3,476 matches
-
pori, și-a aranjat puțin sprâncenele și s-a tuns puțin, cât părul, pe care l-a dat apoi cu briantină, să-i stea perfect. S-a parfumat și a început să se joace în oglindă, să gesticuleze și să exerseze, ca în tinerețe. Fața îi era însă mai suptă la patruzeci de ani, tenul mai uscat, iar câteva riduri începuseră să-i apară în jurul ochilor obosiți, care se prelungeau în niște cearcăne adânci. Avea însă aceeași sclipire în ei, ca
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
s-au Închinat, ciudat, unele spirite de excepție și care a fost asasinat de regele acelui moment la modul nedemn - ha, se pare, un rege și un propagandist, un profet, pe măsură! Carol al II-lea și Codreanu, care au exersat, enigmatic pentru noi, cei de azi, o ciudată fascinație asupra unui profesor de filosofie fără cărți - Nae Ionescu, el Însuși idol, dar și prizonier al emulilor săi. Unul dintre ei, evreu, brăilean, Mihail Sebastian, Îi dă, de altfel, o lecție
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pe care nici ei nu au Înțeles-o prea bine și, zăpăciți probabil de ineditul situației, au făcut și câteva stîngăcii; iute amendate și exacerbate de cei care păreau a sta la pândă, avizi de victime expiatorii, vrând probabil șă-și exerseze noua abilitate sau vigilență politică. Eu, „Înainte” nu am fost un prieten apropiat cu nici unul dintre cei citați mai sus, prieteniile mele se numărau mai ales din tabăra „anticomuniștilor”. Un N. Manolescu, un G. Liiceanu. Un Ivasiuc. Apropo, ce s-
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
chinurile și corupțiile, confuziile și improvizațiile care acompaniază nașterea oricărei instituții centrale noi, rămasă În sclerozare dogmatică o jumătate de secol, o „instituție” - a „patra putere În stat” cum Îi place a fi numită! - care trebuia să Învețe și să exerseze noul și asprul drept și responsabilitate de „veghe a puterii”Ă, În acel an ’90 care a văzut și trăit teribilul fenomen al „venirii minerilor În capitală”, toate reproșurile, acuzele, vindictele opiniei publice, ale presei, dar și ale populației În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
să creeze „o altă lume”. O altă lume și un alt om, un „om nou”! Apoi, tătucul Djugașvili, zis și Stalin, i-a adus pe toți „feudalii” lui cu picioarele pe pământ: și, pentru a fi cu adevărat convingător, a exersat Încă o dată În uriașa și tumultuoasa istorie a lumii și a popoarelor dogma după care un tiran, un tiran adevărat, „pur sânge”, se’ndoiește și luptă nu cu dușmanii săi, În primul rând - a, nu, cu aceștia poate fi semnat
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
deziderate sau legi. El nu poate avea dreptul la așa ceva, el nu e „din lumea lor”, iar lumea lor, mai știi, poate chiar lumea, nu e făcută pentru inși de teapa lui! În timpul copilăriei și tinereții, o ciudată „autoriate” o exersau asupra mea femeile și, uneori, chiar și fetele care erau cu câțiva ani mai În vârstă. O pulsiune precoce sexuală poate explica acest fapt, dar și, printre altele, o nevoie, o foame adâncă, devoratoare, de autoritate care mă stăpânea. Mă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care „descopereau” o nouă putere: cea a haitei, care, organizată pe interese imediate și substanțiale, implicit traficul de influență, a luat pur și simplu În stăpânire „țara”, reînviind, ca’ntr-un coșmar istoric, forme ale medievalității tîrzii românești, când puterea se exersa de către un grup sau de câteva grupuri În jurul domnitorului și când erau date la o parte ultimele aparențe ale dreptului și ale persoanei, de data aceasta cu o „valoare” nouă ce trebuia să justifice, vag și cinic, abuzurile multiple: „dreptatea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În primul rând, a lui Ceaușescu, deși formele ei și oamenii de care s-a slujit au fost (tot maiă imunde, antiumane, antinaționale, urmărind nu numai să păstreze o putere absolută, total nefirească pentru secolul și continentul În care se exersa, ci și să slăbească grav baza biologică a populației. Nu, ci mai ales faptul că dictatorul a profitat de alianțele abile pe care le obținuse În lume - În Occident, dar mai ales În lumea a treia, asiatică, central-africană sau arabă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
atât de apropiat, de stăpân pe sine, de magistral În tot ce gândea și făcea În acei ani?! - și mi s-a făcut pur și simplu rău. Rău fizic, și dacă aș fi fost mai puțin stăpân și mai puțin exersat În reflexele mele fizice, aș fi vomat. Trăind cu atâta intensitate nu o performanță genială, nouă, absolut nouă, tipologică, În istoria romanului, ci „crezând” a-i substitui figurii ofițerului rus, dezordonat, generos și naiv până la imbecilitate, „schița viitoare de reflexivitate
