4,870 matches
-
o dorință, a tuturor cetățenilor... Să ne amintim, dlor, de bătrânii pașoptiști - patriarhii Unirii - ce-au spus... - Vrem întregirea!, se înflăcără mulțimea din Salon, cutremurându-se bolțile. Vrem întregirea!... - Stați, dlor! Stați așa, nu vă grăbiți! Încercă să le potolească elanul un bătrân, fost parlamentar conservator. ... Mai întâi neatârnarea, dlor! Neatârnarea, mai întâi, ș‟apoi!... Dar, nu-și isprăvi gândul, că Salonul dădu în clocot. - Vrem Neatârnarea! ...Vrem Neatârnarea! E primăvară... Deobicei, atunci când razele calde ale soarelui străpung perdeaua de iarnă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
satele răzășești trecute în uitare, ochii i se umezesc în tăcere... - Aproape, sânt șî Epurenii, șî Bogdăneștii șî Berezenii... tăti sate răzeșești din Țânutul Fălciului, cel mai românesc țânut din țară. ...Șuletea, altădată Brăițenii de sus, stă înșirat pe Valea Elanului, vale numită așa, pentru că în vremurile străvechi, prin acești codri hălăduiau turme de elani. A vorbi de satul răzeșesc Șuletea, ori Epureni, ori Obârșeni ș.a, unul din pâlcul de sate răsfirate pe dealurile Fălciului, înseamnă a elogia răzeșimea și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Epurenii, șî Bogdăneștii șî Berezenii... tăti sate răzeșești din Țânutul Fălciului, cel mai românesc țânut din țară. ...Șuletea, altădată Brăițenii de sus, stă înșirat pe Valea Elanului, vale numită așa, pentru că în vremurile străvechi, prin acești codri hălăduiau turme de elani. A vorbi de satul răzeșesc Șuletea, ori Epureni, ori Obârșeni ș.a, unul din pâlcul de sate răsfirate pe dealurile Fălciului, înseamnă a elogia răzeșimea și dragostea de vatră strămoșească, înseamnă a elogia statornicia firii românești. A vorbi doar de
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
se întoarce“ Un lucru era clar... fără bătrânul Toma, care cu Anuca l-au crescut și de care era legat, numai cu Anton, lupul n-ar fi mers. Înnoptase. Luna încă nu răsărise... Sus, cerul cu stele, atârnat deasupra Văii Elanului, pulsa când scânteieri, când întunecimi, ca o inimă, prin care curgea sângele nopții. Din beznă... stoluri de umbre zburate de pe poteci, cu mesteceni albi și fagi negri pe margini... închipuiri ale nopții ce mișunau de foșnete și șoapte. Pășeau fără
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și Anton l-au făcut, doar, de atâtea ori prin întuneric. În stânga sus, spre creastă, se ivi Schitul... în dreapta susură pârâul sub pădurea seculară... izvorăște sus, străbate poieni, se scufundă în pădure... ajunge în vale într-un luminiș de-alungul râului Elan. Au pornit în susul lui, ca lupul să nu-i poată simți. - Apa ne duce mirosul la vale și ne pierde urma! șopti bătrănul; A ieșit luna. Au pătruns în inima pădurii, ca la o zi de mers, cu ocolișuri, urcând
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
veșnic hărțuită!?... Și, totuși, altă explicație pădurarul nu găsi... * ...De zile întregi, pe Anton, îl apăsa o proastă dispoziție, ca o indignare surdă, adormită în sine... pe care nu și-o putea explica. Tot înconjurul era acoperit de ceață. Valea Elanului, apa Elanului, dealurile dimprejur... totul era străbătut de neguri groase. Pădurea, povârnișurile prăpăstioase... totul era acoperit de un nor gros de ceață. Pe fundul adânc al văii Elanului, râul susurându-și apele, tălmăcind parcă taina unei alte lumi... o lume
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Și, totuși, altă explicație pădurarul nu găsi... * ...De zile întregi, pe Anton, îl apăsa o proastă dispoziție, ca o indignare surdă, adormită în sine... pe care nu și-o putea explica. Tot înconjurul era acoperit de ceață. Valea Elanului, apa Elanului, dealurile dimprejur... totul era străbătut de neguri groase. Pădurea, povârnișurile prăpăstioase... totul era acoperit de un nor gros de ceață. Pe fundul adânc al văii Elanului, râul susurându-și apele, tălmăcind parcă taina unei alte lumi... o lume din adâncuri
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
nu și-o putea explica. Tot înconjurul era acoperit de ceață. Valea Elanului, apa Elanului, dealurile dimprejur... totul era străbătut de neguri groase. Pădurea, povârnișurile prăpăstioase... totul era acoperit de un nor gros de ceață. Pe fundul adânc al văii Elanului, râul susurându-și apele, tălmăcind parcă taina unei alte lumi... o lume din adâncuri milenare, pe când uriașii Elani hălăduiau pe aceste locuri. Un strat alb, gros, întinde punți peste depărtări. Iepuri speriați își croiesc pârtii de ieșire prin zăpezi și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
