3,103 matches
-
s-a văzut, de la cer. Frumusețea pămînteană are un corespondent În lumea prototipurilor, prin femeie vorbește un Înger: spiritualism medieval trecut prin poezia galantă a secolului al XVIII-lea. În reprezentările iubirii, Alexandrescu trece, fără dificultate, de la suspinul văcărescian la extazul mistic al romanticilor. Filozofia lui este rezumată de versul: „femeia este un Înger, viața-i un suspin”, În marginea ei, stilul confesiunii variază: cînd solemn mitologic, cînd cordial, blînd mustrător. Limbajul cel mai elocvent pare a fi, și la Alexandrescu
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
De el se leagă o promisiune de fericire. Figura așteptării este, În fond, o figură a promisiunii de plenitudine, a speranței de salvare. „Nădăjduiesc Într-Însul”, zice poetul, În meditațiile lui reci despre amor. Starea de plenitudine este Însă scurtă, extazul se concentrează Într-un minut: „minutul cel Încîntat”, „minutul cel dorit” (Nu, a ta moarte...). Înainte de acest minut fericit este așteptarea, după el reapare soarta geloasă („jaluză d-al meu bine făcu nenorocirea un semn și te pierdu...”). În acest
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
frunții pe pieptul tremurător al femeii. Dar și acest curaj este o faptă a trecutului: „Minutu-acela-n veci mă muncește, Ca o sentință e-n mintea mea; De ating fruntea-mi, simț că svîcnește, Focul din sînu-ți arde În ea.” Un extaz retrăit, o plenitudine ce vine din amintire, un minut pe care l-a Înghițit deja timpul și-l „muncește” la infinit sufletul Îndrăgostit. Numai așteptarea este descrisă de poet la prezentul indicativului. Un prezent În care introduce, totuși, trecutul (biografia
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
corespondențelor secrete: „cer, pămînt, eter și lună aiurează, se-nfior... .................................. și aerul ce varsă răcoarea, balsam, viață Îmbată-al nostru suflet cu magică dulceață”... Putem spune, văzînd și aceste exemple, că figura poetică a lui Bolintineanu se bazează pe un permanent extaz, pe o programatică Îmbătare. „Simțualismul” este conceptul care definește starea de beție În mijlocul unei naturi magice. O natură ce are, totuși, cîteva Învelișuri materiale precise. O prețuire (o intuiție) specială are Bolintineanu, Întîi, pentru elementele ei prețioase. G. Călinescu și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
reîntîlniri, promisiunea unei răscumpărări În altă existență, mai pură, virginală, desfătătoare... O piedică (o imensă piedică) și o libertate care duce la curmarea, prin violență, a iubirii. Marea devine, astfel, la Bolintineanu, o metaforă-cadru, o metaforă-matrice, spațiul imaginar În care extazul și moartea stau În aceeași barcă. Există Însă și o altă imagine a mării În Florile Bosforului, Conrad și alte poeme, dedusă dintr-o intuiție mai precisă a materialității, fluidității ei. Imaginea nu este desprinsă cu totul de modelele literare
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Basmelor leagă de aceste peisaje anumite forme, stări (chiar dacă timide și, adesea, superficiale) ale sensibilității lirice. Conrad și Florile Bosforului dau oarecare consistență unui peisaj imaginar În care transparența, fluiditatea, cețurile azurate ale mării se conjugă cu culoarea, corespondențele secrete, extazul vieții din serai. Marea și Seraiul sînt cele două spații (cronotopi) ai lumii bosforiene. Unul concentrează splendoarea și moliciunile de orient, celălalt reprezintă spiritul migrator, evaziunea, deschiderea imaginației. E spațiul singurătății mîndre, al melancoliei ce trece prin vecinătatea marilor mituri
