduri, trupurile celor veniți să caute adăpost. Afară, deasupra lor, avioanele păreau să se depărteze, huruind. Era o noapte relativ calmă, căci bombele căzute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
avut rost să intre Înăuntru. Era mai degrabă o despărțire decît o Întîlnire - și chiar și ca despărțire, era prea tristă ca să aibă vreun farmec. Anna purta aceiași pantaloni bleumarin ca atunci, la hotel, iar la gît Își legase o eșarfă, care-i dădea un aer Înduioșător de fragil... De jur Împrejur - o mulțime de tăvi și cratițe de aramă; un bufet vechi de stejar, o pendulă elvețiană cu cuc și cu ornamente sculptate În formă de plante agățătoare. — Noaptea trecută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
gonit de o așteptare fără obiect, pe care nu reușește s-o umple... i-aș vorbi despre neobișnuita capacitate a sărbătoritului de-a iubi, de-a se dărui, despre libertatea și angajarea ce se condiționau, nu-i așa... câte alte eșarfe elastice și colorate de cuvinte. — Dumneavoastră, dacă sunteți prietenă mai veche, veniți la un fel de aniversare. Învierea trecutului ! Nostalgiile sunt conciliante... fredonează din nou pisălogul. Nu mai avem însă mult, trenul tocmai părăsește ultima stație înaintea destinației. Garnitura se
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de a face bani, o preocupare cu care nu te joci și nu glumești nici măcar o clipă. Apoi apare pe trotuar o fată drăguță și blîndă, vioaie, simplă și plăcută la Înfățișare, Împodobită de o pată de culoare aprinsă - o eșarfă roșie sau albastră, o pălărie nostimă - cu părul delicat răsfirat În vîntul molcom, cu ochii adînci și limpezi strălucind ca ochii pisicilor, plini de forță și vigoare, cu șoldurile delicate legănate În mersul prelung și sigur, cu sînii dansînd ritmic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Îngrijit și foarte alb, cu excepția veșmintelor sale, cu o față de porc, lumească și de loc preoțească, iar pe obrajii albi și plini se vedea umbra neagră a bărbii sale dese. Purta un pardesiu negru elegant, cu guler de catifea, o eșarfă albă și fină de mătase și o gambetă pe care și-o scoase cu grijă și o puse lîngă el după ce Îngenunchease. Părul său foarte negru și mătăsos Începuse să se rărească În creștet. Îngenunchease iute lîngă mortul de pe brancardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
În dreptul inimii, În timp ce preotul rosti deasupra trupului cîteva cuvinte pe care nu le auzi nimeni. Imediat, cîțiva bărbați din mulțime Își scoaseră pălăriile cu un gest stîngaci; curînd preotul se ridică Își puse cu grijă pălăria, Își aranjă pardesiul și eșarfa și reintră În rîndurile mulțimii. Totul durase doar un minut și se desfășurase În aceeași manieră inumană, formală și aproape plictisită care se făcuse simțită și În comportarea doctorului. Apoi cei doi brancardieri În uniformă s-au aplecat, au apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
acesta, însă regele cel milos a zis: bine, bă, dați-o dracului, s-a făcut. Gata, abdic. Adă hârtia s-o semnez. A semnat și-a abdicat. Și-a luat pe umerașe costumele sale cu decorații, epoleți, trese, fireturi, petlițe, eșarfe, cusături, nasturi, butoane și dracul știe ce mai aveau și a plecat în lumea cea largă, mai puțin comunistă. A lăsat pe Băsescu în butoiul cu Murfatlar și România, pradă mai întâi comuniștilor, apoi mogulilor și acum emisiunii țigănosului cela
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
sex. Pentru ai ei situația era clară. S-au supărat că i-am întrerupt medicamentația. Înainte de plecare și-a revenit subit, însă. S-a îmbrăcat într-o rochie roșie scurtă, cu buline mici, albe. Părul îi era legat cu o eșarfă din același material. Se parfumase cu L’instant de Guerlain. Redevenise Sabina din vremurile bune. M-a luat de mână și ne-am refugiat în curtea din spatele casei. M-a sărutat, m-a mângâiat pe obraji; ochii căprui închis îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fotbal pe viață și pe moarte. Valurile de atacatori se repliau sub statuia Leului, dădeau năvală iar. Din cauza fumului înțepător, sau de frică să nu fie filmați și recunoscuți mai apoi de poliție, mulți își acoperiseră nasul și gura cu eșarfe legate la ceafă. Furia proletară izbucnea în gesturi eroice, sinucigașe. Văzând la televizor ce se întâmplă, mulți bucureșteni se adunaseră la Leu. Ei răspândiră și zvonul că șeful, Cosma Răcoare, se lăsase cumpărat de Ilici, spălase putina și-și salvase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
se apropia mergând agale elevul Popescu supranumit Meșteru. Numai că era Însoțit de o fetișcană și amândoi erau Îmbrăcați ciudat, În orice caz nu În uniforme de elevi. El avea blugi, un tricou de lână lung până aproape de genunchi, o eșarfă grena legată În jurul gâtului și un rucsac destul de greu În spate. Ea era frumoasă și Îmbrăcată aproape la fel, minus rucsacul. Păreau doi autostopiști, globe-trotters care tocmai și-au pierdut chitara. Popescu Îl văzu de departe pe Grințu și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
eroină să trăiască acut dorința înfăptuirii cuplului. Plăcut femeiesc, noțiunea de cuplu înseamnă încolacire, ea este o iederă. Câtă senzualitate în reliefarea femeii-iedera, o imagine des întâlnită în picturile noi, unde femeia apare într-o complicitate de imagine cu o eșarfă ca un șarpe ce-i descoperă mai mult, decât îi acoperă trupul. Ea este șerpuită și sectiunea de imagine apare asemeni unei plante agățătoare ce este pregătită să-și răsfrângă tulpina, într-o simbioză peste susținătorul său, într-o îmbrățisare
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
Pascal Ciortea trece strada, dă rondul pe la coloane și se îndreaptă spre gura de metrou. Oamenii care mănâncă la tejgheaua din locanta cu firmă verde, chiar și cei care umblă ca el pe strada umedă, chiar și femeia care vinde eșarfe și basmale, toți par fericiți și astronomul, deși n-ar recunoaște-o niciodată, îl invidiază acut pe fiecare din ei. 3 februarie Domnișoara Mihaela Carbon este o femeie modernă, abonată la Elle, Cosmopolitan și Financial Times. Totuși din când în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
de care pomenisem, dar nu mai rețin, căci stăteam prins de privirea Anei fără ca ceilalți să-mi observe imobilitatea. Ana cea mică purta În jurul gîtului și peste umeri - se vede că așa era moda sau numai imaginația ei inventivă - o eșarfă albastră de voal ce Încerca vagi unduiri În adierea firavă a vîntului ce Începuse din vest. Era o binefacere după o zi toridă, acum la două ceasuri Înainte de miezul nopții. Și noaptea aceea se termină sus spre oiștea Carului Mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]