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pe care le-am săvârșit, singuri sau În grup, În secolul trecut, au fost cele care au pornit tocmai din acest reflex nenorocit, instinctiv sau indus de alții, nu numai de a „da vina pe alții”, dar de a ne exersa resentimentul, una din marile boli ale umanității În modernitate, descoperite și analizate magistral de Nietzsche. Resentimentul nu În primul sens, cel curent, ca o formă a ranchiunei sau frustrării, ci, cum o spune filosoful neamț, Înclinarea multora de a se
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
risc este o formă a unei „agresivități pozitive”, creatoare de reale valori, uneori! -, acel adolescent sau tânăr care Încă are capacitatea de „a ieși din el”, de a-și depăși egoismul și individualitatea Îngustă, capabil de arăta și de a exersa un organ, o disponibilitate pentru „celălalt” - un „celălalt” care este fie un grup, o națiune, ideea unei națiuni, fie, pur și simplu - o idee! Încorporată În mitul gloriei, acea glorie „fertilă, augustă” ce se numește știință, pasiune pentru legile fizice
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
dreptul meu de a face o astfel de analiză, a cuiva care și-a „părăsit vocația” odată cu căderea unui regim pe care părea că-l dezavuează, voi răspunde că prin simplul fapt de a fi persoane publice și de a exersa o astfel de profesiune, suntem, vrând-nevrând, vulnerabili unei analize făcute de un terț; se’nțelege, În termeni adecvați, urbani, specifici. Dar interesant nu e atât dl Liiceanu, a cărui „operă” interesantă a fost scrisă și aproape În Întregime publicată sub
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
că nu le recunoaștem În anii greori și tracasanți ai vârstei adulte, dar, nu rareori, amintindu-ne de acele principii sau idealuri, avem un rictus ironic la adresa lor. Iar dacă e cineva de față, nu ezităm să râdem de ele, exersându-ne sarcasmul, sub pretextul că am devenit „realiști”, adică „Învingători ai existenței sociale”. Vai de „victoria” noastră, un eșec, din acest punct de vedere, să zicem moral; un eșec care este și o victorie incontestabilă În același timp, adică o
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
din ceea ce mă preocupa - le-am „topit” În revelația și bucuria misterului vieții. Cineva parcă Îmi arunca o „pătură” peste creștet, Încât Întreaga-mi ființă prindea o vibrație În care se topeau aproape toate piedicile și istețele argumente ale creierului, exersat În a analiza și cântări totul până În detaliile cele mai nesemnificative! - și eram Încă o dată copil, dar nu era vorba de o stare a copilăriei regăsite, ci de o beatitudine trează și puternică, aptă de a mă „ajuta” nu „să
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În filosofie, sau de „patosul mântuit” al lui Rainer Maria Rilke, cu care l-am „infectat” și pe prietenul meu de destin, Nichita. După cum se vede, totul poate sluji la ceva, chiar și o boală, un „defect” dacă... dacă te exersezi Într-o anume răbdare cu tine și dacă nu te apleci iute după toate rafalele de vânt social, după modele, atât de tiranice, ale artei. Patosul acesta Îmi vine probabil și de la antecesorii mei nemți, șvabi, deși „ei”, Nemții, Germanii
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
unde se duc, țiganii fac România de râs. O anecdotă bine cunoscută povestește cum au devorat țiganii lebedele de pe lacul Palatului Schönbrunn din Viena. Nici trecerea lor prin Londra nu a rămas neobservată; londonezii au avut prilejul să-i vadă exersând tradiționala artă a cerșitului. În 2002, odată cu renunțarea la vize, a urmat un val „sensibil“ În Franța. Francezii s-au trezit cu așezări improvizate la marginea orașelor, focare potențiale de infecție și delincvență. Dintre cei expulzați, unii au ajuns (pentru
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
înalte, largi de 50 de metri pătrați, jaluzele care dispăreau în niște nișe din tavan și fiecare dintre cele două băi adiacente avea câte o cadă imensă îngropată la nivelul pardoselii. Mai exista o sală de gimnastică complet utilată unde exersam uneori cu jumătate de inimă și unde antrenorul personal al lui Jayne, Klaus, o ajuta să-și sculpteze trupul ei fără cusur - și mai exista cameramedia a cărei televizor cu plasmă era de mărimea unui mic perete, cu sistem audio
