3,970 matches
-
un comportament uman, domestic, caracterizează folclorul românesc în întregime. Omul nu se simte deloc diferit de divinitățile sale, ba mai mult, ocupațiile și comportamentul profan sunt copiate, în mintea sa, după modelul arhetipal. Imitatio dei nu definește deci doar actele eroice, ci și viața cotidiană instaurată de gesturile din illo tempore. Deși Pătru poartă pălăria care îl face invizibil, zânele și copilul său îl recunosc imediat, căci sunt ființe inițiate, prin simpla lor apartenență la tărâmul celălalt. Cuplul reîntregit revine în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
la tinerețe”. Prada răpusă se schimbă apoi, dacă fetei mijlocii i se arată în chip de lup, pielea balaurului este cea potrivită pentru viteaza mezină. Este limpede că împăratul însuși este un draconocton ce încearcă să își asigure o descendență eroică și pune în scenă, asemenea bătrânilor din triburile aborigene, un simulacru al confruntării mitice. Ierarhia pe care se așază surorile este sugerată de compoziția podurilor pe care le au de trecut și gradul de terifiant creat acolo. Într-un basm
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
neofit încadrează imaginarul românesc în ansamblul universal, „rolul de inițiator se regăsește în mitologia germanică și scandinavă. In Volkungsaga, Sigmund și fiul său Sinfjoethi îmbracă piei de lup și se comportă ca lupi pe întreaga durată a inițierii”. Trezirea abilităților eroice anticipează metamorfoza fecioarei în flăcău, reparația dezechilibrului absenței moștenitorului fiind posibilă numai după parcurgerea întregului traseu inițiatic. Dacă feciorii sunt cei care pornesc la drum, figura maestrului inițiator din contingent ia, desigur, o formă feminină. Baba întâlnită pe drumul ce
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
care trece (. Evoluat însă din perspectiva cunoștințelor dobândite, el mai este și inițiatorul, adică tatăl”. Basmul nu a făcut nici o referire până în acest moment la numele eroului, maestrul zoomorf îi dă o identitate în context mitic și-i hotărăște destinul eroic. Funcția psihopompă a lupului pare aici subordonată voinței tânărului, fiindcă el nu urmează fiara, ci o încalecă la invitația ei, semn că i s-a supus și îl lasă să beneficieze de toate puterile ei. Ca și baba dinaintea intrării
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
e sor’ cu soarele,/ Are-o mână ca și-o zână,/ Cu cumpătu de albină,/ Eu cu ea te-oi dărui” (Bumbuiești - Vâlcea). Înrudirea cu soarele, atributele divine și calitățile preluate de la o specie sacră indică adevăratul motiv al incursiunii eroice, înfruntarea fiarei distructive nefiind altceva decât modalitatea de obținere a miresei ideale. O altă voce autoritară aparține unui animal subsumat și el simbolisticii solare. Cerbul ce provoacă revărsarea apelor i se adresează flăcăului, pentru a marca simbolic începutul de lume
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Ș-a zburat cu el șî l-a dus peste nouă mări, peste nouă țări, peste nouă ape curgătoare. Șî l-a lăsat în niște răspîntii” (VoiaDâmbovița). Răscrucea reprezintă punctul nodal la nivel ontologic, aici se pun în balanță abilitățile eroice, provocate de hierofanii. Revenirea din sacru provoacă o evaluare a reușitei în spațiul răspântiei, aici fiara teriomorfă infirmă faptul că zâna adusă de fecior ar fi ursita lui și îl trimite, printr-o înghițire simbolică, înapoi în sacru: „Șî l-
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sens al cuvântului. Cunoscător al lucrurilor de pe lumea cealaltă (duce carul soarelui și în cursa lui nocturnă), el vede ceea ce omul nu vede”, și de aici vine rolul lui fundamental în ritualul inițiatic. Trecutul armăsarului devine un avantaj pentru actele eroice: „- Nu e nimic stăpână. Știu io unde se află, că p-acolo mi-am petrecut tinerețile”. Calul planifică în detaliu toată recuzita inițiatică, diminuând rolul feciorului până la un simplu executant al gesturilor rituale. Cunoașterea prezentului este, de asemenea, completă, el
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de puterile lor. Cunoașterea nu este indusă, ci este apriorică întâlnirii, istețimea fiind adeseori o cerință necesară pentru dobândirea ajutorului magic. Calul tatălui este primul ajutor solicitat de neofit înaintea drumului mitic. Scos din planul sacru și lipsit de incursiunile eroice, el își pierde aspectul mitic: „Cum îl văzu, viteazul îi grăi în limba lui și-l întrebă de ce a ajuns în așa proastă stare. - Fiindcă nimeni nu m-a mai căutat și nimeni nu s-a învrednicit să mă încalice
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
așa am îmbătrânit și eu”, „un cal răpciugos și bubos și slab”, „zăcând pe coaste”. Ca și cerbul care pornește potopul, calul zace pentru că energiile vitale s-au epuizat, și latența conservă forța de regenerare. Intrat din nou în dimensiunea eroică, armăsarul devine o hiperbolă a forței: „Cinci voinici în frâu mi-l ține,/ Măru cu flori dalbe!/ Cinci voinici mi-l netezesc,/ Cinci voinici șeaua i-o pune,/ Cinci voinici în chingă-l strânge,/ Cinci voinici coada i-o-nnoadă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
