3,226 matches
-
cult ale credincioșilor germani de confesiune evanghelică. Anul dării în folosință (1901) se află înscris deasupra intrării principale în lăcașul de cult. După datele Recensământului general al populației României din 29 decembrie 1930, în satul Ilișești locuiau 1.868 credincioși evanghelici (luterani), reprezentând 44,18% din populația localității. În anul 1940 etnicii germani au emigrat în zone ocupate de Germania Nazistă în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, în cadrul planului autorităților germane de a-i aduce în patrie ("Heim ins
Biserica Adormirea Maicii Domnului (fostă luterană) din Ilișești () [Corola-website/Science/323228_a_324557]
-
făcut inventarierea bunurilor lăsate de germanii repatriați. Statul român a preluat aceste bunuri, achitând statului german contravaloarea lor în cereale și petrol, urmând ca statul german să-i despăgubească pe nemții repatriați. Printr-un proces-verbal, statul român a preluat biserica evanghelică din Ilișești. Fosta biserică luterană a fost nefolosită o lungă perioadă, în acest timp ea fiind devastată și jefuită. În anul 1986, fosta biserică luterană din sat a fost trecută în patrimoniul Parohiei ortodoxe Ilișești. Comunitatea ortodoxă locală a reabilitat
Biserica Adormirea Maicii Domnului (fostă luterană) din Ilișești () [Corola-website/Science/323228_a_324557]
-
nu au alocat fonduri pentru consolidarea acestui monument istoric, lăcașul de cult a început să se ruineze. Astfel, biserica a fost închisă din cauza pericolului de prăbușire a pereților, iar preotul ortodox din localitate a început să slujească în fosta biserică evanghelică (construită în 1901 de comunitatea germană din Ilișești, ai cărei membri au emigrat în Germania în 1940). Biserica "Adormirea Maicii Domnului" (fostă luterană) din Ilișești este construită din cărămidă, în stil neogotic german. Ea are un plan suplu și rafinat
Biserica Adormirea Maicii Domnului (fostă luterană) din Ilișești () [Corola-website/Science/323228_a_324557]
-
croați și sloveni, 3 greci, 28 de alte neamuri și 1 de naționalitate nedeclarată. Din punct de vedere al religiei, populația era alcătuită din 2.631 romano-catolici (43,54%), 1.951 mozaici (32,29%), 1.280 ortodocși (21,18%), 100 evanghelici (luterani) (1,65%), 25 greco-catolici, 22 lipoveni, 22 adventiști, 4 unitarieni, 4 baptiști, 1 armeano-gregorian, 1 armeano-catolic și 1 de religie nedeclarată. Venirea la putere în anul 1937 a Guvernului Goga-Cuza a dus la elaborarea de legi cu caracter antisemit
Cimitirul evreiesc din Gura Humorului () [Corola-website/Science/323227_a_324556]
-
autoritățile austriece au adus aici coloniști de origine germană, care proveneau din diverse regiuni ale imperiului și din landurile germane. Primii coloniști germani au sosit la Ilișești (în ) în 1787 și erau țărani din Hessen, Pfalz și Baden, de confesiune evanghelică (luterană). Cu timpul, au început să sosească și familii de etnici germani de religie romano-catolică. Comunitatea germană a continuat să crească până în 1918. Pe măsura dezvoltării comunității germane, s-a construit în sat o școală germană, care a funcționat ca
Biserica Sfânta Elisabeta din Ilișești () [Corola-website/Science/323327_a_324656]
-
germani (47,32%), 130 evrei (3,07%), 44 țigani, 7 armeni, 7 cehi și slovaci, 4 ruteni, 3 polonezi, 1 rus și 1 de alt neam. După religie, locuitorii satului erau grupați astfel: 2.066 ortodocși (48,86%), 1.868 evanghelici (luterani) (44,18%), 151 romano-catolici (3,57%), 131 mozaici (3,09%), 7 armeni, 4 adventiști și 1 greco-catolic. Între anii 1938-1940 etnicii germani au fost mutați în zone ocupate de Germania Nazistă. România și Germania au încheiat o convenție prin