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
efemeră, calmul dinaintea întunericului total. Planul inițial din acea luni era de a evita să dau ochii cu Jayne, așa că am plecat spre Buckley pe la șapte. Însă n-aveam de ce să mă ascund din moment ce copiii erau la școală și Jayne exersa în sala de gimnastică din oraș pentru refilmarea unor scene. Îndată ce casa se goli (cu excepția Rosei care aspira urmele de pași inexistente) am simțit nevoia să mă ocup cu ceva, așa că am inspectat situația. Întâi, m-am uitat sumar peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
o durere cumplită de cap și un walkman din care mă alină un Kenny G, dar lumina orbitoare a soarelui îmi inundă biroul la această oră dinainte de prânz, îmi străpunge craniul îmi ațâță mahmureala și din pricina asta nu voi mai exersa astăzi. Ascultând muzica văd cea de-a doua luminiță pâlpâind intermitent pe telefonul meu ceea ce înseamnă că mă sună Jean. Oftez și foarte atent îmi dau jos căștile de pe urechi. - Ce este? întreb eu plictisit. - Ăăă, Patrick? începe ea. - Da-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cred că am mai notat undeva, este de naționalitate croată, locuiește la Amsterdam și reprezintă Germania în Trenul Scriitorilor. Este foarte „umblată”, cum se spune, are lucrări publicate în Statele Unite, un fel de „symposium-woman”, o entuziastă a corectitudinii politice, bine exersată în susținerea unor dezbateri construite pe teze și antiteze - ceea ce au și devenit, de fapt, turnirurile medievale în Europa contemporană. Aș mai aminti uriașul aranjament artistic de butași, un fel de împletitură a energiilor latente ale viei, pe terasa unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fiul marelui comparatist. O carte extrem de interesantă, de originală, un epistolar unde ambii, din unghiuri ușor diferite, își analizează tinerețea și avatarurile ei, ale părinților și ale societății românești după ocuparea României de către Rușii bolșevici. O analiză fină, complexă, pertinentă, exersată într-un dialog scriptic de doi intelectuali de rasă, o recomand tuturor celor care vor să arunce o privire nuanțată asupra unei jumătăți de secol de istorie și teroare comunistă. Uimirea mea la lectura atentă a acestei cărți a fost
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
daruri ale lumii în care ne aflăm, ne mișcăm, ale societății, altfel zgârcită în daruri. Și noi știm - și am știut și altădată, când am acceptat și apoi am refuzat, cu un gest sinucigaș social, prerogativele și „gloria” unui aparat exersat mai ales în dezinformare și opresiune! - să apreciem succesul, gloria reală, mai mult sau mai puțin meritată, deoarece, dacă o merităm sau nu, în profesiunea noastră, ne-utilitară, ne-materialistă, doar postumitatea are ultimul cuvânt de spus, iată unul din
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de exemplu, despre experiența sa brutală carcerală sine ira et studio, cu detașare, umor și uriașă vivacitate intelectuală, fapt ce ne permitea nouă, ascultătorilor săi, să ne „apropiem” și să înțelegem cu adevărat, dincolo de „clișeele” și „imprecațiile” pe care le exersau alți deținuți politici incapabili să-și depășească animozitatea firească și spiritul justițiar. Am găsit un remarcabil caz asemănător în cele cinci volume Închisoarea noastră cea de toate zilele ale de curând dispărutului Ion Ioanid, fost redactor la Europa liberă, la
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
început să-i admir creioanele colorate de pe birou, de proveniență străină, iar la sfârșit, văzând că zelul lui de anchetator nu slăbește, crezându-mă speriat, probabil, l-am atacat pe propriul teren, cu armele proprii, tactică pe care am mai exersat-o cu succes și cu alte prilejuri, mai mici sau mai mari: - Tovarășe Stoian, ce ne învață partidul, ce cere el de la noi, truditorii cu condeiul?... Și cum Stoian făcea o figură oarecum uimită, neștiind ce vreau, am adăugat în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
atâtor giganți ai Renașterii, și mi-a făcut darul pieței Senioriei, în primul rând, pentru mine, „șocul și imaginea Renașterii”, piața cu statui semnate de Buonarroti și Cellini, flancată de palate, fiecare în alt stil, unde, adeseori, aceiași maeștri își exersau și talentele de arhitecți. Apoi, bineînțeles, „cea mai frumoasă catedrală a lumii”, după gustul meu, și care a rămas aceeași, văzută apoi de zeci de ori și la vârste diferite, „Santa Maria dei Fiori”, cu cupola îndrăzneață făcută de același
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]