era străbătut de neguri groase. Pădurea, povârnișurile prăpăstioase... totul era acoperit de un nor gros de ceață. Pe fundul adânc al văii Elanului, râul susurându-și apele, tălmăcind parcă taina unei alte lumi... o lume din adâncuri milenare, pe când uriașii Elani hălăduiau pe aceste locuri. Un strat alb, gros, întinde punți peste depărtări. Iepuri speriați își croiesc pârtii de ieșire prin zăpezi și se depărtează țopăind greoi. Vieri sălbatici se pitesc în văgăuni strâmte împădurite, apoi aleargă buimaci în susul povârnișului. Păsări
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
erau destule trofee cât să ajungă pentru două prezentări de premii școlare. Aveți o colecție foarte impresionantă, am zis eu reținut, fără să mă adresez cuiva anume. Câteodată, am sentimentul că vorbelor mele de complezență le lipsește un pic din elan. — Da, este, zise Marlene, cu o expresie de sinceritate aparentă, care ar fi putut să treacă drept modestie. Fratele ei nu avu o asemenea rezervă, dacă asta era: — Sora mea este atletă. Dacă nu ar fi avut o accidentare nefericită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
câte un țipăt ascuțit: " Termină, bă, dracului! Termină când îți spun!" După care fata, luată-n brațe și gâdilată de vreunul dintre țipi, își ducea mâinile la urechi și răcnea cât putea. Cântecele reizbucneau însă imediat, cu și mai mult elan: "Bei - mori; nu bei - mori./ Dacă bei, să bei destul,/ Dacă mori, să mori sătul..." Când am intrat în munți au trecut, spre ușurarea Clarei, dar și a mea, la versuri ceva mai decente, pe care le știam dinainte, cele
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
erau către cabinete de obstetrică din Beverly Hills. Mi-am notat numele și numerele, împreună cu numerele pentru serviciile de urgență ale medicilor și următoarele apeluri interurbane. Nu-mi spuneau nimic, dar le-am notat oricum. Apoi m-am năpustit cu elan asupra numerelor din Beverly Hills. Am cheltuit tot mărunțișul ca să aflu ceea ce doream. Le-am spus telefonistelor de serviciu că-i o urgență a poliției, iar ele mi-au făcut legătura cu medicii la numerele lor de acasă. Medicii și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de o primejdie concretă În vis. Mă asaltează torentul apei, care sparge digurile vâjâind, se repede cu furie pe urmele mele, nu mai este mult și mă va ajunge din urmă. Iată, calc pe ultima palmă de uscat; Îmi fac elan, o bătaie ca la triplu salt, Înșurubarea mâinilor În aer, apoi ridicarea lină, Încă o bătaie dublă de picioare, mai sus deasupra copacilor, tot mai sus, zbor. În sfârșit, am o senzație bruscă de ușurare și o bucurie imensă mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a umbla. În fiecare dimineață, simt că aș vrea să mai rămân În pat, ocrotit de semiîntuneric, incapabil de a activa o minimă energie; nu am decât un sentiment de mare rușine, rușinea de a nu fi străbătut de nici un elan, de nici un impuls, de nici o voință; m-aș Înfășura În Întunericul placentar din care am ieșit, o larvă obscură hrănindu-se cu imageria visului. Corpul meu se surpă lent În propria-i materie, agonizând În licărul Întrevăzut al unor metamorfoze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Iubirea să-mi fie un stimulent, nu o piedică În a Învăța, iar dacă tu nu-mi Împărtășești sentimentele nu Înseamnă că tu ești forul meu suprem, conducător, care să mă abată de la linia pe care am pornit cu tot elanul. De ce să complic iubirea cu zadarnice Încercări de apropiere morală, când În esență ea este ceva pur fizic, material. Și totuși, cât de mult aș vrea să te văd avântat În Îndeplinirea unui vis, cât de mult aș vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a trupului; eu nu mai sunt În el, eu sunt În mâna care scrie, În vârful unghiei lăsând o dâră; „Martin, nu iei cafeaua?“; o solicitare, un viol violent al refugiului amniotic; mâna șovăie, se oprește, cade tăiată de orice elan, nu mai pot desena o literă, mă smulg din starea cataleptică, mă transform În rostire, mă corporalizez, nu mai pot scrie nimic; refuz nutrimentul material ce-mi stârnește greață; mă Întorc, vreau să mă ascund din nou În matricea somnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fi ea, pentru a nu se confunda cu altcineva. A. zboară Însă susținută de o energie neobișnuită printre acești indivizi comuni, care o arată cu degetul, se agață de aripile ei de lemn, trăgând-o În jos și mototolindu-i elanurile În hohote vulgare; În defensivă, ea se preface că râde Împreună cu ei, se mototolește mai tare decât este posibil, apoi se ridică Întâi pe coate, În genunchi, râde-plânge cât poate, se odihnește Încă puțin la pământ, se redresează, se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
