KorAP: Find »[drukola/base=facere & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...120 121 122 ...164 >

4,085 matches

Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808

înțelepciune divină, pe de alta. Este, poate, formula cosmogonică cea mai complexă la care a ajuns speculația mesopotamiană, căci ea unește într-o îndrăzneață sinteză toate structurile unei societăți divine, din care unele deveniseră de neînțeles sau neutilizabile. Cât privește facerea omului, ea prelungește tradiția sumeriană (omul este creat spre a-1 sluji pe zei), în special versiunea care explică originea pornind de la cei doi zei Lagma, sacrificați. Dar se adaugă acest element agravant: Kingu, în pofida faptului că a fost unul

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
este, dimpotrivă, anotimpul fructelor. Nu căldura toridă este aceea care îl îngrozește pe cultivator, ci o secetă prelungită. Pare deci probabil că victoria lui Moț se referă la ciclul de șapte ani de secetă, despre care găsim ecouri în Vechiul Testament (Facerea, 41; II Regi, 24: 12 sq.)44. Dar interesul mitului depășește eventualele sale raporturi cu ritmul vegetației, în fond, aceste evenimente patetice, și adesea spectaculoase, ne dezvăluie un mod specific al existenței divine; și anume, un mod de a exista

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
stârni mai târziu mânia profeților. Dar nu trebuie să uităm că lacunele documentare ne permit numai o estimare aproximativă a vieții religioase canaaneene. Nu dispunem de nici o rugăciune. Se știe că viața este un dar divin, dar nu cunoaștem mitul facerii omului. O asemenea viziune religioasă nu era exclusiv canaaneană. Dar importanța și semnificația sa au fost reimpulsionate atunci când israeliții, pătrunzând în Canaan, au fost confruntați cu acest tip de sacralitate cosmică, implicând o activitate cultuală complexă și, în pofida exceselor orgiastice

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
Autorii moderni încep istoria religiei lui Israel cu Avraam. Într-adevăr, după tradiție, el este acela care a fost ales de Dumnezeu pentru a deveni strămoșul poporului lui Israel și a pune stăpânire pe Canaan. Dar primele unsprezece capitole din Facerea povestesc evenimentele fabuloase care au precedat alegerea lui Avraam, de la Facerea Lumii până la Potop și la Turnul Babei. Redactarea acestor capitole este, după cum se știe, mai recentă decât multe alte texte ale Pentateuhului. Pe de altă parte, unii autori, și

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
după tradiție, el este acela care a fost ales de Dumnezeu pentru a deveni strămoșul poporului lui Israel și a pune stăpânire pe Canaan. Dar primele unsprezece capitole din Facerea povestesc evenimentele fabuloase care au precedat alegerea lui Avraam, de la Facerea Lumii până la Potop și la Turnul Babei. Redactarea acestor capitole este, după cum se știe, mai recentă decât multe alte texte ale Pentateuhului. Pe de altă parte, unii autori, și dintre cei mai de vază, au afirmat că cosmogonia și miturile

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
să conchidem că strămoșii israeliților erau indiferenți față de problemele care pasionau toate societățile arhaice, anume cosmogonia, crearea omului, originea morții și alte câteva episoade grandioase, încă în zilele noastre, după 2500 ani de "reforme", evenimentele relatate în primele capitole ale Facerii continuă să hrănească imaginația și gândirea religioasă a urmașilor lui Avraam. Urmând tradiția premodernă, vom începe expunerea noastră cu primele capitole ale Facerii. Data târzie a redactării lor nu constituie o dificultate, căci conținutul este arhaic: în fond, el reflectă

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
episoade grandioase, încă în zilele noastre, după 2500 ani de "reforme", evenimentele relatate în primele capitole ale Facerii continuă să hrănească imaginația și gândirea religioasă a urmașilor lui Avraam. Urmând tradiția premodernă, vom începe expunerea noastră cu primele capitole ale Facerii. Data târzie a redactării lor nu constituie o dificultate, căci conținutul este arhaic: în fond, el reflectă concepții mai vechi decât saga lui Avraam. Facerea se deschide cu acest pasaj celebru, " La început a făcut Dumnezeu (Elohim) cerul și pământul

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
a urmașilor lui Avraam. Urmând tradiția premodernă, vom începe expunerea noastră cu primele capitole ale Facerii. Data târzie a redactării lor nu constituie o dificultate, căci conținutul este arhaic: în fond, el reflectă concepții mai vechi decât saga lui Avraam. Facerea se deschide cu acest pasaj celebru, " La început a făcut Dumnezeu (Elohim) cerul și pământul. Și pământul era netocmit și gol. Întuneric era deasupra adâncului și Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor" (I: 1-2). Imaginea oceanului primordial, deasupra căruia