Biserica Sfânta Elisabeta din Ilișești () [Corola-website/Science/323327_a_324656]
-
Germania Nazistă. România și Germania au încheiat o convenție prin care statul român se obliga să achite despăgubiri pentru fiecare clădire în parte, inclusiv pentru terenurile și pădurile germanilor care au emigrat. Printr-un proces-verbal, statul român a preluat biserica evanghelică din Ilișești. Fosta biserică luterană a fost nefolosită o lungă perioadă, în acest timp ea fiind devastată și jefuită. Biserica romano-catolică din Ilișești a fost construită în anul 1895, de către comunitatea germanilor de religie catolică din satul Ilișești (în ), aflat
Biserica Sfânta Elisabeta din Ilișești () [Corola-website/Science/323327_a_324656]
-
6,69%), 35 evrei (2,07%), 29 țigani, 15 unguri, 5 polonezi, 1 rus și 1 cehoslovac. Din punct de vedere al religiei, populația era alcătuită din 1.503 ortodocși (89,09%), 135 romano-catolici (8%), 35 mozaici (2,07%), 12 evanghelici (luterani), 1 greco-catolic și 1 de religie nedeclarată. Între anii 1938-1940 etnicii germani au fost mutați în zone ocupate de Germania Nazistă. România și Germania au încheiat o convenție prin care statul român se obliga să achite despăgubiri pentru fiecare
Biserica romano-catolică din Valea Moldovei () [Corola-website/Science/323348_a_324677]
-
Habsburgic (1775), autoritățile austriece au adus aici coloniști de origine germană, care proveneau din diverse regiuni ale imperiului și din landurile germane. Primii coloniști germani au sosit la Mitocu Dragomirnei (în ) în 1782, venind din Banat, și erau de confesiune evanghelică (luterană). Cu timpul, au început să sosească și familii de etnici germani de religie romano-catolică. Comunitatea germană a continuat să crească până în 1918. Pe măsura dezvoltării comunității germane, s-a construit în sat o școală germană, care a funcționat ca
Biserica romano-catolică din Mitocu Dragomirnei () [Corola-website/Science/323341_a_324670]
-
locuitori, dintre care 2.196 români (79,53%), 501 germani (18,14%), 46 țigani, 13 evrei, 3 polonezi, 1 rus și 1 rutean. După religie, locuitorii satului erau grupați astfel: 2.237 ortodocși (81,02%), 284 romano-catolici (10,28%), 227 evanghelici (luterani) (8,22%) și 13 mozaici. Între anii 1938-1940 etnicii germani au fost mutați în zone ocupate de Germania Nazistă. România și Germania au încheiat o convenție prin care statul român se obliga să achite despăgubiri pentru fiecare clădire în
Biserica romano-catolică din Mitocu Dragomirnei () [Corola-website/Science/323341_a_324670]
-
1810, evidențele austriece consemnau aici 38 familii de țipteri. Până la mijlocul secolului al XIX-lea au continuat să vină și alți coloniști germani, care au lucrat ca mineri sau muncitori la fabrica de cherestea. Aceștia erau în majoritate de confesiune evanghelică (luterană), dar exista și o minoritate romano-catolică. Coloniștii germani se ocupau cu exploatarea minereurilor. Aici a funcționat în trecut și o turnătorie (laminorul lui Manz) unde se produceau cuțite de plug, lopeți, târnăcoape, ceainice, variate tipuri de tablă și de
Biserica romano-catolică din Prisaca Dornei () [Corola-website/Science/323342_a_324671]
-
în zonele estice ale Reichului german. După război, mulți emigranți din Eisenau s-au stabilit în comuna Taufkirchen (Vils), unii în orașul Dorfen, iar alții la Altötting. Prima biserică din Prisaca Dornei (în ) a fost ridicată în 1821 de comunitățile evanghelică luterană și romano-catolică (care reprezenta o minoritate de sub 10% din populația coloniei). Cele două comunități germane au hotărât să folosească biserica în comun, semnând un acord în acest sens la 1 aprilie 1825. Încă de la început, comunitatea romano-catolică din Eisenau
Biserica romano-catolică din Prisaca Dornei () [Corola-website/Science/323342_a_324671]