-i albă poleită,/ Cum nu s-a mai pomenită;/ Chinga-i albă de mătase,/ Cum nu se mai de aflase;/ Scăricele-n turnurele,/ Cum nu mai sînt ca și ele” (BrezoiVâlcea). Metalele prețioase și mătasea sunt constant asociate cu actele eroice și dezvăluie astfel că ne aflăm în fața calului ce-a biruit haosul alături de fecior. Insistența instanței lirice pe harnașamentul ornat și compoziția materialelor subliniază semnificația pe care o primește calul în plan social. Ultimul citat accentuează de patru ori unicitatea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
formă nefirească, ce forțează accesul pe muntele de sticlă. Dificultatea cățărării este dată de mărimea cuielor din potcoave, ce cresc de la o palmă, în cazul calului de aramă, până la un stânjen, la calul de aur. Potcoavele de argint protejează trapul eroic, în timp ce absența potcoavelor indică natura sălbatică, ce scapă erodării fenomenale. Copita transformată în armă are o putere modelatoare asupra lumii și invocă elementele primordiale care i se supun, fiindcă armăsarul conține în ființa sa atât principiul acvatic, cât și energia
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
anulează infernalul prin propria substanță, întoarsă spre puterea regeneratoare a apei. Mistuirea se sfârșește în germinație, germenii creației se dezvoltă în cenușa rămasă. Transmutația totemică este vizibilă și în scenariul fraților preschimbați în lup, urs, vulpe și eliberați de incursiunea eroică, într-un basm din Voia, Dâmbovița. Șederea neofiților pe parcursul ritului de trecere în pielea unui animal și adoptarea comportamentului aferent constituie o constantă inițiatică universală. V. I. Propp menționează chiar un ceremonial inițiatic cu dominantă coregrafică: „erau incluse dansuri pentru
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
o face cum se face,/ Și mi-o face-ntr-o ispită/ ’Ntr-o ispită-ntr-o pofidă/ Și-n ispita turcilor-u./ Bată-s turci după uscat-u/ Și frânci după Marea Neagră” (Tulucești - Galați). Petru Caraman încadrează tipul acesta de colindă celor eroice, de flăcău, notând că „se bucură de o răspândire în adevăr uriașă la bulgari, români, ucraineni, polonezi, bieloruși”. Rezistența simbolică a cetății determină fata să lanseze acea „provocare indirectă” pentru flăcău, familiară din colinda leului: „- Cine-n lume s-ar
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
o adevărată formulă pentru intrarea în sacrul vegetațional. Aspectul fonetic similar al numelelor celor doi frați cu același traseu în plan mitic are implicații asupra tipologiei umane comune. Cele două individualități sunt de fapt variante foarte apropiate ale aceleiași personalități eroice, fapt relevat și de deosebirile minimale ale sonorității onomastice: Afin - Dafin, Măr - Păr. Când sunetele înregistrează o variație mai mare, aceasta este estompată prin apartenența la aceeași clasă de plante: Busuioc - Siminoc. Nivelul fonetic al limbii literare populare aprofundează planul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
colectivitate, spre deosebire de călătorul în mit, prin care fiecare potecă este smulsă din sacru și dăruită profanului. Procedeul derivării cuvintelor prin sufixare conține o altă opoziție, de data aceasta între dimensiunea negativă (malefică, distructivă) a lumii poetice și cea pozitivă (estetică, eroică), la care naratorul popular aderă. Sufixele augmentative definesc planul sacrului stâng: leoi, săncoi, strânsoi, fricoi, spăimoi, jidăvoaică, în timp ce sufixele diminutivale arată o implicare afectivă față de lumea familiară (sătișoare), erou fiușori, voinicel) și toate caracteristicile lui (fețișoară, mustăcioară), calul acestuia și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
compus certifică desăvâr¬șirea procesului ritual, prin prezentarea lui ca un fapt încheiat. În planul mitic, prezentul marchează intrarea sub semnul sacralității, a cărei dimensiune se revarsă peste existențele actuale. În comparație cu prezentul indicativ, imperfectul implică o coborîre în timp, actele eroice ale strămoșilor sunt reluate de neofitul întors pe axa temporală. Cele două mișcări ale energiilor, dinspre sacru și dinspre profan, dezvăluie raportul de lumi comunicante, stabilit de limbajul poetic într-un timp magic aferent. O valoare diferită de imperfectul durativ
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
brâu că mi-l așeza”. Acțiunile scurte și rapide nu intră aici sub puterea mistuitoare a duratei pentru a fi redate prin perfect compus, ci au repercusiuni la nivel sacru și sunt ilustrate contrapunctic, ca niște flash-uri ale evoluției eroice. Imperfectul mai are și funcția de a crea o acțiune repetitivă, aproape sâcâitoare, constanța cu care aceasta se reia arătând, de fapt, nevoia imperioasă de a provoca un anumit gest: „Și mergând la-vânătoari el, ieșa un șarpi mari-nainti. Când să
