8,806 matches
-
3.3. Rawls: o procedură de justiție perfectă? Teoria justiției a lui Rawls este fundamentală nu numai pentru că e printre primele ce au abordat problema, dar și pentru dezbaterile pe care le-a suscitat atît printre filosofi cît și printre economiști. În economie, este clar că publicarea lucrării lui Rawls în 1971 a bulversat abordarea fenomenelor morale. Ulterior, poziția autorului a evoluat într-o manieră sensibilă. Ea poate, totuși, fi prezentată în raport cu cîte-va elemente centrale. În primul rînd, Rawls adoptă o
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
care este interogația normativă în economia politică, ținînd seama în egală măsură de dezvoltările recente, mai ales de lucrările "ressource"-iștilor (Dwurkin) sau de ale susținătorilor alocației universale (Van Parijs). Mai bun decît un lung discurs asupra pertinenței filosofiei economice, economiștii (Harsanyi, Hayek) și filosofii (Nozick, Rawls) trecuți aici în revistă demonstrează în primul rînd necesarul dialog dintre disciplinele respective. 5. ALTE ABORDĂRI In ultimele decenii, filosofia științei s-a detașat de concepția pozitiviștilor logici, ca și de cea a lui
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
științei s-a detașat de concepția pozitiviștilor logici, ca și de cea a lui Karl Popper, orientîndu-se mai mult spre cercetarea științelor particulare și a particularităților științei. La ora actuală, majoritatea studiilor de filosofia și metodologia științei sunt scrise de economiști. Excepțiile, de formație filosofică, se pot numi Daniel Hausman sau Alexander Rosenberg. Dar abordările sunt diferite, lipsite de consens, nepu-tîndu-se ajunge la adevăruri de necontestat. Majoritatea problemelor rămîn deschise. 5.1. VALORI ÎN ȘTIINȚA ECONOMICĂ Economia este o artă circumscrisă
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
de acțiune posibile. Nu de aceeași părere era și John Stuart Mill, care urmărea să restrîngă domeniul științei econo-mice la studiul factualului și al probabilului. De asemenea, Senior, șeful primei catedre de economie politică de la Oxford, referindu-se la concluziile economistului, afirma că: Indiferent de generalitatea și de adevărul lor, ele nu-l îndreptățesc să dea nici cel mai mic sfat" (în The Political Element in the Development of Economic Thought, Harvard University Press, Cambridge, Massachusetts, 1954). Aceeași opinie era îmbrățișată
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Keynes și de către Cairnes, ultimul mare autor clasic și de către Sidgwick, ultimul mare utilitarist. Pentru toți acești autori, știința econo-mică trebuie să fie la fel de neutră ca matematica, sau chimia; limitele sale sunt clare. Dar pe parcursul secolului al XX-lea, majoritatea economiștilor și-au expus opiniile cu privire la ceea ce este socialmente imperativ, calculînd ceea ce, din punct de vedere economic, este just sau dezirabil. Ei au propus politici economice, s-au opus altora, vizînd maximizarea bunăstării sociale. Cu alte cuvinte, economia a început să
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
just sau dezirabil. Ei au propus politici economice, s-au opus altora, vizînd maximizarea bunăstării sociale. Cu alte cuvinte, economia a început să aibă pretenția de a propune norme de conduită. Există un evident decalaj între teoria și practica economică. Economiștii nu au acces decît limitat la o sferă de valori obiective și observabile. Inițial, știința economică a fost un vlăstar al meditației filosofice din Anglia și Franța secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea. Pe parcursul evoluției sale însă, știința
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
dobîndit caracter de evidență. Pînă la urmă, alegerea unui punct de vedere va depinde, în ultimă instanță, de abordarea epistemologică subiacentă. Altminteri, disputele fundamentale și continui din filosofia socială și din cea politică pot fi abandonate astăzi fără pierderi de către economiști. Cu cît știința economică a devenit mai complexă și mai subtilă, pe măsură ce s-a îmbogățit pe cale experimentală și s-a adaptat la condiții sociale tot mai diferite, reputația ei s-a consolidat și nu mai are atîta nevoie de speculațiile
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
departe de realitate. "Creșterea echilibrată" e un concept absurd. Mises și Hayek au fost cei care au avut un rol important în sublinierea insuficiențelor ideii de echilibru. Mises, de pildă, caracteriza această idee ca fiind: "un artificiu auxiliar utilizat de economiștii logicieni ca o noțiune limitativă (...) S-a mers prea departe cu o analogie superficială, asta e tot", încheie Mises (în Human Action, New Haven, 1949, p.352). Și Hayek se exprimă asemănător, în Teoria pură a capitalului și în Semnificația
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
