3,053 matches
-
Italia. În 1934 se căsătorește cu editoarea să Jean Stone. În 1962 înființează Academy of American Poets. În 1950 i-a fost ecranizat românul Bucuria Vieții cu Kirk Douglas interpretându-l pe Vincent Van Gogh iar în 1965 Agonie și Extaz cu Charlton Heston în rolul lui Michelangelo Buonarroti.
Irving Stone () [Corola-website/Science/298168_a_299497]
-
dramaturg și regizor. Opera sa cea mai complexă și relevantă este Capela papei Alexandru VII, exemplu edificator de concepție unitară a unui singur artist, dar și de aplicare simultană a stilului baroc arhitecturii, picturii și sculpturii unei întregi clădiri. Sculptura Extazul Sfântei Tereza (a cărei fotografie se poate vedea în introducere) de același Gian Lorenzo Bernini, din Capela familiei Cornaro a bisericii Santa Maria della Vittoria, Roma, realizată între anii 1645 - 1652, este, de asemenea, un superb exemplu de lucrare complexă
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
primit două interpretări majore: prima susține faptul ca Nietzsche vorbește despre moartea Dumnezeului creștinilor, iar a doua interpretare vorbește despre moartea Dumnezeului filosofilor (el prevăzuse agonia metafizicii odată cu manifestarea spiritului rațional socratic care a distrus principiile omului dionisiac ce urmărea extazul prin beție, concupiscența și alte forme de manifestări extatice obținute prin exacerbarea simțurilor). Nietzsche este considerat un filosof vitalist. El propovăduiește toate virtuțile omului sănătos, ale omului plin de vigoare, ale omului stăpân pe instinctele sale, ale omului care știe
Friedrich Nietzsche () [Corola-website/Science/297518_a_298847]
-
care se furișează printre ramurile arborelui universal, Yggdrasil. Odin era zeul suprem al scandinavicilor, cunoscut de către germanii de pe continent sub numele "Wodan"/"Wotan", iar de anglo-saxoni sub numele "Woden". Numele acestui zeu ar putea însemna cu aproximație "extaticul" sau "domnul extazului". Odin este un zeu al magiei, al cunoașterii, al experiențelor inițiatice și al înțelepciunii oculte. Între cele mai importante ritualuri magice care i-au fost atribuite se numără necromanția, puterea de a readuce morții la viață pentru aflarea unor taine
Mitologia nordică () [Corola-website/Science/297539_a_298868]
-
suplinește „un deficit colosal de existență” ("Femei, între ele") urmărind atent „perpetua mișcare interioară a gândului în mers”. Scrieri precum "Ape adânci", " Femeia în fața oglinzii" sunt realizate predominant dintr-o perspectivă care se apropie de o minuțioasă notare a senzațiilor, „extazul lent al miracolului de a exista”. Participarea scriitoarei la ședințele cenaclului "Sburătorul", căruia îi și dedică de altfel primele ei romane, îi influențează modalitatea de expresie literară, îndrumând-o spre extinderea câmpului de observație. Investigația psihologică se adâncește în romanele
Hortensia Papadat-Bengescu () [Corola-website/Science/297555_a_298884]
-
a demonstra omnipotența bisericii. Protagonist al barocului, Bernini dă un limbaj nou artei sculpturale, redând mișcare în spațiu formelor imense. Imaginile sunt exuberante și pline de emoție. Printre lucrări ca: decorarea Bazilicii Sfântul Petru din Roma, Fontana di Trevi, statuia "Extazul Sfintei Tereza", Bernini a transformat Roma într-un adevărat oraș baroc. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, săpăturile efectuate la Pompeii, Herculaneum, precum și lucrările arheologului german Johann Joachim Winckelmann au redeschis interesul pentru modelele oferite de arta
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