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în absența instrumentelor potrivite de lucru. Lucrările etnografilor aventurați să descopere timpul mitic în care pătrund periodic aborigenii, legătura strânsă dintre numeroase specii folclorice românești și sugestiile lexicale, revelate prin mijloace stilistice, pot ilustra împreună o dimensiune privilegiată a timpului eroic. Accesul în această lume arhetipală mai este posibil omului modern numai prin codurile poetice ale operelor populare, al căror sens complex încă mai învățam să-l pătrundem. Mai puțin spectaculoase (în sensul șocului pe care îl creează outsiderului) decât obiceiurile
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
diferite foi. Este un gospodar neîntrecut, are o grădină de pomi numărând ... bucăți. Toate sunt plantate de domnia sa și se ocupă și cu cultura albinelor"92. Așa cum susținea Mihail Sadoveanu, colegul mai mare de la Fălticeni, al lui Rădășanu "era epoca eroică a școlilor rurale, când, cu mijloace puține, se putea totuși ajunge la rezultate apreciabile"93. În ceea ce privește păstrarea și valorificarea comorilor care alcătuiesc tezaurul nostru folcloric, Gh. Rădășanu a rămas până la sfârșitul vieții un colaborator al activităților culturale din zonă. Ziarul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
în raport cu potențialitatea "duhului" din limba română? Îndurare ori măcar puțintică răbdare, stimabile și stimate Adrian Alui Gheorghe! Astea sunt întrebări pentru un biet recenzent literar? Cu asemenea radicale inclemente, care m-ar pune de îndată într-o situație de incompetență eroică, vreți să începem? Sau poate gândul dvs. (bun, nu zic nu) e să isprăvim chiar înainte de a porni? Nu sunt chiar atât de închipuit și nici atât de sclifosit încât să mă aventurez senin, ca și cum mi s-ar cuveni, pe urmele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
dare de seamă a Organizației de Bază a Secției Ferărie, asupra activității din perioada mai-iulie 1951, surprinde imaginea țărilor cu regim politic de democrație populară - proaspăt instaurată - care construiau socialismul, cu ajutorul Uniunii Sovietice. În opoziție, „imperialiștii Anglo-Americani” dezlănțuiseră războiul împotriva eroicului popor coreian și continuau cu „frebilitate” cursa înarmărilor. La final, muncitorii plecau acasă liniștiți, la aflarea veștii că faptele „anglo-americanilor” fuseseră zădărnicite de „Frontul Mondial al Păcii” în frunte cu măreața Uniunea Sovietică. Pe aceeași linie, se înscriau și desele
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
în istoria literaturii române prin inegalabilele pagini ale nuvelei Sobieski și românii scrise de Costache Negruzzi. Vechea cetate a lui Ștefan cel Mare, unde voievodul se adăpostise după înfrângerea de la Războieni-Valea Albă (1476), cucerită acum de armata polonă după rezistența eroică a doar 16 străjeri, nu a putut fi multă vreme păstrată. Însuși cronicarul campaniei, Fr. Gaston de Béthune, remarca faptul că „fusese părăsită din cauza dezertării garnizoanei noastre, dar au fost trimise alte trupe din ordinul regelui pentru a lua din
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
a. Contribuția militară a populației orașului Huși și a județului Fălciu la cucerirea independenței de stat a României Instaurarea suzeranității otomane (în 1420 - Țara Românească și în 1456 - Moldova) a însemnat o frână serioasă în dezvoltarea societății românești. Datorită rezistenței eroice a populației, dornice să-și apere cu orice preț glia strămoșească, Imperiul Otoman n-a putut transforma niciodată Principatele Române în pașalâcuri, fiind nevoit să le lase o organizare politică și administrativă proprie. Poarta Otomană nu și-a respectat angajamentele
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Gheorghe Teleman, Simion Stoilov și Eftimie Ulescu, n.a.). La 15 ianuarie 1878, locotenent-colonelul Gheorghe Teleman a trimis generalului Mihail Cerchez următorul raport: „Domnule general, Purtarea Regimentului în general în luptele de la 12 și 13 ianuarie a fost mai mult decât eroică și dacă voi fi larg în recompensele ce se cer pentru dânsul, este că după ce am avut fericirea de a constata în mijlocul lor bravura tuturora acelor recomandați, trebue să am și satisfacția de a vedea pe fiecare recompensat după meritul
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Huși la 7 ianuarie 1889. A urmat școala din orașul natal (Școala Nr. 2 și apoi Gimnaziul „Anastasie Panu”) și Facultatea de Drept din Iași. Înrolat în Regimentul 12 Infanterie Bârlad, la comanda Companiei a IV-a mitraliere, a căzut eroic în al doilea atac al armatelor austro-ungare, în ziua de 2 noiembrie 1916, pe valea râului Oituz. Locotenentul D. Radu, fiu de învățător, născut la Huși la 17 mai 1887, a urmat școala primară și Gimnaziul din Huși, iar școala
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]