ca structuri ierarhice. Fără îndoială, ierarhia este, prin excelență, refularea modernității. Dar nu este exclus ca individualizarea să fie refularea centrală a societăților holiste. 5.4.3. Subiect colectiv sau unu multiplu În ciuda legăturilor strînse pe care le întrețin cu economistul Gary Becker, sociobiologii atribuie subiectivitatea egoistă și calculată nu indivizilor, ci genelor. Este posibil, deci, să situăm, să considerăm individul la intersecția mai multor sisteme de acțiune raționale, dar care nu se unifică, nu se sintetizează în mod rațional. Dincolo de
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
a operei lor. Slăbiciunea relativă a sociologiei ca disciplină provine din faptul că ea nu a reușit să definească in mod clar și limpede alte premise decît cele individualiste. Ea încearcă diferite abordări socializante, pe care le opune în principiu economiștilor, fără a ști însă prea bine căror valori slujesc. Acest conflict dintre paradigma individualistă și cea holistă este atît unul de ordin teoretic și explicativ, cît și în egală măsură unul de ordin normativ. Oricum, în vreme ce prima consideră că indivizii
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
a studia cererea și oferta și a face astfel predicții privind comportamentele consumatorului și producătorului. Ele utilizează mult matematica și statistica. Semnalăm și aici meritele a două lucrări, apărute încă în 1938, este vorba despre R.G.D. Allen, Analiza matematică pentru economiști, în care autorul dezvoltă instrumentele matematice necesare deducțiilor cantitative, oferindu-le astfel generațiilor următoare, și Henry Schultz cu Teoria și măsurarea cererii, o muncă de pionierat în determinarea și testarea statistică a datelor privind cererea. Așadar cele două școli de
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
se pretează la utilizări alternative. Serviciile pe care alții ni le pun la dispoziție sunt și ele limitate. Se pare că, într-adevăr, am fost alungați din paradis. Orice alegere implică o renunțare, orice excelență se plătește cu o insuficiență. Economistul studiază modalitățile de utilizare a unor resurse inevitabil neîndestulătoare, care sunt relativ rare și asta în diferite grade. Cum spu-nea Lionel Robbins, "Știința economică studiază comportamentul uman ca relație dintre scopuri și mijloace rare, de folosință alternativă" (Tiberiu Brăilean, Economie
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
explicației cauzale. Iar acest lucru se petrece așa cum deja am descris. Nu avem comparabilitate științifică între experiențe individuale diferite. Legile economice sunt de fapt implicațiile inevitabile ale postulatelor existente, ceteris paribus. Ele nu sunt predictive. Cine ar putea pretinde cercetătorilor economiști, ca și din alte științe să prevadă cursul necontrolat al istoriei? De aceea, extinderea legii utilității marginale descrescînde la toate situațiile din economie și toate raționamentele bazate pe această extindere sunt neștiințifice. Această "lege" nu reprezintă decît "un reziduu accidental
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
este decît o ruină a sufletului" (François Rabelais) In epoca postmodernă, știința economică parc a se situa într-o zonă a mitului. Afectată de o necontenită repunere în cauză, reconsiderări și ambiții mereu reînnoite, de certuri și dispute interminabile, cetatea economiștilor poate fi asemuită unui Turn Babel, mai puțin zodiacul de pe bolta ultimului etaj (scriere în/cu stele), ce demonstra faptul că primul Babel era, totuși, guvernat. Se spune că la fiecare două mii de ani, soarele schimbă semnul zodiacal prin care
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
mai mult chiar decît elementele de creație rațională. În lucrarea sa fundamentală 48, Ludwig von Mises prezintă o concepție similară, cu accent pe incertitudine ca și context în care agenții individuali iau deciziile. Școala austriacă actuală, reprezentată mai ales prin economiștii grupați în Ludwig von Mises Institut 49, unul dintre lideri fiind Murray Rothbard, dezvoltă ideile maeștrilor lor, Israel Kirzner și Ludwig Lachmann, punînd între paranteze vechea teorie a echilibrului general stabil și vă-zînd piața ca proces, ca o rețea (network
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
mult, am putea spune că tratarea dimensiunii istorice a vieții economice este o trăsătură comună a tuturor heterodoxi-ilor (inclusiv la J.A. Schumpeter, F. Perroux. M. Bye, J. Weiller și alții). Pentru istoricii actuali, faptele istorice formează materia teoriei economice, economistul trebuind să recurgă la istoric pentru a proba conceptele, avînd drept criteriu "coresponden-ța cu realitatea" (J. Lhomme). Ei propun o analiză a schimbării într-un anumit timp istoric, a derulării fenomenelor economice ireversibile, a jocurilor complexe ale sferei sociale, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