in stari de transă meditavivă, sau stari alterate de constiinta, cum ar fi cele ale unor persoane bolnave de epilepsie sau de tulburare bipolară (I.P. Culianu-Călătorii în lumea de dincolo, București, Nemira, 1994,1999; Iași, Polirom, 2003, 2007, Experiențe ale extazului, București, Nemira, 1997; Iași, Polirom, 2004). "Înregistrările Akashice" este un termen teozofic referindu-se la un sistem universal de fișiere ce înregistrează orice gând creat, cuvânt sau acțiune. Înregistrările sunt făcute asupra unei substanțe subtile numită akasha (sau eterul conducător
Înregistrările akashice () [Corola-website/Science/317566_a_318895]
-
negativă încă de la începuturi, așa cum s-a și intenționat. La mijlocul secolului al II-lea, trei grupuri de creștini neortodocși au aderat la unele doctrine, fapt care a divizat comunitățile creștine din Roma: învățătorul Marcion, revărsarea cincizecimii a profeților creștini în extaz a revelației creștine, într-o mișcare numită "montanism" deoarece a fost inițiată de Montan și discipolele sale feminine și învățăturile gnostice ale lui Valentin. Primele atacuri asupra așa-ziselor erezii au constituit conținutul lucrării lui Tertulian, "Rețete împotriva ereticilor" (cu
Erezie () [Corola-website/Science/318172_a_319501]
-
și cercetări de istoria artei, tom 34, 1987 Cornel Medrea. Prezenta sculpturii, în Artă, no. 3, 1988 Brâncuși et l’avant-garde roumaine dans leș revues tchèques de l’entre-deux-guerres, în Revue Roumaine d’Histoire de l’Art, tome XXVII, 1991 “Extazul realității vii, trăite.....”. Un pictor uitat: Constantin Pantelimon, în Artă, nr. 3, 1988 Paciurea, Eminescu și himerele, în Artă, nr. 5, 1989 Însemnări despre avangardă românească, în Artă, nr. 6-8, 1990 Paciurea, le monument d’Eminescu et Rodin, în Revue
Ioana Vlasiu () [Corola-website/Science/319600_a_320929]
-
îl plasează în cercul de la Păltiniș, unde a făcut vizite regulate. A publicat foarte consistent. În timpul comunismului a scris, printre alte publicații, "Cartea Ființei", "Ființă și conștiință", "Discurs despre ființă", iar după 1989 a publicat (printre altele) "Originarul", "Ființă și extaz", "Facerea: Tratat despre Ființă". Influențat de Hegel și de Sartre, filosofia sa este o investigare a sensului ființei, ce începe cu nimicnicia, încercând să regândească atât "Logica" lui Hegel, cât și "Ființă și neființă" a lui Sartre. El cultivă în
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
Împărtășania cât mai frecvent. Un anumit procent din purtătorii stigmatelor manifestă și (post total), trăind cu hrana foarte puțină sau cu nici un fel de hrană și apa, cu excepția Împărtășaniei, pentru perioade lungi de timp, unii dintre ei pierzând din greutate. Extazul și suferințele de obicei încep pentru sfinții care le suferă joia și se termină vinerea în jurul orei 3 sau 4 după masă. Toți cei care primesc aceste suferințe mistice suferă cumplit. Mulți stigmatizați sunt priviți cu suspiciune până ce rănile lor
Stigmate () [Corola-website/Science/326686_a_328015]
-
ciudate venind din camera să noaptea - uneor țipete și urlete. În timpul rugăciunii fratele Pio rămânea într-o stare de stupoare, ca și când ar fi fost absent. Unul dintre călugării colegi de mănăstire pretinde că l-ar fi văzut în stări de extaz, deasupra pământului. În iunie 1905, starea de sănătate a lui Padre Pio era atât de deteriorată încât superiorii săi decid să îl trimită la o mănăstire din munți sperând că schimbarea aerului îl va ajuta în bine. Sănătatea să a
Padre Pio () [Corola-website/Science/326693_a_328022]
-