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ca un văduv, gîndăceii poartă hlamide smălțuite, bujorelul e vioi, rumen, busuiocul concupiscent („iubitor de sînuri albe”) etc. Abuzul de gingășii supără, evident, la lectură, Însă din aceste acumulări de făpturi grațioase se constituie o figură a imaginarului: aceea a extazului („sufletul cu voluptate În estaz adînc plutește”). Extazul atinge și pe Îngerii din rai („și se pare că s-aude prin a raiului cîntare / Pe-ale Îngerilor harpe lunecînd mărgăritare”), dar se Înțelege fără dificultate că extazul nu asociază nici
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
e vioi, rumen, busuiocul concupiscent („iubitor de sînuri albe”) etc. Abuzul de gingășii supără, evident, la lectură, Însă din aceste acumulări de făpturi grațioase se constituie o figură a imaginarului: aceea a extazului („sufletul cu voluptate În estaz adînc plutește”). Extazul atinge și pe Îngerii din rai („și se pare că s-aude prin a raiului cîntare / Pe-ale Îngerilor harpe lunecînd mărgăritare”), dar se Înțelege fără dificultate că extazul nu asociază nici aici cosmicul, metafizicul. Voluptatea rămîne atașată de bunurile
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
imaginarului: aceea a extazului („sufletul cu voluptate În estaz adînc plutește”). Extazul atinge și pe Îngerii din rai („și se pare că s-aude prin a raiului cîntare / Pe-ale Îngerilor harpe lunecînd mărgăritare”), dar se Înțelege fără dificultate că extazul nu asociază nici aici cosmicul, metafizicul. Voluptatea rămîne atașată de bunurile raiului pămîntesc. Ele Întrețin buna dispoziție a sufletului, Întineresc spiritul, stimulează reveria. O reverie, trebuie să spunem, molatică, dezmierdătoare. O reverie a măsurii și a firescului. Limbajul ei este
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
des corps et de la matière, loin de ce qui divise et distingue, au-delà du malheur d’être soi et d’être deux dans l’amour même”. Îndrăgostitul din versurile lui Conachi se găsește mereu „În ceruri”, cunoaște o anumită formă de extaz, Însă extazul lui are o sursă precisă și aceasta nu-i de origine divină. Nota de senzualitate, care este puternică În poezia acestor boieri petrecăreți, trage serios amorul spre formele lui terestre. Slăvita ibovnică nu-i cu totul străină de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
et de la matière, loin de ce qui divise et distingue, au-delà du malheur d’être soi et d’être deux dans l’amour même”. Îndrăgostitul din versurile lui Conachi se găsește mereu „În ceruri”, cunoaște o anumită formă de extaz, Însă extazul lui are o sursă precisă și aceasta nu-i de origine divină. Nota de senzualitate, care este puternică În poezia acestor boieri petrecăreți, trage serios amorul spre formele lui terestre. Slăvita ibovnică nu-i cu totul străină de o anumită
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și Înalte. CÎnd și aceste supape nu mai funcționează, Îndrăgostitul Ieșitul. Leșinul este o moarte provizorie, o ieșire, pe termen scurt, din spațiul suferinței. O anticipare a adevăratei, ireversibilei dispariții. Leșinul intervine În clipe de depresiune și În clipe de extaz, În prezenți sau absența obiectului erotic. Formula Văcărescului (Alecu): „CÎnd nu te văz, am chinuri Iar cînd te văz leșinuri’’, este generală În poezia erotică a timpului și indică o suspectă complicitate În durere. Conachi cumulează Într-un poem (În lipsa
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Eugen Simion, critic la care luxurianța călinesciană a expresiei (paradis de metafore, cu unele inevitabile excese: „Lucrurile intră În poem purtate de o caleașca a sublimului”, sau: „Marea devine, astfel, la Bolintineanu o metaforă-cadru, o metaforă-matrice, spațiul imaginar În care extazul și moartea stau În aceeași barcă”) nu exclude detașarea, echilibrul, claritatea - de sorginte lovinesciană. O carte (atribute rare În critică!) luminoasă, caldă, solară, am spune „sudică”, scrisă cu plăcere, cu poftă - fără Îndoială una din cele mai frumoase cărți apărute