-
dintre care 863 români (69,26%), 366 germani (29,37%), 11 evrei, 2 unguri, 2 polonezi și 2 armeni. Din punct de vedere al religiei, populația era alcătuită din 862 ortodocși (69,18%), 363 romano-catolici (29,13%), 11 mozaici, 8 evanghelici (luterani), 2 armeno-gregorieni. Tot atunci, populația satului Frasin era de 2.124 locuitori, dintre care 1.036 români (48,77%), 750 germani (35,31%), 156 evrei (7,34%), 134 țigani (6,30%), 28 polonezi, 18 ruși și 2 ruteni. Din
Biserica romano-catolică din Frasin () [Corola-website/Science/323356_a_324685]
-
31%), 156 evrei (7,34%), 134 țigani (6,30%), 28 polonezi, 18 ruși și 2 ruteni. Din punct de vedere al religiei, populația era alcătuită din 1.172 ortodocși (55,17%), 727 romano-catolici (34,22%), 156 mozaici (7,34%), 59 evanghelici (luterani) (2,77%) și 10 greco-catolici. În prima jumătate a secolului al XX-lea, au funcționat la Bucșoaia două organizații germane: „Katholischen Mädchenbund“ (Organizația Fetelor Catolice) și „Katholischen Jungmännerverein“ (Asociația Tinerilor Catolici), care aparțineau de „Landesverband der katholisch-deutschen Jugend in
Biserica romano-catolică din Frasin () [Corola-website/Science/323356_a_324685]
-
Frasin. La recensământul din 2002, din cei 6.532 locuitori ai comunei Frasin, 6.357 s-au declarat de religie ortodoxă (97,32%), 147 de religie romano-catolică (2,25%), 19 penticostali, 4 creștini după Evanghelie, 2 adventiști, 1 greco-catolic, 1 evanghelic (luteran) și reformat. Comuna Frasin era formată din patru sate: Frasin, Bucșoaia, Doroteia și Plutonița. În anul 2003, conform evidențelor Parohiei Gura Humorului, filiala din Frasin era considerată cea mai mare filială a parohiei cu circa 60 de familii și
Biserica romano-catolică din Frasin () [Corola-website/Science/323356_a_324685]
-
a continuat să crească până în 1918. Satul avea învățători care predau copiilor în limba germană, dar abia în 1901 s-a deschis o școală germană cu 5 clase. Etnicii germani au construit și biserici: o biserică catolică (1902) și una evanghelică luterană (1912). După Unirea Bucovinei cu România (1918), numărul germanilor din Arbore s-a menținut constant. În anul 1930, populația satului Arbore (care făcea parte din Plasa Arbore a județului Suceava) era de 5.941 locuitori, dintre care 5.214
Biserica romano-catolică din Arbore () [Corola-website/Science/323371_a_324700]
-
5.941 locuitori, dintre care 5.214 români (87,76%), 609 germani (10,25%), 107 evrei (1,80%), 10 ruteni și 1 cehoslovac. După religie, locuitorii satului erau grupați astfel: 5.167 ortodocși (86,97%), 422 romano-catolici (7,10%), 193 evanghelici (luterani) (3,24%), 107 mozaici (1,80%), 12 baptiști, 4 adventiști și 36 fără religie (liber-cugetători). Etnicii germani au fost mutați în anul 1940 în zone ocupate de Germania Nazistă. România și Germania au încheiat o convenție prin care statul
Biserica romano-catolică din Arbore () [Corola-website/Science/323371_a_324700]
-
Biserică evanghelica fortificata din Chirpăr, județul Sibiu, a fost construită în secolul al XIII-lea. Figurează pe lista monumentelor istorice 2010, , cu următoarele obiective: În zona comunei Chirpăr s-au descoperit urme de locuire umană încă din cele mai vechi timpuri. Astfel
Biserica fortificată din Chirpăr () [Corola-website/Science/324012_a_325341]
-
și hotarul satului a aparținut de coroană maghiară. Prima atestare documentara este datata în secolul al XIV-lea și anume în anul 1332, sub numele de "Kirchberg". Din studiile istoricilor și al lingviștilor, numele satului ar putea proveni de la biserica evanghelica din localitate sub traducerea de "Dealul bisericii - Kircheberg". Cetatea țărăneasca situată în mijlocul satului este declarată monument istoric și este cea mai veche construcție existența în localitate, edificiul fiind datat din secolul al XIII-lea. Așezarea a aparținut de Scaunul Nocrich
