3,431 matches
-
ferească. Quinții nu aveau nevoie să cunoască scheme elaborate de scrimă sau luptă corp la corp. Viteza cu care se mișcau era întotdeauna de-ajuns. Cu toate că, pentru prima dată în viața lui, quintul avea un adversar cu însușiri care le egalau pe ale lui, experiența sa de luptă se impunea destul de repede. Călugărul era neînarmat și, după trei secunde de mișcări mai iuți decât ar fi putut percepe ochii Abatelui de pildă, Aloim începu să încetinească. Obosea. Lama de accun îi
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ai săi: mușchii vițoși se reliefau încă pregnant sub piele, iar mișcările sale aveau o fluiditate neomenească, greu de acceptat chiar și după ani lungi de conviețuire. Sprâncenele subțiri străjuiau ochii de un verde aprins, a căror impresie teribilă era egalată doar de lipsa totală de pigment din buzele bătrânului, care făcea ca gura lui să apară ca o tăietură ciudată în mijlocul feței. - Numai proștii se duc cu inima ușoară la război. A, da, și quinții... Remarca împăratului nu era o
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Abație. Va trebui să- mi spui destule ca să fie interesant dar mai puține decât îmi trebuie ca să înțeleg întregul", enunțase predecesorul său încercarea. Reușise cu brio, minunîndu-se însă atunci de inutilitatea unui asemenea test. Începu să vorbească cu voce joasă, egală: - Noi credem în învățăturile sfântului Augustin. - Da, știu, vagabondul care a întemeiat Abația. - Nu, nu, de data asta mă refeream la un creștin, Augustin. Nu suntem însă nicicum creștini, se grăbi să precizeze Abatele la vederea dezaprobării din ochii lui
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
propria nemărginire, care va rămâne veșnic neexplorată. Niciodata nu se vor fi născut toți copiii Lui, nici chiar atunci când vestea despre Lucrarea Lui de aici se va fi răspândit. Pur și simplu, infinitatea lui Dumnezeu nu va putea fi niciodată egalată de noi... - Sunteți fățarnici, lacomi... - Nu mai mult decât familiile care creează clonele din Lumile Agricole, combinând puterea politică și pe aceea religioasă în cea mai cruntă formă de sclavie cunoscută vreodată. - Familiile nu au pretenția de a fi morale
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
la Amsterdam sau Paris și achiziționate de domnitor. Tot el a fost cel care a adus de la Hurezu și Mărgineni cărțile rămase ale Brâncovenilor sau Cantacuzinilor. Despre biblioteca lui Nicolae Mavrocordat, diplomatul francez Sevin, de la Constantinopol, afirma că „poate fi egalată cu a celor mai mari principi”. O parte a acestei remarcabile biblioteci a Mavrocordaților a fost cumpărată (1750) pentru Biblioteca regală a Franței (cum reiese dintr-o corespondență a diplomaților francezi de la Constantinopol, dintre anii 1729-1751). O altă parte, moștenită
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
formate din state puternice.23 Realismul lui Waltz are un caracter defensiv, în sensul că anarhia internațională încurajează statele să urmărească menținerea echilibrului de putere. Odată cu încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, URSS va adopta realismul defensiv, încercând să egaleze performanțele înregistrate de SUA în domeniul armamentului nuclear. Detonarea de către URSS a primei bombe nucleare în 1949 provoacă o reacție în lanț: cursa înarmării. În funcție de modul în care cele două superputeri percep pericolul sau își estimează șansele de succes, își
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Administrative/890_a_2398]
-
spațiul de confruntare, a contat în mod decisiv avantajul tehnologic al unei părți în fața celeilalte, partea aflată în dezavantaj având de ales între două opțiuni: să încerce să dezvolte contramăsuri, exploatând vulnerabilitățile noului mijloc militar, sau să încerce să își egaleze adversarul înzestrându-se cu același tip de tehnică (în unele situații planificatorii militari optând să combine cele două cursuri de acțiune). Disputa din jurul Tratatului ABM, cristalizată în anii '90, a reprezentat, în primul rând, una pe probleme de doctrină. S-
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Administrative/890_a_2398]
-
prea încărcat de glorie, încât se părea că la umbra acestuia nu înflorește decât epigonismul. Imitând forma în detrimentul conținutului, neuitând obscurul cod ideatic-cultural-filozofic, în absența căruia poezia persană clasică nici nu poate fi concepută, epigonii n-au putut să-i egaleze pe marii creatori de imaginar poetic, dar nici să se îndepărteze de modelele consacrate. Între literatura clasică persană și literatura modernă iraniană (începutul secolului al XX-lea) e o prăpastie imensă. Nevoia de sincronizare cu... Occidentul e consecința modernizării Iranului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