En:Our lady of the Grace), aceeași Ființă care i-a apărut și i-a dăruit străpungerea inimii, si care se crede că este Hristos cel Rănit, i-a apărut din nou și Padre Pio a avut un alt . Cand extazul s-a terminat Padre Pio a primit Stigmatele Vizibile, cele cinci răni ale lui Hristos. De această data stigmatele au fost permanente și au rămas asupra lui pentru următorii cinzeci de ani de viață, până la moarte. Într-o scrisoare către
Padre Pio () [Corola-website/Science/326693_a_328022]
-
este găsit de niște persoane în stare de inconștiență. Se spunea că Ramakrishna răspândea un fel de fascinație asupra celor din jur. Deși nu manifesta interes pentru școală, era interesat de viețile și caracterele sfinților și eroilor spirituali. Stările de extaz se repetă, în special la ritualurile dedicate divinității Shiva. Ulterior va susține că "Mama Divină Kali" ar fi mereu prezentă în viața sa, lucru manifestat prin niște stări psihice neobișnuite, pe care cei din jur le considerau patologice. Astfel, Ramakrishna
Ramakrishna () [Corola-website/Science/326060_a_327389]
-
încă de la început și până în 1811 era adesea foarte bolnavă îndurând mari dureri. Zelul și dorința ei de a respecta întocmai regulile mânăstirii a deranjat alte surori care nu erau atât de entuziaste și nu înțelegeau prea bine boala și extazele sale religioase. Când Jérôme Bonaparte, regele Westfaliei a închis mânăstirea în 1812 s-a adăpostit în casa unei văduve. Aici, săraci și bolnavi veneau să-i ceară ajutor și conform spuselor contemporanilor, despre ea s-a pretins că știa în
Ana Ecaterina Emmerich () [Corola-website/Science/328153_a_329482]
-
o încadrează pe A.C. Emmerich în categoria celor care posedă această capacitate. În 1817, Christian Brentano descoperă la rândul său, așa cum deja o făcuseră mai înainte abatele Lambert și P. Limberg, extrema sensibilitate a stigmatizaților față de sacru, mai ales în timpul extazelor, sensibilitate care se poate manifesta prin puterea de a autentifica relicvele, de a recunoaște ostiile consacrate, sau supunerea față de autoritatea bisericească. Clement Brentano la rândul său, atrage atenția doctorului Wesener asupra faptului că stigmatizații acceptă voluntar să ia asupra lor
Ana Ecaterina Emmerich () [Corola-website/Science/328153_a_329482]
-
ani ai vieții sale am putut înțelege suferințele sale misterioase. Cea mai mare parte a bolilor sale, se datorau într-adevăr, acceptării spontane de a suferi în locul prietenilor săi care îi încredințau problemele și se încredeau în rugăciunile ei. În extazele sale a confirmat această realitate, indicând de cele mai multe ori momentul în care intervenția sa lua sfârșit." Ar fi fost și cazuri de vindecări spontane și simultane. Anne Catherine Emmerich mărturisește că încă din copilărie a avut viziuni în care a
Ana Ecaterina Emmerich () [Corola-website/Science/328153_a_329482]
-
citea ulterior Ecaterinei tot ceea ce notase și schimba și modifica textul până ce ea își dădea aprobarea completă. Clement Brentano descrie astfel modul în care a consemnat viziunile Ecaterinei: "De obicei ea vorbea în germana comună, dar într-o stare de extaz limbajul ei devenea mult mai pur iar istorisirile îi erau în același timp de o simplitate copilărească și de o inspirație solemnă. Prietenul ei a scris tot ceea ce dânsa a spus, uneori se întorcea direct în apartamentul său, căci avea
Ana Ecaterina Emmerich () [Corola-website/Science/328153_a_329482]
-
în sanatoriul Pradnik, fiind ultima să ședere în acest sanatoriu. În iunie 1938 , Faustina este atat de bolnavă încât nu mai poate nici scrie. În septembrie 1938 părintele Sopocko o vizitează la sanatoriu și o găsește foarte bolnavă, dar în extaz atunci când se ruga. Mai tarziu, în septembrie 1938, va fi luată înapoi la Cracovia, pentru a-și aștepta sfârșitul aici. Părintele o vizitează la mănăstire pentru ultima dată pe 26 septembrie 1938. Pe 5 octombrie 1938 Faustina își face ultima