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
creația prin Cuvânt 3; 2) a unei lumi care este "bună"; și 3) a vieții (animale și vegetale) care este "bună" și pe care Dumnezeu o binecuvântează (I: 10,21,31 etc.); 4) în fine, opera cosmogonică este încununată de facerea omului, în a șasea și ultima zi, Dumnezeu spune: "Să facem pe om după chipul și după asemănarea noastră, ca să stăpânească peștii mării, păsările cerului, animalele." etc. (I: 26). Nici o întâmplare spectaculoasă (luptă de tip Marduk-Tiamat)4, nici un element "pesimist

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
cosmogonie sau în antropogonie (lumea formată dintr-o Ființă primordială "demonică" - Tiamat - omul modelat din sângele unui arhidemon, Kingu). Lumea este "bună" și omul este o imago dei; el locuiește, ca și Creatorul și modelul său, în Paradis. Totuși, așa cum Facerea nu întârzie să sublinieze, viața este grea, deși a fost binecuvântată de Dumnezeu, și oamenii nu mai locuiesc în Paradis. Dar aceasta este rezultatul unei serii de erori și păcate ale strămoșilor. Ei sunt aceia care au modificat condiția umană

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
în veci!"" (3: 22). Și Dumnezeu a alungat perechea din Paradis și a condamnat-o să muncească spre a-și câștiga existența. Pentru a reveni la scenariul evocat mai înainte - Zeița goală și Arborele miraculos păzit de un dragon - șarpele Facerii a izbândit, la urma urmei, în rolul său de "paznic" al unui simbol al Vieții sau tinereții. Dar acest mit arhaic a fost radical modificat de către autorul legendelor biblice. Eșecul inițiatic" al lui Adam a fost reinterpretat ca o pedeapsă

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
O viziune asemănătoare a căderii nu putea să se impună decât într-o religie centrată pe atotputerea și gelozia lui Dumnezeu. Așa cum ne-a fost transmisă, legenda biblică arată autoritatea crescândă a monoteismului iahvist 9. După autorii capitolelor 4-7 din Facerea, acest prim păcat nu numai că a dus la pierderea Paradisului și la transformarea condiției umane, dar a devenit, într-un fel, izvorul tuturor nenorocirilor care au copleșit omenirea. Eva a dat naștere lui Cain, care "lucra pământul" și lui

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
multe ori, mai originală. 10 Cf. M. Eliade, Forgerons et alchimistes, pp. 89 sq. Când Israel era copil." dinaintea Potopului, coborârea "fiilor lui Dumnezeu", nașterea "eroilor") este semnificativ că cei ce au rcdactat-o le-au menținut în textul final al Facerii, și asta în ciuda unor trăsături antropomorfice cu care ei îl copleșeau pe Iahve. Evenimentul cel mai însemnat al acelui timp a fost Potopul. Iahve a văzut că "răutatea oamenilor s-a mărit pe pământ și că toate cugetele și dorințele

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
valoare de sacrilegiu; așa încât ea a fost radical reinterpretată, mai exact desacralizată și demitizată. E important să subliniem acest fapt: în pofida unei îndelungate și complexe munci de selecție, eliminare și valorizare a materialelor arhaice moștenite sau împrumutate, ultimii redactori ai Facerii au conservat o întreagă mitologie de tip tradițional: ea debutează cu cosmogonia și crearea omului, evocă existența "paradisiaca" a strămoșilor, relatează drama "căderii", cu consecințele sale fatale (mortalitate, obligația de a munci pentru a trăi etc.), amintește degenerescenta progresivă a

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
ea explică originea lumii și, în același timp, actuala condiție umană. Desigur, pentru evrei, această "istorie sfântă" a devenit exemplară după Avraam și, mai ales, prin Moise; dar aceasta nu invalidează structura și funcția mitologică a primelor unsprezece capitole ale Facerii. Numeroși autori au insistat asupra faptului că religia lui Israel nu a "inventat" nici un mit. Totuși, dacă termenul "a inventa" e înțeles ca indicând o creație spirituală, munca de selecție și de critică a tradițiilor mitologice imemoriale echivalează cu emergența

