3,047 matches
-
are ca model pe Bacchus al lui Leonardo da Vinci, Triumful lui Alexandru cel Mare (între 1875 și 1890) împrumută elemente ale picturii lui Mantegna, Triumful lui Cezar, iar Pețitorii (1862) se bazează pe un tablou celebru al secolului său, elocvent pentru pictura academică, aparținându-i lui Thomas Couture, Romanii decadenței (1847). Intrând în laboratorul estetic al pictorului, Rapetti relevă faptul că Moreau își apropie tema tot prin intermediul picturii și nu al literaturii, cu toate că este calificat drept "peintre "littéraire"". În ce
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
eveniment care l-a marcat puternic pe pictor. În 1863 pictează unul din tablourile celebre, Beata Beatrix, unde operează o identificare simbolică a defunctei soții cu iubita lui Dante. O comparație cu tabloul din 1859 rămas neterminat, Dantis Amor, este elocventă. Tabloul îl înfățișează pe Dante ca o apariție angelică, purtând aripi, într-un veșmânt lung cu aspect sacerdotal, la care contribuie și postúra acestuia, o figură prinsă între prezența emblematică, solară, în medalion a lui Crist și cea lunară a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Sir Herbert Deerling, ministrul Angliei, regina apare în veșmintele unei împărătese bizantine. Articolul intitulat "Carnavalul", redactat probabil de un cronicar monden care-și păstrează anonimatul, este însoțit de reproducerile câtorva fotografii ale cabinetului de fotografie "Foto Julietta". Textul însoțitor este elocvent pentru o viziune înnobilată asupra culturii bizantine pe care casa regală și-o apropie: "Ca o caracterizare a acestor vremuri de bizantinism, a făcut frumoasă impresie apariția reginei în costumul unei împărătese bizantine, în vreme ce principesa, generație moștenitoare pe țărmurile Bosforului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
află și unul dintre puținii pictori simboliști americani, John Sargent. În atelierul acestui pictor realizează Mirea un tablou de factură mitologică apropiat de modul lui Arnold Böcklin de a aborda temele mitologice, tablou intitulat Bacanta și Faunul (1877-1878). O descriere elocventă a tabloului o fac doi istorici de artă, George Dragomirescu și Ion Frunzetti, în monografia consacrată pictorului. În abordarea acestei picturi cu subiect mitologic de către cei doi se poate sesiza o notă decadentă prin trimiterea la una din femeile fatale
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
flori, constituiau frumoase ilustrațiii de carte, dar nu încă pictură. Tot cam atunci el expune și un proiect pentru fresca Ateneului, plin de personaje legendare sau alegorice, concepute cam în același spirit decorativ-simbolic"221. Cele douăsprezece fete de împărat ilustrează elocvent în ce constă decorativismul simbolist. Totul concură la edificarea unei atmosfere feerice, fetele de împărat pășesc pe o suprafață-oglindă similară unei săli de bal înconjurată de vegetație albastră, de unde sugestia unui peisaj oniric sau fabulos. O parte sunt prinse în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ea, a adâncului. Corpul femeii pare să plonjeze voluntar în abis, căderea pare însoțită de imboldul, de fascinația de a plonja în abis. Ea are loc pe culme, unde se poate contempla tensiunea dintre extreme, dintre culme și abis, înfățișată elocvent în plonjeul mortal. Odată atins apexul urmează inevitabil prăbușirea, ea nelăsând loc turnurii lente a declinului. Frumusețea corpului este recuperată în figura gimnastică a aruncării în gol. În pagina unu este reprodusă o sculptură intitulată Pocăința: un Iisus vertical și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
timp, Eminescu joacă rolul tipic romantic al geniului incomprehensibil, poete maudit, critic impenitent al moravurilor unei societăți corupte și a politicianismului cosmopolit, din perspectiva reactivării unor solidarități ancestrale, tradiționale etc. Etapele spre universalizarea figurii eminescine au fost parcurse destul de repede, elocvent în acest sens fiind un desen al lui Marcel Olinescu, făcând parte dintr-un ciclu intitulat Luceafărul, compus din 12 lucrări dedicate lui Eminescu, fiecare lucrare fiind însoțită de un vers. Cea de-a douăsprezecea lucrare se vrea și o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
focalizează ceea ce el numește emergența formei, efortul generic, ineluctabil al materiei de a prinde formă, cu mențiunea că acest tip de formalism trecut de teoreticianul român prin grila psihanalizei freudiene, marchează, mai degrabă, o fază finală a simbolismului european, ilustrată elocvent și de Brâncuși, în trecerea sa către arta modernă, fază în care simbolul cedează în fața unei esențializări a materiei și a eliminării oricărui rest narativ. În acest sens, se pot stabili o serie de corespondențe cu facțiunea ermetistă a liricii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fondatoare pentru natura sa celestă. Ca majoritatea pictorilor simboliști, Khnopff a reușit să pună în scenă o enigmă în recuzita căreia intră ca temă esențială floarea răului, sexualitatea feminină. O litografie-guașă