4,494 matches
-
câte nu făceam pentru trecerea mai plăcută a timpului și consumarea surplusului de energie, caracteristic vârstei. Pădurea Șomârd era situată peste un deal, la sud est de Copșa Mică. Aici s-au descoperit importante zăcăminte de gaz metan, care au explodat și s-au aprins la suprafață, În vara anului 1933, formând un foc ale cărui flăcări luminau ca ziua pe o rază, care includea și satul nostru. Dispozițiile școlare de efectuare a unor perioade de muncă patriotică, ne-au Îndreptat
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
diplomă și să trec la efectuarea ei cât mai repede, căci tinerii asistenți trebuia să fim un exemplu pentru colegii din producție. Se diagnosticase În luna aprilie primul caz de anemie infecțioasă la Clinica de Chirurgie și după câteva zile explodase boala, la Herghelia de Stat din Sâmbăta Făgăraș. Cu domnișoara dr. Găzdaru studiasem leziunile diferitelor organe, care au constituit ulterior subiectul unei comunicări la Cercul științific al Catedrelor Didactice. Erau foarte puțin cunoscute pe plan mondial leziunile sistemului nervos din
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
avut nevoie Cristian Simionescu pentru a lua Premiul "Mihai Eminescu". În urmă cu ceva vreme, cineva, profesor de filozofie la o universitate, mă întreba dacă Adrian Păunescu este nedreptățit, vrând să-i confirm așteptările, supoziția, ipoteza. Pur și simplu am explodat. Ei, bine, dacă pe Adrian Păunescu îl știe toată țara, pe Cristian Simionescu abia dacă-l știu câțiva. Valoarea n-are nici o legătura cu popularitatea. Nici măcar cu premiile sau cu prezența în dicționare. A apărut, de altfel, o enciclopedie a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pe acolo a trecut și Domnul meu, al nostru, al tuturor. Doar urma pașilor a mai rămas, care ne cheamă și azi să venim și să vedem, fiecare cum poate, În Închipuire sau realitate. Cu acest sentiment de bucurie, de parcă explodam de fericire am intrat În curtea mănăstirii. Acest dud este protejat cu un colac de piatră și mai are și un gard de fier forjat. Este bine protejat de lume, nu poți să-l atingi. Călugărul ne-a dat din
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
întrebat la o reuniune cu presa "care credeți că e cel mai mare merit al dumneavoastră"? Răspunsul a fost:" El merito es estar vivo" că sunt viu! Fidel Castro n-a fost nici împușcat, nici otrăvit, nici nu i-a explodat o havană, nici nu i-a căzut barba. Campion al discursurilor "mara-tonice", la 23 iunie 2001, după o cuvântare de 3 ore, a suferit un "desmayo" pierderea cunoștinței, de scurtă durată, iar la 24 octombrie 2004, la încheierea unui discurs
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
alunecat de pe banchetă. M-am Întins În față și marginea rotunjită a băncii, tocită de frecarea cu pînza, mi-a alunecat printre picioare. La senzația de alunecare, sîngele mi-a năvălit brusc În organele genitale. În străfundul orbitelor mi-au explodat scîntei, iar mușchii picioarelor mi s-au contractat - orgasmul unui spînzurat cînd i se frînge gîtul. Gardianul a deschis ușa celulei. - Avocatul tău a venit să te vadă, Lee. Avocatul m-a privit cîteva momente bune Înainte să se prezinte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
pe față. Baranga povestea, el însuși amuzat, cum fusese cu Radu Popescu la Stancu să-i ceară ceva, ca vechi prieteni ce-i erau, ceva ce Stancu se încăpă țâna să le refuze, iar ei tot insistau, până când Stancu a explodat, patetic: Nu vreți și cămașa? Vă dau și cămașa dacă asta vreți, vă dau cămașa de pe mine. Și una-două, Stancu își scoate haina, își desface cravata și dă să-și scoată și cămașa. Cum faptul se petrecea în biroul prezidențial
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
când nu se găseau de nici unele. Dar astea sunt din auzite. Ce vedeam era, cum să spun, frisonant, cu agitația și cu larma aceea - o senzație întețită și de faptul că din când în când se auzeau și explozii. Ce exploda? Explodau conserve, munți de conserve cărora nu știu cine și de ce le dăduse foc, iar cutiile, încingându-se, săreau în slăvile cerului, împroșcând conținutul fierbinte la distanțe destul de mari. Trebuia să te păzești să nu te atingă jetul roșiatic și sfârâitor. La
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
