3,447 matches
-
juca o trupă de operetă germană. Cinematograful nu apăruse încă, dar Bucureștiul avea 4 teatre. La Teatrul Național, colonelul Bengescu-Dabija citește în fața Comite tului teatral capodopera sa Pygmalion, căreia i se face o primire entuziastă. Toată critica laudă cu mari elogii noua lucrare. La reprezentație, autorul a fost ovaționat. La jumătatea lui octombrie se joacă la Teatrul Național, cu montare neobicinuită până atunci, cu piese și decoruri aduse din streinătate, Ioana d’Arc, dramă în 5 acte de Schiller, tradusă în
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
deși el va mai sta la cârmă încă 6 ani. La 18 decembrie vine știrea morții lui Leon Gambetta. La Cameră, președintele, general Lecca, pronunță câteva cuvinte de ocazie, iar Nicolae Blaremberg urmează cu un scurt discurs în care face elogiul defunctului. Discursul sfârșește cu strigătul: „Trăiască marea națiune! Trăiască Franța!“ Anul 1882 se încheie cu două acte politice importante: întâiul este hotărârea guvernului de a face noi alegeri pentru Parlament cu scopul de a revizui Constituția. Al doilea act este
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
se ducea acum ca să studieze Dreptul spre a-și face o carieră. Câteva zile mai înainte rostise un frumos discurs în Cameră. Titu Maiorescu i-a consacrat în România liberă un articol semnat de el, în care îi făcu mari elogii. Maiorescu credea să atragă pe Djuvara în partidul junimist, dar n-a izbutit. Ion Brătianu își convocă partizanii din Parlament la o întrunire intimă; acolo le spuse că dorește să remanieze ministerul, că ar fi dorit să introducă în guvern
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
care i-am trimis (pentru că am sentimentul că nu i-au prea plăcut!)! Dacă nu, îi trimit altceva! Să nu uiți! Aurel D. POEM POLITIC (7) Început cu ploi torențiale cu tot mai mulți cîini găsiți sugrumați pe la porți; un elogiu adus nu știu cărei predispoziții de a fi dincolo de zgomotul securii pe eșafod uite, izbucni deodată iubita mea în așternut, ce bizar e pămîntul acesta trîntit între cărțile de joc de bună seamă, spusei, grumazul împăratului călătorește sub formă de stea. CONSPIRAȚIE
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
fi esențială omului, aidoma bătăilor inimii sale". Salutări și numai bine tuturor! O primăvară frumoasă pentru Iolanda! Te îmbrățișez! Aurel Borca, 24 aprilie 1984 Dragul meu, Îți scriu într-o văgăună a nopții, liniștit ca Socrate după ce a adus un elogiu cucutei. De mai multe zile, deconectat, mă îmburghezesc cu tot ce nu-mi iscă obligații. Citesc, mă plimb, ascult muzică tot timpul, îmi permit ultimatum-uri cu T. (dar așa e necesar!), scriu epistole. Plouă și e foarte rece, asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
au sosit la Dover. De aici, cu un tren special, au plecat spre Londra. Presa engleză a publicat fotografii de la sosire și articole despre Mihai. Ziarul „Sunday Chronicle” publică un text, intitlat Voievodul Mihai care lucrează în fabrică, ce face elogiul educației democratice a lui Mihai și viziunii pedagogice moderne a lui Carol al II-lea. Ziarul „Daily Sketch” își informa cititorii că Mihai va participa la festivitățile cercetașilor britanici de la Castelul Elsnor. „Ținuta și înfățișarea Măriei Sale Marelui Voievod Mihai au
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
spre termele publice. Omul care l-a uimit pe marele gânditor și fabulist grec prin gestul simplu, dar monumental, al înlăturării unui bolovan din drum. Adică exact ceea ce trebuia făcut la momentul dat, fără să-și aroge merite deosebite și elogii. O manifestare tulburătoare, măreață, de atitudine civică și solidaritate umană. "Homo sum, humani nihil a me alienum puto" "Sunt om, nimic din ce este omenesc nu socotesc străin de mine". (Publius Terentius Afer) A sosit momentul să acoperim casa. Toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ori întreprinde o Repede ochire asupra generației noi, numită și "80" sau "81". După revoluționarul an '89, grupări și regrupări se proiectează pe fundalul febril al epocii actuale. Înzestratul poet basarabean Emilian Galaicu-Păun vorbește pasional de Poezie după poezie, făcând elogiul postmodernității. Iată-l demonstrând că în literatura noastră primează astăzi generația postmodernă; de unde: "conștiința parodică a textului, conștiința ironică a realului, asumarea corporalității umane, asumarea culturală a civilizațiilor postindustriale, însușirea formelor panligvistice și transliterare ale neoavangardismului Europei anilor '60-'70