comentat. Nu În fiecare zi ți se Întâmplă ca o vedetă de cinema să-ți ceară s-o săruți. Îmi dărui interiorul moale, plăcut la gust al buzelor ei și, chipurile ca să fiu politicos, mi-am dat voie să le egalez priceperea. După un minut, i-am simțit trupul tremurând ușor și când Își smulse buzele din sărutul meu de lipitoare vocea ei era Înfierbântată. — Măi să fie, ăsta a fost un adevărat sărut la foc mic. — Îl exersez pe antebraț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
mai ales Împotriva argumentelor de rezistență ale ființei umane: libertatea, adevărul, morala. Și, bineînțeles, cultura... ideile... arta. Stafii amenințătoare cutreierau nu doar haosul cazon totalitar, orânduirile concentraționare. În țările Încă fidele democrației, confuzia celor ce se voiau „neimplicați” nu era egalată decât de orbirea care polariza toate frustrările În „angajări” sumare. Începea să nu mai fie timp, s-ar zice, pentru nuanțe... Acesta este, totdeauna, semnul cel mai grav. N-ar trebui uitate asemenea experiențe. Politicul și politica deveniseră treptat temele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
unable to equal him in power, I have tried to be worthy of him, at least, in insolence, acrimony, arbitrariness and caprice” („Oricât i-am frecventat pe mistici, În adânc m-am situat totdeauna de partea Diavolului; incapabil să-i egalez forța, am Încercat să-l merit, măcar, prin insolență, asprime, arbitrar și capriciu”). Un citat În care se regăsea vitalitatea răzvrătită și mirajul incitant al frazei sale, țepii ei suciți, fosforescenți, frisonul antiletargic, iradierea glacială și neagră a scrisului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
un contraatac masiv. În timp ce se avântă înainte, soldații lui Mao strigă: Pentru Mao Zedong și Noua Chină! Lui Mao nu-i ia mult timp să-și înghită complet înamicul. Când primăvara se transformă în vară, numărul trupelor lui Mao îl egalează pe cel al trupelor lui Chiang Kai-shek. Chiang începe să piardă. Mao își schimbă numele armatei din Armata Roșie în Armata Populară de Eliberare. Am devenit managerul biroului improvizat al lui Mao. Și am trimis-o pe Nah, împreună cu frații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
discute despre finalizarea unui model mecanic al memoriei, despre găsirea structurilor pe care se bazează qualia 1, chiar și despre elaborarea unei descrieri complete și funcționale a conștientului. Weber n-ar fi putut compila niciodată o antologie populară care să egaleze aceste succese. Arta studiilor meditative de caz aparținuse timpului liber. Dar își făcuse cumva loc forțat și devenise principala lui ocupație. Era prea devreme pentru așa ceva. Ramon y Cabal, Cronos în panteonul lui Weber, spunea că problemele științifice nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
prea îmbrăcată. Mă bucuram că nu citisem mai multe articole ale Lisei, pentru că aveam oribila bănuială că mi-ar fi confirmat că această femeie își alesese vestimentația folosindu-și o perspicacitate pe care eu nu o voi putea înțelege sau egala niciodată. Ce bem? întrebă Ed stabilind că el va face onorurile de gazdă. Rachel, niște Sancerre? — Sigur, răspunse ea. În pivnițele de aici se găsește cel mai bun Sancerre din Anglia. —Și Cola pentru copii, îi spuse chelneriței fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Verșinin, caracterul paradoxal al lui Tuzenbah, ori umorul lui Solionîi. De asemenea, Platonov și Ivanov sunt mult mai „cărnoși” decît femeile care-i iubesc, Arkadina niciodată nu l-a atins, ca zbucium sufletesc, pe Treplev, frumoasa Elena Andreevna nu-l egalează, În amplitudine a partiturii, pe Voinițki, Ranevskaia nu are șansa pitorescului lui Gaev ș.a.m.d. Nina Zarecinaia e un rol mare, just : dar de ce oare mai toate actrițele care-i dau viață, nu izbutesc creații memorabile?! Hm... Vorbind despre
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
al interviului : cazul Lucian Pintilie. Lui Banu i se pare că deturnarea talentului regizorului, de la teatru, către film, e benefică. Eu susțin că geniul artistului Însă se vede pe scenă, nu pe ecran. Nici o peliculă a lui Pintilie nu a egalat Revizorul, spre exemplu. Și profit de ocazie să Întreb, nu pentru prima oară : de ce nu Îl invită nici un director de teatru pe marele regizor să monteze aici? Peste 35 de ani de absență de pe scenele românești ...impardonabil! Găsesc undeva o
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