nu se găseau de nici unele. Dar astea sunt din auzite. Ce vedeam era, cum să spun, frisonant, cu agitația și cu larma aceea - o senzație întețită și de faptul că din când în când se auzeau și explozii. Ce exploda? Explodau conserve, munți de conserve cărora nu știu cine și de ce le dăduse foc, iar cutiile, încingându-se, săreau în slăvile cerului, împroșcând conținutul fierbinte la distanțe destul de mari. Trebuia să te păzești să nu te atingă jetul roșiatic și sfârâitor. La un
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
o muzică inconfundabilă a versurilor, un număr de simboluri și, desigur, o relație specifică între ele". De-acum se simte "artistul", se simte "detașarea lui de nimicurile vieții", e "în fașă" aici, "atitudinea hiperionică". Astfel e de părere exegetul "eminescianismul explodează". Ce înseamnă acest eminescianism? El se deslușește din faptul că "Eminescu silește limba română să primească marile viziuni, miturile, conceptele esențiale și să le traducă în figurație lirică formidabilă chiar și în poemele lui demonstrative, didactice". Privită în ansamblul ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
transformând obiecte, precum anvelopele, În pulbere. Tot ceea ce atunci când nu e zăpadă se adună sub măturile Salubrității, contribuie acum la această Înnegrire; și, mai mult, pulberi venite cine știe de unde. Ca de exemplu cenușa vulcanică care, În 1883, când a explodat Krakatoa din Indonezia, a Înconjurat, purtată de vânt, Întreaga planetă ani la rândul. Sau, cum am prins, demult În copilărie, o zăpadă gălbuie datorată capriciilor vântului ce a adus pe aceste meleaguri nisip saharian. Sau, Încă, o câtime din cele
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
defecte la prieteni căci veți rămâne singuri. Doamne-ajută. Badea Gheorghe Memoria Pe drept cuvânt se spune că „memoria este aceea cu care uităm”. Este absolut necesar ca cineva să facă o selecționare a elementelor și informațiilor memorate, altfel ne-ar exploda capul. Dacă un câine ar avea în capul lui ceea ce avem noi, ar turba pe loc. Am găsit în scrierile unor filozofi și scriitori din secolul 20, următoarea idee pe care o consider importantă și reală: Memoria face independent de
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
țăranului, dar au făcut puțin sau nimic ca să-i asigure securitatea stăpînirii sau a dreptului de proprietate asupra loturilor pe care le cultiva. Marile nemulțumiri ale populației sătești aveau deci să fie prezente în continuare pînă în 1848, cînd au explodat. Spre deosebire de creștinul otoman însă, țăranul habsburg nu era în măsură să-și exprime doleanțele pe cale legală sau revoltîndu-se. Nobilii și nu notabilii rurali asigurau funcționarea administrației locale; nu existau forțe armate țărănești cum erau cele formate din armatoli și haiduci
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
le aveam eu pe ale mele. De pildă, nu plecam de la bunica până nu-mi rezervam plăcerea de a savura absolut tot, eram de neclintit și dispusă să-ți aduc argumente că decizia mea rămâne de monolit . Și atunci mama exploda : Poftim mamă, îi spunea bunicii, vezi cât e de încăpățânată ?! Iar bunica, mereu cu bastonul de mareșal ascuns în buzunarul experiențelor sale, îi răspundea calm, fără să se precipite, mai mult chiar, îi oferea mamei detaliile necesare: Odesa mamă, nu
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
cei doi frați ai mei, frumoși și zdra veni băieți amândoi, În afară de cel mai mare dintre noi toți trei, „Învârtitul“ fără să vrea, dar și fără să protesteze În el vreo coardă eroică. Au plecat armați cu grenade care le explodau În mâini, Într-o mobilizare totală, cu milițieni și glotași, adică cu părinții celor apți să lupte valabil, armați, bieții de ei, cu puști Peabody din Războiul Independenței, echipați cu sumane și cu opinci - În mijlocul cărora a trebuit să piară
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nu umblați, fă, neamuri proaste ce sunteți, cu oglinda în geantă?“. Ar fi trebuit poate să le consolez pe fetele acelea cu o vorbă bună, de natură să vadă și umorul ionescian al întâmplării, însă am simțit că ar fi explodat și și-ar fi revărsat toată umoarea neagră pe mine. La urma urmei, și eu tot aia le întrebasem, unde se afla toaleta. „Ei, și? veți spune. Unde-i morala?“ Ce morală? Ce schepsis? Ce noimă? Ce, parcă ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