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ziarul Politica, de Foița, sub semnătura Gh.Topârceanu, -An nou, Em. Kososki scrie „Antiteza” - Gânduri prilejuite de Anul Nou, cărora li se adaugă: „La un sfânt Vasile” de Ion Creangă, vești artistice, Premieră la Național, rubrica Gânduri, dar și un elogiu adus „talentului de dramaturg” și regizor la Ciuta - jucată de aproape toate teatrele naționale din țară., demonstrând unise că Victor Ion Popa e și un gingaș poet, cu versuri vioaie, de o plasticitate rară, cu ritm și rimă bogată și
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
mult apariția ziarului Tribuna , organul oficios al învățătorilor români din Bucovina. Comitetul redacțional se compune din domnii: C. Cozmiuc, V. Olinici, P. Popescu, D. Rușceac și Lazăr Roplean. Urăm noului confrate spor la muncă”. În același ziar se publică și elogiul binemeritat adus profesorului universitar dr. Eugen Botezat care „după o activitate rodnică de mai bine de 20 de ani părăsește școala normală din Cernăuți pentru a se dedica cu totul înaltei sale chemări de profesor universitar.” * „Moralitatea moralizatorilor de la Tribuna
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Elena Doamna” aduce prin publicația trimestrială Elena Doamna o plăcută surpriză. La al doilea număr și-a croit un drum durabil în manifestările literare din Bucovina. Ținuta tehnică ireproșabilă, conținutul variat și bine selecționat, ne îndreptățește să-i aducem binemeritate elogii...” (C. Bivolaru, ziarul Bucovina, 20 aprilie, 1942). * Anuarul Societății „Armonia”, al 51-lea an: 19311932, Cernăuți, 1933, apărea la Institutul de Arte grafice „Glasul Bucovinei”. Din raportul general asupra „Armoniei”, an administrativ 1931-1932, înțelegem că Grigore Halip „intransigent luptător deșteptărist
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
de către Eliade și pertinența integrării lor hermeneutice: „Mircea Eliade nu a fost un iranist de profesie. Dar contribuția pe care a adus-o la istoria religioasă a Iranului antic este importantăprin echilibrul interpretărilor sale”2. Inutil să rezumăm aici acest elogiu, care la rândul său nu rezumă decât parțial multitudinea categoriilor morfologice înspre care Eliade filtrează conținutul textelor acestei tradiții religioase, în care distinge, după o paradigmă impusă deja de Nyberg, ortodoxia zoroastriană de ereziile zurvanite, și anume: dualismul (fără a
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
în mijlocul căreia se afla rectorul Alphonse Dupront, înconjurat de noi, cei cinci proaspeți doctori honoris causa și cei cinci profesori care ne prezentau. Printre cei cinci «onorați», Menuhin și Heath, fostul premier al Marii Britanii (...). Ascultându-l pe Dupront citindu-mi «elogiul», îmi amintesc de anii 1937-1938, când îl rugasem să revadă manuscrisul studiului lui Pettazzoni, trimis pentru Zalmoxis. Dar mai ales de anul 1946 (...)” - cf. Jurnal II, 14 februarie 1976. Vezi și Michel Meslin, „Remise du doctorat honoris causa à Mircea
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
volume din colecția Acta Iranica (Brill - Teheran), IV-VII, seria I, dedicate memoriei lui H.S. Nyberg, conținând opera minora și articole de specialitate ale celor mai importanți iraniști. LXXIVtc "LXXIV" 1. În discursul de primire a onorului academic, Eliade face un elogiu aloperei principesei, mai ales al lucrării sale Izvor, carte despre al cărei succes la apariție (Paris, 1922/3) un bun prieten al scriitoarei remarca în epocă: „Rar s-a scris atâta de bine despre o carte a unei femei” - cf.