Biserica fortificată din Chirpăr () [Corola-website/Science/324012_a_325341]
-
Biserica "Sf. Ioan” din Sibiu, cunoscută și ca Biserica "Sf. Johannis" (în ), este o biserică evanghelică de confesiune augustană (luterană) construită în anul 1912 în orașul Sibiu. Ea a fost ridicată pe locul unei biserici mai vechi, datând din perioada 1881-1883 și care fusese demolată ca urmare a faptului că prezenta pericol de prăbușire. Biserica se
Biserica Sfântul Ioan din Sibiu () [Corola-website/Science/324059_a_325388]
-
ridicată pe locul unei biserici mai vechi, datând din perioada 1881-1883 și care fusese demolată ca urmare a faptului că prezenta pericol de prăbușire. Biserica se află situată pe Str. Mitropoliei nr. 32. Lângă ea a fost construit un orfelinat evanghelic, în care funcționează astăzi Centrul Cultural "Fr. Teutsch". În anul 1543, în urma Reformei Protestante, populația săsească din Sibiu a trecut la luteranism, iar bisericile catolice au intrat în posesia luteranilor. Sibiul a rămas timp de 150 ani fără biserici catolice
Biserica Sfântul Ioan din Sibiu () [Corola-website/Science/324059_a_325388]
-
catolice se oficiau în Hala Croitorilor din Piața Mare. După iezuiți au venit în oraș călugării franciscani care au preluat fosta biserică minorită (1716) și călugărițele ursuline care au preluat fosta biserică dominicană (1728). Ca urmare a faptului că credincioșii evanghelici (luterani) din Sibiu, majoritari în oraș în acea vreme, au rămas doar cu Biserica evanghelică "Sf. Maria", Parohia romano-catolică a hotărât construirea unei biserici de lemn pentru comunitatea evanghelică. Această biserică a fost construită în anul 1733 în Piața Mică
Biserica Sfântul Ioan din Sibiu () [Corola-website/Science/324059_a_325388]
-
călugării franciscani care au preluat fosta biserică minorită (1716) și călugărițele ursuline care au preluat fosta biserică dominicană (1728). Ca urmare a faptului că credincioșii evanghelici (luterani) din Sibiu, majoritari în oraș în acea vreme, au rămas doar cu Biserica evanghelică "Sf. Maria", Parohia romano-catolică a hotărât construirea unei biserici de lemn pentru comunitatea evanghelică. Această biserică a fost construită în anul 1733 în Piața Mică din Sibiu, pe culoarul de acces dinspre Orașul de Jos. Ea a fost cunoscută de
Biserica Sfântul Ioan din Sibiu () [Corola-website/Science/324059_a_325388]
-
preluat fosta biserică dominicană (1728). Ca urmare a faptului că credincioșii evanghelici (luterani) din Sibiu, majoritari în oraș în acea vreme, au rămas doar cu Biserica evanghelică "Sf. Maria", Parohia romano-catolică a hotărât construirea unei biserici de lemn pentru comunitatea evanghelică. Această biserică a fost construită în anul 1733 în Piața Mică din Sibiu, pe culoarul de acces dinspre Orașul de Jos. Ea a fost cunoscută de sibieni ca ""Biserica Arcadelor"" (în ), după porticul boltit pe care îl avea. În anul
Biserica Sfântul Ioan din Sibiu () [Corola-website/Science/324059_a_325388]
-
afla pe culoarul peste care s-a construit Podul Minciunilor. Primăria orașului Sibiu trebuia să ofere o despăgubire de 17.600 florini pentru demolarea acestei biserici. La 10 august 1851, primarul orașului Sibiu, Wilhem von Konradsheim, a anunțat presbiteriul Bisericii Evanghelice că nu va da acești bani, în schimb va radia datoria pe care instituția religioasă o avea către municipalitate. Materialul rezultat din demolare urma să fie folosit pentru construirea unei noi biserici evanghelice, iar altarul, amvonul și băncile din Biserica
Biserica Sfântul Ioan din Sibiu () [Corola-website/Science/324059_a_325388]