care se potrivea perfect și la treburile curente, cum ar fi: chirie, bere, metrou, vecini, gândaci, parcare, clienți, ziare, scrisori sau pantofi. Cele două cuvinte aveau concentrația de sens a unui nucleu de bombă atomică. Se ivea și ocazia să explodeze, însă, până una alta, nu erau decât două vorbe care începeau, încheiau, fracționau și rotunjeau fiecare părere, întrebare, dubitație, bombăneală, supărare, împăcare și criză existențială de-a lui Dinu. Nici acum nu-mi e tocmai clar ce vroia să spună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
care averea îi făcea atât de vulnerabili, încât săracii trebuiau să aibă milă de ei. Singurul obez pe vremea foametei din 1947 era morarul Matache. La câți lihniți vedeam zilnic, era normal să cred că morarul cel sferic avea să explodeze. Și că de aia spunea mama că e putred. Pântecos pe dinafară, pe dinăuntru, morarul începea să se descompună. Doar că era o descompunere îndelungată, deoarece a murit pe la optzeci de ani, și tot gras. Nu știu nici azi ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
după atitudinea lui Giglio, care a luat toată problema ca fiind rezultatul unei „dem nități rănite“ și chiar mi-a făcut o morală în consecință, față de care a trebuit să-mi pun la încercare întreaga mea răbdare pentru a nu exploda. De altfel, ceea ce m-a ajutat a fost convingerea că acest mod de a lua lucrurile n-a fost la el decât o manevră pentru a ieși din situația penibilă și pentru a face să scadă tensiunea. Eu însumi, de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
transpirație șiroiau din corpul lui de formă pătrată. Automat, întreaga lui construcție acum deshidratată în urma transpirației abundente a văzut ca într-o străfulgerare, damigeana pântecoasă plină ochi cu "agheasma de Zăvoaia". Ah! Ce bună ar fi fost! Deodată urangutanul a explodat. Băăă!!! Păi voi sunteți puii de năpârcă ai vădanei! Ha, ha, ha! Băăă!!! Nu v-am zis eu că Dumnezeu a murit? Uite, bă! N-ați dat voi peste mine? Nu v-am zis că eu voi fi Dumnezeul vostru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de lux, un fel de capușon de ebonită tare pe gura sticlei. Se lasă înlăturat de o mașină infernală, fâsâitoare și foarte periculoasă. Din cauza uzurii, a ajuns să smulgă sigiliul de ebonită cu gâtul sticlei cu tot. Sticla ne poate exploda în mână în orice moment. Patronul însă preferă să arunce sticla de vin astfel mutilată decât să o lase neîncopciată. Îi este frică să nu bem noi, angajații, pe ascuns ( mai mult de jumătate sunt musulmani, în treacăt fie spus
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pentru ei. Lipsa de statut iată lucrul cel mai greu de îndurat pentru cei ca mine, cu diplome înalte, care nu servesc la mare lucru în afara zidurilor universității. Geneva s-a schimbat mult. Numărul străinilor, în special al latinoamericanilor, a explodat. Elitele au virat spre ceea ce aici se numește cu o ironie duioasă "stil de viață bio-bio", de fapt o formă hibridă de New-Age, amestec de ecologie, antropozofie și stângă extremă. Ne emoționăm pentru soarta gorilelor de munte pe care le
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
dispute pentru o farfurie de supă. Multă vreme directorul grădinii zoologice fusese de părere că cei doi formau un cuplu model care trăia de 10 ani în cea mai deplină armonie”. APRILIE ’69 Azi se împlinesc 6 zile de când a explodat Lucien Bianchi, pe pista de la Le Mans, într-o încercare a mașinii sale, la 180-200 km/oră, ceea ce, după unii, nu e o viteză grozavă, normal fiind în eseuri un minim de 250 km/oră. În fond, nimeni nu știe
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
pământul. Pe urmă - mașina jandarmeriei se avântă pe urmele lui și evadatul, observând-o, își lasă bicicleta pe șosea, fugind peste câmpurile care stau la dispoziția oricăror evadați. Numai că deodată obuze cu totul și cu totul normale încep să explodeze în jurul său, răscolind pământul, ca-n filmele normale despre războaie normale. Tipul își dă seama - dârdâind - că se află pe un poligon de tir, în plin exercițiu balistic. Se dă alarma, se suspendă tirul, pușcăriașul îngrozit e adus în celulă
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
balistic. Se dă alarma, se suspendă tirul, pușcăriașul îngrozit e adus în celulă, la 5 ore după evadare. Cunosc nenumărați oameni cinstiți care evadează după toate legile evadării și se trezesc, bătând câmpii, exact în perimetrele unde bat, șuieră și explodează obuze cinstite. Nimeni nu mai găsește liniște în evadare. Toate edenurile sunt poligoane de tir. La capătul funiei făcute din cearșafuri se află spaima de balistică. Și toți revenim în igluurile noastre sub sau fără escortă - căci ce mai contează
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]