mînuită-n fel și chip de trei artiste, apoi...brrr!!!, ucisă !) și-n fine, cel mai deranjant, un repre zentant al Ciprului care se ambiționa să mînuiască singur, cîte trei siluete mari, deodată - efortul ducînd la un dile tantism greu de egalat. Am Întrebat-o pe una dintre or ganizatoare cum se explică prezența unor spectacole mo deste la un așa de mare festival : mi-a răspuns că mulți din tre participanți au trimis pe DVD doar cîte două minute din montări
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
merită cu prisosință citit. Graffiti-ul românesc își găsește în Gherguț un reprezentant simpatic și, ce să mai vorbim, foarte bun, dom'le, foarte bun... Viața și opiniile lui Nea Gică frizerul Nu știu dacă în clipa de față îl egalez pe Gică frizerul în forța mușchilor piloerectori - ai duioșiei și-ai fricii -> dar în orice caz am exersat mult citind "Bucla" de T.O. Bobe, cel mai memorabil "roman în versuri" pe care l-am citit de la "1, 2, 3
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
îndrăgostit s-a terminat filmul și ei s-au ridicat și au plecat acasă". "Bucla" este o carte umană, de "poezie-poezie", sensibilă și amuzantă, care poate fi citită de oricine, de la un copil la un cititor rafinat. Plăcerea lecturii o egalează aici pe cea din vechile volume optzeciste, pe care le mai deschid uneori cu nostalgie, suflând colbul de pe ele. Domnului profesor, cu dragoste Nu sîntem un neam fără mari valori. între țările Orientului - fiindcă, dacă apartenența noastră la Europa mai
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ele, îl aleg pe acela al certitudinii liniștite, al tandreței și înțelegerii. Cred că îl înțeleg pe Nicolae Manolescu, fără să fac nici o distincție între om și autor, și ceea ce înțeleg cel mai bine este că nu îl voi putea egala niciodată. Știu că n-am să fiu niciodată prietenul său. Ivasiuc sau Dorin Tudoran au știut să se apropie de el. Eu îmi bine-cuvîntez crisparea și stângăcia care m-au împiedicat să-i devin prieten. Distanța care există între noi
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Eu am crezut că e literatură. Toate aceste fraze - și multe, multe altele, la fel ca ele - s-au dovedit a fi nu trambuline către oceanul cuvintelor nescrise, ci bariere insurmontabile. Vedeți dumneavoastră, erau prea bune. Nu le-aș putea egala niciodată. Unii scriitori nu-și pot egala niciodată primul roman. Eu nu mi-aș putea egala niciodată prima frază. Și uitați-vă la mine acum. Uitați cum am Început asta, opera mea de căpătîi, lucrarea vieții mele : “Întotdeauna mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
aceste fraze - și multe, multe altele, la fel ca ele - s-au dovedit a fi nu trambuline către oceanul cuvintelor nescrise, ci bariere insurmontabile. Vedeți dumneavoastră, erau prea bune. Nu le-aș putea egala niciodată. Unii scriitori nu-și pot egala niciodată primul roman. Eu nu mi-aș putea egala niciodată prima frază. Și uitați-vă la mine acum. Uitați cum am Început asta, opera mea de căpătîi, lucrarea vieții mele : “Întotdeauna mi-am imaginat că povestea vieții mele, dacă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ele - s-au dovedit a fi nu trambuline către oceanul cuvintelor nescrise, ci bariere insurmontabile. Vedeți dumneavoastră, erau prea bune. Nu le-aș putea egala niciodată. Unii scriitori nu-și pot egala niciodată primul roman. Eu nu mi-aș putea egala niciodată prima frază. Și uitați-vă la mine acum. Uitați cum am Început asta, opera mea de căpătîi, lucrarea vieții mele : “Întotdeauna mi-am imaginat că povestea vieții mele, dacă și cînd...” Dumnezeule mare, “dacă și cînd” ! Înțelegeți, În mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
fațetă. Aceeași duplicitate favorizează însemnările lui Maslennikov, construcția unui spațiu propriu în care carența existențială a eroului este valorificată și depășită printr-un examen de sine și de situații care, prin cruzimea inciziei și prin cultivarea ireverenței la adresa sentimentalității umane, egalează „ironia crudă“ lermontoviană din Un erou al timpului nostru. În tradiția acestui clasic al literaturii ruse și universale, Romanul cocainei pare a spune și el că „istoria unui suflet omenesc e mai interesantă și mai pilduitoare decât istoria unui întreg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
în aceste ore ale serii nici un trup gol n-ar fi putut să-mi usuce brusc gura și să mă facă să tremur așa ca privirea tăioasă, rea și tristă de femeie care mă pătrundea până-n adânc -, o privire care egalează în efect contactul sexual. Când dădeam de o așa privire, pentru că, mai devreme sau mai târziu, se întâmpla chiar să o întâlnesc, făceam cale întoarsă, ajungeam din urmă femeia respectivă și, apropiindu-mă, îmi duceam la cozoroc mâna în mănușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]