prin puritatea coerenței sale formale, trebuie să fie și prin capacitatea de a explica mișcările și transformările economiilor națiuni-lor și ale economiei mondiale"58 . În ciuda tehnicizării sale excesive, economia a rămas o știință umană, socială și istorică, morală și politică. Economiștii de astăzi însă au renunțat la gîndirea pluridimensională, cantonîndu-se în specializări din ce în ce mai rigide. Aceasta a făcut să se dezvolte teorii foar-te specializate ale consumatorului, pieței, fir-mei, alegerilor publice, muncii, capitalului, ocupării, bunăstării, economiei naționale, economiei internaționale, sistemului capitalist, globalizării
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
astfel încît ea să devină o știință multidimensională, integrînd valori-dimensiune etice, morale, poli-tice ș.a.m.d. "Au vrut unii să se apropie prea mult de soarele cunoașterii globale? Astăzi, zborul frînt al gîndirii economice lasă, față cu problemele timpului nostru, economistul de-zarmat, cu cunoștințele sale fragmentate, cu vederile sale parcelate și acest fascinant abis între un edificiu teoretic în căutarea coerenței și o lume în căutarea soluțiilor și a răspunsurilor"63. 6.1. RITMURI ECONOMICE Viața economică evoluează ciclic, elipsoidal; omul
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
științelor și criteriilor de evaluare la Kuhn 72 1.4.2.7. Metodologia programelor de cercetare (Lakatos) 73 1.4.3. Obiectul cunoașterii economice 77 1. 4.3.1. Economia normativă 77 1.4.3.2. Primele definiții empirice ale economiștilor clasici 80 1.4.3.3. Economia ca știință a schimbului 81 1.4.4.4. Economia ca știință a alegerilor eficace 83 1.4.4.5. Principiul general al acțiunii raționale 87 2. FUNDAMENTE FILOSOFICE ALE ECONOMIEI POLITICE 93
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Disciplină economică și ideologie 132 3.2. Cum să înțelegem ideologia 135 3.2.1. Paradoxul lui Mannheim 135 3.2.2. Ideologia: o abordare pragmatică 137 3.2.3. Întoarcerea la ideologie: o abordare apriorică 145 3.2.4. Economistul și ideologia 149 4. ECONOMIE NORMATIVĂ ȘI FILOSOFIE MORALĂ 152 4.1. Teoria alegerii sociale 152 4.1.1. De la utilitarism la economia bunăstării 153 4.1.1.1. Ce este utilitarismul? 153 4.1.1.2. Utilitatea și economia
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
lor asupra violenței si comportamentului necivilizat în mediul școlar. Acest chestionar, completat cu întrebări specifice experienței de mediere, a fost din nou propus protagoniștilor în anul 2002 pentru evaluarea acestei experiențe. Între anii 1999 si 2002 adulții din Sécheron (învățători, economiști, secretari, consilieri...) au fost instruiți în fiecare an pentru a deveni nu mediatori, dar formatori ai elevilor mediatori. În prezent, o treime din învățători participă activ la instruirea elevilor. Începând cu septembrie 1999 până în prezent - sub supravegherea formatorilor si cercetătorilor
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3138]
-
originală scrierile lui Alexandru Zub constituie un nesecat izvor de informație. Din seria de lucrări destinate marelui om Mihail Kogălniceanu se desprinde și lucrarea Mihail Kogălniceanu istoric, apărută în 1974. Autorul consideră că „istoricul însoțește în permanență pe scriitor, pe economist, pe omul de stat, pe orator, pe publicist. În fiecare din aceste ipostaze, descifrăm o trăsătură comună care e negreșit spiritul prin excelență istoric al militantului. Istoricul nu poate, nu trebuie să fie separat de celelalte loturi. Una completează pe
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
ultimul rând, Academia Română i-a apreciat activitatea îndelungată în domeniul științelor economicofinanciare puse în domeniul dezvoltării vieții economice a țării și l-a ales membru de onoare al ei în 1936 28 . Așa cum Ion I. Lapedatu a fost unul dintre economiștii români care au susținut și consolidat interesele economice naționale, fratele său Alexandru Lapedatu s-a impus ca istoric printr-o bogată operă și mai ales prin semnificative fapte politice și culturale. Un merit important în cariera sa l-au avut
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
în memoria lui G. Master X2, adus la suprafață de Dr. A. Kulakov, psihonaut din Kitej-Grad3 Acei colegi minunați și minunatele lor (b...) zburătoare Angers, primăvara lui 1992 Eram încadrat într-un pluton de mobilitate universitară Tempus compozit (filologi și economiști), a cărui deplasare se datora străduințelor domnului Al. Călinescu: studenți, tineri universitari dar și persoane trecute de patruzeci de ani, care nu avuseseră parte de o deschidere spre lumea academică occidentală. În ultima categorie, de la Filologie, sus-numitul și o fostă
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
ultimul rând, Academia Română i-a apreciat activitatea îndelungată în domeniul științelor economicofinanciare puse în domeniul dezvoltării vieții economice a țării și l-a ales membru de onoare al ei în 1936 28 . Așa cum Ion I. Lapedatu a fost unul dintre economiștii români care au susținut și consolidat interesele economice naționale, fratele său Alexandru Lapedatu s-a impus ca istoric printr-o bogată operă și mai ales prin semnificative fapte politice și culturale. Un merit important în cariera sa l-au avut
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]