a lui Georges de Feure, Femei damnate (1896-1898), ilustrează elocvent relația pe care femeia o întreține cu florile în estetica decadentă. Femeia damnată, ca ipostază a femeii fatale, se regăsește într-o viziune apoteotică a infernului, la picioarele unui tron pe care se află o divinitate malefică, un demon cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pe pânză, 0,455 x 0,555 cm, cota 7688, tez. 923 semnat în partea dreaptă jos, cu galben: Kimon/ Loghi) Chipul fetei cu maramă albă are un fel de tragism ineluctabil, pe care pictorul îl amplifică printr-un contrast elocvent cu fundalul. Avem aceeași relație artificială cu peisajul, peisaj de câmpie, întunecat, greu, dens. Acest prim plan se detașază pe fundalul unui cer de un albastru foarte închis, sumbru, care se întunecă asemeni unui vid absorbant sau se pregătește de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
corzile lirei, iar asocierea dintre prezentarea trofeului sângeros solicitat și obținut de Salomeea, capul tăiat al sfântului Ioan, și cea a capului lui Orfeu prezentat pe suprafața alcătuită de corzile lirei, se înrudesc simbolic în aceeași arie a imaginarului decadent. Elocvente din acest punct de vedere sunt cele două tablouri ale lui Gustave Moreau conținând aceeași imagine emblematică, Fecioară tracă cu capul lui Orfeu (1865) și Salome în grădină (1878), tablouri care par pictate în oglindă ca variațiuni pe aceeași temă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
justă. De asemenea, caracterul de pastișă al unora dintre picturile lui Loghi este evident, pictorul împrumută, e drept, de o manieră personală, recuzita picturii simboliste germane, din care cea a lui Böcklin sare în ochi. Această pictură sumbră pentru care elocventă este celebra Insulă a morților (1880) este părăsită de pictor, care aderă la temperatura pastelului, la strălucirea tonurilor mediteraneene, de unde-și datorează și titulatura de "colorist". Culorile ies din spectrul naturalului pentru că Loghi pare să rupă contractul mimetic, pentru a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și senzualității Jugendstilului, ea poartă flori în păr. Imaginea Ofeliei e indisociabil legată de elementul floral, așa cum o demonstrează tratările afine ale acestui personaj, rezultat al decupajului dramatic al scenei shakespeariene. Tema era tratată și de Pallady într-un tablou elocvent pentru gustul simbolisto-decadent. Ingenuitatea poate fi adesea o capcană, însă în aceste cazuri, ea ilustrează teme apropiate gustului decadent, femei aflate sub semnul unei sensibilități maladive înscrise într-o senzualitate nevrotic-virginală. Nimic nu ne ajută să diferențiem chipul Ofeliei de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în amănunt într-o carte similară cu cea a lui Edmond de Goncourt, Les Pas effaces (1923) etc. Edmond de Goncourt realizează o reproiectare a personalității sale într-un "roman", Casa unui artist (1881), pe cât de straniu, pe atât de elocvent cu privire la sensul pe care acești esteți îl dau locuirii. În absența unei intrigi, romanul se transformă într-un inventar estetic, o sistematică trecere în revistă a fiecărei camere cu tot ce conține aceasta, fiecare "cameră" deschizând un alt capitol de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
drept o implicită estetică decadentă. Colecționarul a descoperit o ordine superioară, o armonie secretă al tuturor pieselor pe care le deține, iar această ordine reprezintă totodată formula eului său profund. XII.2. Burghezul gentilom Nicolae Petrașcu Una dintre cele mai elocvente expresii ale acordului armonic dintre interior și interioritate pus sub semnul artei o constituie casa lui Nicolae Petrașcu, fratele pictorului Gh. Petrașcu, casă construită între 1913 și 1917 (Bulevardul Lascăr Catargiu, nr. 2) de către arhitectul Spiru Cegăneanu, elevul lui Ioan
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
luminescențe misterioase, atmosferă cețoasă de fumerie de opiu, interiorul vilei Khnopff are o severitate de templu grec, severitate pe care se articulează convenabil elemente decorative ale artei nipone și un mod de a delimita spațiul "à la japonaise". O descriere elocventă a acestui spațiu o realizează Günter Metken. "Podeaua marelui său atelier este acoperită de un mozaic alb, cu fântână și bazin. Contra zidului se ridică faimosul altar al lui Hypnos. Zeul somnului, divinitatea tutelară a casei, este plasat pe axa
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
deplin al culturii românești, Editura Eminescu, Bucurșeti, 1975. 258 Ioan Stanomir, Eminescu: tradiția ca profeție politică, Editura Bastion, Timișoara, 2008. 259 Relatarea impresiei adânci produse asupra lui Caragiale de imaginea degradării ultime a poetului, relatare consemnată de Otilia Michail-Oteteleșanu, este elocventă în acest sens pentru a mai insista. 260 Un amănunt precum cel al alterării creierului din cauza proastei sale conservări vine să completeze un tablou al infamiei legat de tratarea indiscutabil neglijentă, pentru a folosi un eufemism, a poetului. 261 Sunt