generoasă cu oricine, ca și când ar avea la Îndemână un timp infinit (și știe că nu are), este veselă cu toți, râde de oricine și din orice (și nu este veselă În sine, ci mai degrabă gravă), se repede plină de elan spre orice lucru gratuit, ca și cum gratuitatea ar fi unicul ei mod de a fi (și nu este așa). Oricând, este promptă să răstoarne existența când toți par Îngenunchiați de povara acesteia, să o ia mereu În răspăr, să atace prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
locul crimei, să cheme un doctor și apoi să identifice martorii. - Dar..., începu tânărul polițist să protesteze, deloc încântat de faptul că primea ordine de la un ofițer cu același grad și cam de aceeași vârstă. - Niciun dar! îi tăie ea elanul, fără chef de discuții cu privire la numărul de zile petrecut de fiecare din ei în poliție. Poți să mă raportezi superiorului tău și mai târziu, dar acum fă cum îți spun. Dacă a mai comentat ceva, ea nu a auzit oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Acum! spuse el ferm. Apoi îi strânse ușor brațul și spuse cu o voce mai calmă: - Ne vedem afară. Va fi bine. Ar fi vrut să îl îmbrățișeze, simți el. Dar privirea pe care el i-o aruncase îi tăiase elanul. Erau prea în centrul atenției acolo; nu voia ca cineva din public să se gândească măcar pentru o clipă că ar putea fi ceva în neregulă. - Mergi încet. Continuă să zâmbești. Suntem artiști în primul rând, să nu uiți asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
desincronizat și stăteau departe una de cealaltă. Destul de amuzant, ceva din felul în care privea îmi amintea de felul în care mă simțeam eu când trebuia s-ajung la dulap. Mă făcuse să tac din gură - ba chiar îmi tăiase elanul, și rămăsesem acolo privindu-i fața și așteptând să spună ceva. — N-are absolut nici o legătură cu munca mea. Trec momentan printr-o situație care-mi produce anxietate (în momentele de stres, Charlie recurge invariabil la a vorbi ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
intrați Întâmplător În bloc, florile nu mai sunt pentru Gaetana, florile sunt pentru moartea unei iubiri nemărturisite. E singurul fel În care te mântui și te apropii de o adolescență pe care ai pierdut-o de atâta amar de vreme, elanul aruncării mingii de handbal În liceu e acum presat În ierbarul tinereții, acum elanul tău este estompat, e greoi, e dătător de suferință. Ce este bine? Să iubești sau să fii iubit? Te clatină dilema asta și te scoate definitiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
unei iubiri nemărturisite. E singurul fel În care te mântui și te apropii de o adolescență pe care ai pierdut-o de atâta amar de vreme, elanul aruncării mingii de handbal În liceu e acum presat În ierbarul tinereții, acum elanul tău este estompat, e greoi, e dătător de suferință. Ce este bine? Să iubești sau să fii iubit? Te clatină dilema asta și te scoate definitiv din ultima iubire nemărturisită a vieții tale. „E o noapte duioasă noaptea când iubești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
din Gotoka devine hiperatent și te privește fix, gata să mestece boabe de piper. „Nu-i Anna Karenina, bătrâne, nu-i nici Război și pace. Se liniștește și fără să-ți tragă una după ceafă Își vede de disperările lui. Elanurile tinereții sunt stinse În oase, de dinții ascuțiți ai reumelor. Fierea se umflă lângă ficat, cute se așază sub fiece ochi. E vremea marilor oboseli. În gara de provincie (În sala de așteptare Întunecată) te așteaptă poetul. Amintirile verii, ucise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
nici eu nu eram frumos, aveam brațele prea subțiri, puțină burtă și bățul acela atârnând pieziș printre firele de păr. Și eu mă rușinam. Dar vroiam să fim așa, goi, și prea puțin atrăgători. Unul în fața celuilalt, fără grabă, fără elan, cufundați în timp. Când am intrat în ea, am rămas acolo îndelung fără să mă mișc, privind-o în ochii deschiși la culoare și obosiți. Am rămas așa nemișcați pe câmpul acela de foc. O lacrimă îi coborî pe tâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]