Faustina Kowalska () [Corola-website/Science/327667_a_328996]
-
obține controlul sexual. Contribuția lui Stockham este aceea de aplica această filozofie a și femeii în aceeași măsura ca și bărbatului. Fiind si o formă de control al sarcinii, această tehnică deasemenea prelungește plăcerea sexuală până la punctul de atingere a extazului mistic, conform lui , un practicant al acestei tehnici, a cărui proprie experiență a apare în cartea "Cosmic Consciousness", scrisă de psihiatrul canadian , un prieten al poetului american Walt Whitman. În această practică, orgasmul este separat de ejaculare făcând posibilă experimentarea
Continență sexuală () [Corola-website/Science/327702_a_329031]
-
persanm adept al iubirii înflăcărate ’ishq născut în Iran în 857 și executat la Bagdad în 922 pentru declarația ""Ana el-Haqq”"(""Eu sunt Adevărul”") exprimând identificarea să cu Divinitatea. Ultimele sale cuvinte au fost ""Important pentru cel ce a atins extazul este că Unul îl reduce la Unitate.”". Deși prin îndrăzneala formulărilor sale unitive și-a ridicat împotriva atât puterea politică (care acuza predicația să de instigare a mulțimii), teologii oficiali (care îl acuzau de panteism), cât și maeștrii sufiți (pentru
Cunoaștere și iubire în mistica sufită () [Corola-website/Science/329034_a_330363]
-
de Henryk Siemiradzki, arta membrilor reprezentativi ai mișcării artistice Tânăra Polonie de la începutul secolului al XX-lea, inclusiv artiștii Jacek Malczewski, Józef Chełmoński; impresioniștii proeminenți Józef Pankiewicz și Leon Wyczółkowski; picturi de Wojciech Gerson și Julian Fałat, precum și capodopera controversată Extazul de Władysław Podkowiński.
Sukiennice () [Corola-website/Science/329231_a_330560]
-
Paris, dar apariția schițelor succesive pictate în ulei și a studiilor de grafică desenate cu cărbune în a doua jumătate a anului 1893 au fost consecința dramei tot mai mari provocate de o iubire neîmpărtășită. În viziunea sa, Podkowiński ridică extazul erotic la valoarea absolută de putere cosmică și factor determinant al condiției umane, în conformitate cu tendința psihologică a acelor vremuri. Pregătind executarea tabloului imens, Podkowiński a folosit metoda academică prin schițe pregătitoare care corespund versiunii finale, diferind ușor una de alta
Extazul () [Corola-website/Science/329312_a_330641]
-
în Polonia, dar spre sfârșitul vieții sale, starea lui de sănătate înrăutățindu-se el a înclinat către simbolism. Podkowiński a murit în Varșovia, la vârsta de numai 28 de ani din cauza tuberculozei. Cel mai cunoscut tablou pictat de el este Extazul ("Szal uniesień"), prezentat pentru prima dată în Zachęta, cu care a stârnit scandal și proteste publice. În 1894, el a fost prezentat într-o expoziție de artă la Varșovia și violent criticat. Expoziția a durat doar 36 de zile, deoarece
Władysław Podkowiński () [Corola-website/Science/329313_a_330642]
-
personaje din poem: EL si Ea, Solomon și Sulamita, Regele și Prințesa, care străbat întregul poem ,în ipostaze dintre cele mai disparate, într-o uluitoare și dulce alternanță de dorință, căutare, ivire, dispariție, strigăt, șoaptă, apropiere, îmbrățișare, amețeală, fericire și extaz” . Astfel apare metafora florii viței de vie ca reprezentare pentru neprihănirea Miresei. Autorul, Solomon, e atestat încă din primul vers al Cântarea Cântărilor “Cântarea Cântărilor care este a lui Solomon” . Alte metafore grăitoare se regăsesc în versurile: Cu timpul, viziunea
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]