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a jertfei. Complexul „amărîtă turturea”. Un scenariu erotic și un scenariu „scriptual”. II. Alecu Vdcdrescu. Un discurs Îndrăgostit la 1800. Poezia ca „trebuință”. Robia ca stare de grație. Petrecerea cu necazuri. Proba focului și proba discreției. „Miluirea” ca formă de extaz. Un „nu știu ce prea dulce” și inefabilul feminin. Vicleșugurile „simbadiei”. Triada lui Alecu: apa, verdeața și frumusețea. III. Nicolae Vdcdrescu. Spiritul auster și chibzuit al familiei. Un discurs moral bazat pe conceptul de orînduială firească. „Treaza plăcere” și iubirea moderată. Figura
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
afirmării sau teama de eșec , de o eventuală dezamăgire, în cadrul unei competiții, reprezintă unul din cei mai puternici agenți stresanți pentru un sportiv. Tensiunea psihică oscilează, trecând de la stări depresive, de insuficiență, de agitație la stări de excitație , entuziasm, inspirație, extaz. Apar și stări conflictuale între tendințele sportivului și posibilitățile de realizare, între aspirația către performanță și tendința instinctivă de apărare, de evitare a insuccesului, a durerii, a accidentelor, între dorința de afirmare personală și interesele grupului. Milman, în 1983, a
ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Victor Stănică () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_808]
-
care au plasat-o eficient și resentimentar Inchiziția, iluminiștii și savanții pozitiviști. Autorul francez începe prin a face o scurtă dar reprezentativă incursiune în istoria magiei arătând că această artă sacră era, inițial, apanajul unei caste. Magicienii interpretau visele, practicau extazul și divinația. Tot magi erau numiți și membrii unui trib din perioada dominației ariene. Erau preoții lui Zoroastru. La chaldeeni, egipteni, iranieni și la indienii precolumbieni, magii erau solii zeilor, cei care mijloceau între lumea de aici și cea de
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
5; N. Steinhardt, Un poet luciferic, VR, 1986, 9; Ioan Milea, Poetul între ființă și timp, ECH, 1987, 10; Virgil Podoabă, „A cincea esență”, F, 1989, 10; I. Negoițescu, „Trandafirul și clepsidra”, T, 1990, 3; George Popescu, Lirismul între două extaze, R, 1990, 4; Octavian Soviany, Kaspar Hauser la curțile lui Dracula, APF, 1991, 12; Nicolae Oprea, Timpul crizei, „Calende”, 1992, 1; Diana Adamek, Cămașa albastră de alcool, TR, 1992, 10; Viorel Mureșan, „Atotsfârșitul”, PSS, 1996, 4-5; Al. Florin Țene, Implozia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286658_a_287987]
-
religions (1997), în care semnează articole despre icoană și valoarea inimii în isihasm, despre sensul mistic al rugăciunii în ortodoxie ș.a. Încă de la volumul de debut, critica descoperă în versurile lui T. un autor având cultura imaginii intelectuale, pasionat al extazului și al dicțiunii lirice impregnate de erudiție. Poeziile sunt de mici dimensiuni, titlurile concentrează discursul și au menirea de a stimula fiorul întâlnirii cu o imaginație ținută totuși sub controlul numeroaselor simboluri livrești, pe care poetul le evocă învăluindu-le
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290081_a_291410]
-
învelișul anecdotic, de pitoresc, de filonul popular, de Anton Pann; nu se poate ajunge altfel la „rarefierea lirismului absolut”, e nevoie de o eliminare a tuturor elementelor ce amintesc - și sunt „îmbibate” - de contingent. „Fiind o atitudine de vis și extaz, poezia trece pe deasupra oricărui accident”: iată o definiție barbiană ce trebuie, deocamdată, parcursă în sens invers. Pentru a fi o atitudine de vis și extaz, poezia trebuie să abandoneze accidentalul; ca să fie universală, impersonală, absolută, ea trebuie să-și ardă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