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Îndeplinească funcții și roluri. Direct implicate În procesul adaptării sociale aceste roluri cer acceptarea normelor grupului de apartenență la toate nivelurile, inclusiv cel vestimentar. Acceptarea uniformei distinctive este un efect cu impact multiplu la nivelul pieții de textile. Un exemplu elocvent pe această linie Îl constituie purtarea uniformei de către elevi. Recent la protestul elevilor, președintele statului român a Întors la Parlament spre rediscutare o lege sosită la avizare denumită Legea previn creșterea siguranței În unitățile de Învățământ care prevede Într-un
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
SOPEMI, 1998). Statele occidentale reacționează prin schimbarea procedurilor, iar practica solicitării de azil este încet abandonată (în 1994, totalul cererilor romanilor de azil înregistrate în Europa ajunge la 21 000) (Diminescu, 2003, p. 3). Situația Germaniei ilustrează, probabil, cel mai elocvent trendul. Confruntată cu un număr mare de cereri, Germania își schimbă procedura de obținere a azilului. În 1994, de la cele peste 73 000 de cereri în anul anterior, se ajunge la 9 600. Cel puțin pentru migrația în Germania, stategia
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
în Holocaust. Documentele incluse în prezentul volum relevă două chestiuni fundamentale: 1) implicarea evidentă a armatei române în măsurile și excesele (ghetoizări, deportări și exterminări în masă) îndreptate împotriva populației evreiești din România, Basarabia, Bucovina și Transnistria (exemplul cel mai elocvent constituindu-l masacrul de la Odessa din octombrie 1941); 2) spre deosebire de opiniile istoriografice ce au susținut că armata română a fost doar un simplu executant al ordinelor și dispozițiilor venite de la conducerea statului, există suficient de multe documente ce demonstrează faptul
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
din ce în ce mai mult, pe măsura intensificării rezistenței Armatei Roșii și a creșterii exponențiale a pierderilor umane, responsabilitatea pentru aceste evoluții nefavorabile pe seama activității evreilor din teritoriile cucerite și îndeosebi a "comisarilor iudeo-bolșevici" din Armata Roșie. Această metamorfoză este ilustrată în mod elocvent de textul unei directive, adresată la 5 septembrie 1941 de Ion Antonescu chiar de pe frontul din fața Odessei vicepreședintelui Consiliului de Miniștri Mihai Antonescu. Întrucât textul directivei este extrem de important în ceea ce privește concepțiile antisemite ale Conducătorului Statului român, îl vom cita în
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
naționale a fost un proces de lungă durată, greoi și anevoios, care a întâmpinat chiar rezistențe majore din partea identităților tradiționale subnaționale (religioase și confesionale, regionale, profesionale sau familiale) ce au trebuit dizolvate pentru a face loc identității naționale. Un exemplu elocvent este oferit de mult celebrata lucrare a lui E. Weber (1976), Peasants into Frenchmen: The Modernization of Rural France, 1870-1914, care descrie dificilul proces de convertire a țăranilor în cetățeni patrioți francezi. Solidaritățile pre-naționale, în special cele confesionale și regionale
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
chiar și pe fondul unei critici demitizante. Alternanța între critica detașată și efuziunea naționalistă este observabilă nu doar între diferite volume publicate în aceeași perioadă, ci chiar și în interiorul unui singur manual. Lucrarea lui O. Tafrali (1935) constituie un exemplu elocvent în acest sens. Având ca principii călăuzitoare "sobrietatea și preciziunea în expunere, fără înfloriri retorice sau poetice" (p. 3), manualul destinat clasei a VIII-a este străbătut de un spirit critic, pe alături necruțător. Cu privire la "Ideea Unirii Principatelor", Tafrali introduce
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
în prefața la manualul său că "Sarcina de a întreține necontenit viu sentimentul conștiinței naționale, fără a știrbi adevărul și fără a cădea în banalitatea exaltărei patriotice nu e prea ușoară" (Constantinescu, 1928, p. 3). Manualul său constituie un exemplu elocvent a cât de dificil de îndeplinit este acest deziderat. Alți autori, în schimb, reușesc să fie consecvenți într-o măsură mai considerabilă. O. Tafrali (1935), anunță că va fi ghidat în expunerea sa istorică de principiile "sobrietății și preciziunii", și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
în cele din urmă evacuarea Daciei. Este construită astfel o adevărată tipologie a luptei de eliberare dacică, expresie a tensiunilor inerente sistemului sclavagist instaurat de romani. Tranziția de la sensul politic către o semantică exclusiv economică a noțiunii de independență este elocvent ilustrată de cazul luptei de la Posada din 1330 a lui Barasab I împotriva regelui Ungariei Robert Carol de Anjou. Dacă în secolul naționalist acesta a fost văzut ca un "război al neatârnării" (o replică istorică profetică a Războiului de independență
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]