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
document 132), pentru datul cu părerea "necorespunzător" numai 7 ani (document 133) etc. Deținerea de cărți "interzise", în opinia regimului, era considerată o crimă. Un medic (document 142) este condamnat la 8 ani închisoare pentru că, într-o discuție, "a adus elogii poeziei și literaturii scrise în timpul regimurilor burgheze, făcînd afirmațiuni dușmănoase, că poezia și literatura din timpul regimului democrat popular ar fi inferioară pentru că în .R.P.R. n-ar exista libertatea creației". Cineva este condamnat (documentul 72) pentru conceperea, împreună cu alți doi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
s-ar putea întîmpla la lectură, atenționează că "cititorul merge la interpretări și tovarășul Boureanu sunt convins că nu le-a redat cu intenție", iar de aici pînă la groaza că: "ce se întîmplă dacă se publică și urmează un elogiu la postul de radio Londra?" nu-i decît un pas, pe care criticul, curajos, îl și face. Mihai Beniuc apreciază lucrarea ca "întunecată de proverbe, de superstiții, poezii pentru copii... Intenția lui e oarecum turtită de aparatul prea bogat" etc.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și ieși. S-ar putea ca revoluționarii din 1793 să nu fi ucis destui oameni". Nici Aragon nu este uitat pentru "toate abjecțiile staliniste". Aflăm, la finalul Memoriilor lui Revel (apărute la Paris, în 1997), cum subliniază Monica Lovinescu, un elogiu disidenților acum cînd în Occident moda lor a trecut, iar în Est s-ar spune că nici n-a existat: "Disidenții Răsăritului s-au dovedit cu atît mai eroici cu cît n-au fost doar amenințați cu exterminarea de regimurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
reușit să-i transforme pe cei opt într-o organizație subversivă, care uneltea în contra ordinii sociale. Delictul lui Eusebiu Munteanu consta în aceea că "în cursul anului 1957-1958 a purtat discuții cu inculpatul Gordan Victor, cu care ocazie a adus elogii poeziei și literaturii scrise în timpul regimurilor burgheze, făcînd afirmații dușmănoase, că poezia și literatura în timpul regimului democrat popular ar fi inferioară, pentru că în R.P.R. nu ar exista libertatea creației. Tot în cadrul acestor discuții, inculpatul a făcut afirmații calomnioase la adresa R.P.R.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
prin orice mijloace să recunoască despre părerile sale literare că sînt politice, dar, și mai grav, dușmănoase. După numeroasele și constant contondentele anchete, ajungea ca anchetatorul să-și însoțească pumnii de cuvîntul "simbolism", ca eu să accept că am făcut elogiul simbolismului decadent, putred, reacționar, așa cum aflasem, în primele zile ale arestării, din declarația lui Filip. Inepția, transcrisă în procesul-verbal de anchetă, mă scăpa pe moment de bătaie, dar nu de înjurături. Cu destulă ironie, autoironie și sarcasm este prezentat rezultatul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
se știa că toate știrile erau dedicate suveranei. Detaliile pelerinajului de la Peleș, sosirea trenului mortuar de dimineață în capitală, programul vizitelor la Cotroceni și al întregilor funeralii, comemorări ale diferitelor evenimente la care regina asistase în ultimii ani, istoricul domniei sale, elogii, dar și critici, totuși nu atât de vehemente, umpleau cu tuș negru paginile ziarelor. Nici țigăncile nu erau la fel de agitate și nu mai purtau fustele lor multicolore, erau toate în violet, vânzând numai buchete cu flori roșii, preferatele alteței. Iar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
inutil de a observa cum, Într-unul din romanele de Titus Popovici, Setea, prezent În manualele școlare vreo patru decenii și „normă” a indicațiilor „superioare”, autorul nostru - ins inteligent, talentat Însă corupt de lăcomia unei glorii iuți și totale - face elogiul tocmai acestui „cutremur” social, În care lumpenul satului și acoliții săi Îl izgonesc pe primar, la propriu, din comună, iar pe „bogătani sau chiaburi” - adică pe cei așezați și cu prestigiu În comună - Îi oferă samavolniciei activiștilor și securiștilor care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
enorm apoi, când acel tinerel a semnat sub numele de Nichita Stănescu, la Începutul anilor șaizeci, câteva volume care purtau titlurile O viziune a sentimentelor sau Dreptul la timp, anunțând cu un aplomb indiscutabil renașterea marii poezii moderne românești. Dar... elogiul și mai ales cultul prietenei pe care Nichita, Încă de pe atunci, de pe la sfârșitul deceniului șase, Îl practica cu o Însuflețire, energie și dăruire incomparabile, m-au făcut, de fapt, să-l „recunosc” ca pe o ființă cu adevărat vie, tânără
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
raționale! -, capacitatea de a intra În acțiune, capacitatea de construcție și de spirit constructiv! Nu știu, o spun Încă o dată, de ce, de când mă știu, rațional, dar și instinctiv, mă aflu mereu de partea lui Unamuno sau Nietzsche, cel care face elogiul „insului afirmativ”, cel care spune Da! existenței, și nu de partea lui Pascal sau a atâtor fermecători și Înțelepți sceptici care domină, trebuie s-o recunosc, În cultură, filosofie, dar și În opinia curentă. Un anume vitalism e vinovat, probabil
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mi se pare, de o „diagonalitate de destin”, Înțelegând prin aceasta capacitatea unor indivizi de marcă - Îl dădea exemplu pe Platon, care din sculptor a devenit filosof! - de a-și schimba radical traiectoria existențială. În acest sens era inclus și elogiul pe care i-l făcea eminentului critic și estetician de față, Mircea Martin, care, iată, după Revoluție s-a transformat Într-un pilduitor editor. Vorbind la rândul meu, m-am arătat puțin intrigat de această „diagonalitate destinală”, mărturisind că, În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
o valoare literară care ar Întrece-o, de fapt, pe cea a ctitorului romanului românesc modern, Liviu Rebreanu! Și altele...Ă Alți „fugari” din suscitata falangă: Matei Călinescu, al cărui nume apare des În memoriile mele, Încărcat nu rareori de elogii meritate față de personalitatea sa atât de distinctă, bogată, merituoasă din multe punct de vedere, „prieten de bază”, al meu și al lui Nichita sau Cezar, În anii noștri dificili, nu numai de formație, dar și de luptă pentru reinstalarea adevăratelor
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]