tuturor elementelor ce amintesc - și sunt „îmbibate” - de contingent. „Fiind o atitudine de vis și extaz, poezia trece pe deasupra oricărui accident”: iată o definiție barbiană ce trebuie, deocamdată, parcursă în sens invers. Pentru a fi o atitudine de vis și extaz, poezia trebuie să abandoneze accidentalul; ca să fie universală, impersonală, absolută, ea trebuie să-și ardă specificul, personalizarea și relativul din ea. Spre acest țel estetic tinde ciclul Joc secund, ce începe prin cunoscutul poem și se încheie printr-o strofă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
în continuare, „un secol cefal și apter”, raționalist și pozitivist: aceasta nu va fi și calea urmată de poet, ci calea de la care el se consideră dator să se abată, pentru a atinge astfel veritabila asceză, atitudinea „de vis și extaz”. Puritatea ce nu trebuie alterată a increatului (Oul dogmatic, Riga Crypto și lapona Enigel, După melci) și puritatea ce nu trebuie alterată a poeziei se „susțin” așadar reciproc, ca două fețe, asemănătoare dar nu identice, ale unei monede. Universul liric
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
dar și în Convorbiri duhovnicești el a descris un fel de rugăciune de foc aprinsă, curată, vie, luminoasă și nestricăcioasă folosind o terminologie evagriană precum rugăciune curată, duhovnicească, și nevăzută. Cu toate acestea, el a descris o rugăciune mai aproape de extaz și care s-ar caracteriza ca o ,,ieșire a minții sau din minte” ori ca o ,,ieșire a inimii sau din inimă”. Învățătura privitoare la rugăciunea extatică sau de de foc e însoțită de evocări ale luminii. După cum spune Cassian
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
23) Rolin 1001 1992 2002 (23), b Sabena 1017 2000 (23) Selena 1022 1996 (23), b Șumuleu 1022 2001 (23) ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── MAC - Papaver somniferum L. ────────────────────────────────────────��───────────────────────────────────── Denumirea soiului Menținătorul Anul Anul Obser- înregistrării reînscrierii vații (radierii) ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── De Botoșani 1010 1973 1999 L Extaz 1010 1982 1999 Safir 1010 1995 b ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── MUȘTAR ALB - Sinapis albă L. ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── Denumirea soiului Menținătorul Anul Anul Obser- înregistrării reînscrierii vații (radierii) ───────────────────────��────────────────────────────────────────────────────── Galben de Craiova 1010 1975 1999 L ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── MUȘTAR NEGRU - Brassica nigra (L.) Koch. Denumirea soiului Menținătorul Anul Anul
EUR-Lex () [Corola-website/Law/151487_a_152816]
-
participat la evenimentele pe care le relata. Se concentra extraordinar de mult, �? i ? inea cursurile �ntr? o atmosfer? de mare �ncordare ? i �? i admonesta studen? îi pentru cel mai mic zgomot. Cu toate acestea, toat? lumea se supunea ? i �l asculta �n extaz. Nu?? i preg? tea prelegerile, m�zg? lea c�teva cuvinte pe o bucat? de h�rtie (uneori pe c? r? i de vizit?) , baz�ndu? se pe memoria lui fenomenal?. Prelegerile lui nu erau u? or de urm? riț
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
care nu mai poate fi dirijată de nici o eventuală cenzură (spre cauzele scontate/manipulate de aceasta). Prin urmare, spectatorul intră în poveste și o trăiește odată cu protagonistul, pendulând pirandellian între agonia suferinței existențiale (expresivizată cu grație extatică de regizor) și extazul revelației salvatoare (expresivizat de regizor cu lirism detașat, deloc patetic). Ca orice cineast al neliniștii morale, Alexa Visarion își duce spectatorul spre abisurile conștiinței, fiindcă de acolo își lansează mesajul antieroicii săi eroi. În fine, cei trei factori pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]