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
cu poporul ales într-o "istorie sacră" de un tip necunoscut până atunci. Pornind de la un anumit moment, această istorie "sacră", aparent exclusiv "națională", s-a relevat drept modelul exemplar al întregii umanități. 56. Religia Patriarhilor Al doisprezecelea capitol din Facerea ne introduce într-o lume religioasă nouă. Iahve 12 îi spune lui Avraam: Ieși din pământul tău, din neamul tău și din casa tatălui tău și vino în pământul pe care ți-1 voi arăta eu. Eu voi ridica din

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
creștinismului. Avraam a părăsit deci Urul caldeenilor și a sosit la Harran, în nord-vestul Mesopotamiei. Mai târziu, el a călătorit spre sud și s-a stabilit pentru un timp la Sichem; apoi, și-a mânat caravanele între Palestina și Egipt (Facerea, 13: 1-3). Povestea lui Avraam și întâmplările fiului sau Isaac, ale nepotului său lacov și ale lui losif, constituie perioada zisă a patriarhilor. Multă vreme critica a considerat patriarhii drept personaje legendare. Dar de o jumătate de 12 Evident, "Iahve

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
căci numele a fost revelat mai târziu lui Moise. Când Israel era copil." secol, grație mai ales descoperirilor arheologice, unii autori sunt înclinați să accepte, cel puțin în parte, istoricitatea tradițiilor patriarhale. Aceasta nu înseamnă, desigur, că cap. 11-50 din Facerea constituie "documente istorice". Pentru subiectul nostru, puțin contează să știm dacă strămoșii evreilor, acei 'Apiru, erau crescători de măgari și negustori caravanieri 13 sau dacă erau păstori de oi pe cale de sedentarizare 14. E de ajuns să amintim că există

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
lucruri din tradiția mitologică au fost cunoscute și adaptate de patriarhi în timpul șederii lor în Mesopotamia. Cât privește religia patriarhilor, ea se caracterizează prin cultul zeului părinților 15. Acesta este invocat sau se manifestă ca "Dumnezeul tatălui meu/tău/lui" (Facerea, 31:5 etc.). Alte formule comportă un nume propriu de obicei precedat de cuvântul "tată": "Dumnezeul lui Avraam" (Facerea, 31: 53), "Dumnezeul tatălui tău Avraam" (26: 24 etc.), "Dumnezeul lui Isaac" (28: 13); "Dumnezeul tatălui meu/său/Isaac" (32: 10

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
patriarhilor, ea se caracterizează prin cultul zeului părinților 15. Acesta este invocat sau se manifestă ca "Dumnezeul tatălui meu/tău/lui" (Facerea, 31:5 etc.). Alte formule comportă un nume propriu de obicei precedat de cuvântul "tată": "Dumnezeul lui Avraam" (Facerea, 31: 53), "Dumnezeul tatălui tău Avraam" (26: 24 etc.), "Dumnezeul lui Isaac" (28: 13); "Dumnezeul tatălui meu/său/Isaac" (32: 10; etc.) sau "Dumnezeul lui Avraam, Isaac și lacov" (32: 24 etc.). Aceste formule au paralele în Orientul antic 16

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
El "se leagă față de credincioșii săi prin promisiuni"17. Alte nume, poate și mai vechi, sunt pahad yishăk, care era tălmăcit "teama lui Isaac", dar care înseamnă mai degrabă "Părintele lui Isaac", și 'abhârya'aqobh, "Puternicul (sau apărătorul!) lui lacov" (Facerea, 31: 42, 53). Pătrunzând în Canaan, patriarhii au fost confruntați cu cultul zeului El, și zeul "tatălui" a sfârșit prin a-i fi identificat 18. Această asimilare lasă loc presupunerii că exista o anumită asemănare structurală între cele două tipuri

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
pasaje descriu, destul de sumar, de altfel, practicile religioase ale patriarhilor. Unele din aceste pasaje reflectă totuși o situație posterioară. Este deci cazul să comparăm dosarul biblic cu practicile specifice culturilor pastorale arhaice, în primul rând acelea ale arabilor preislamici. După Facerea, patriarhii ofereau sacrificii, ridicau altare și așezau pietre pe care le ungeau cu untdelemn. Dar probabil se practica numai sacrificiul sângeros (zebah), de tip pascal, fără preoți, și, după unii, fără altar: Fiecare credincios jertfea el însuși victima, luată din

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
of izraelite religion, p. 37; R. de Vaux, Histoire ancienne d'Israel, I, pp. 257-258. Pentru o interpretare mai nuanțată, cf. F. M. Cross, Canaanite Myth andHebrew Epic, pp. 12 sq. 17 De Vaux, p. 261. Tema promisiunii revine frecvent în Facerea. Ea se prezintă aici sub diferite forme: promisiunea unei posterități, sau a unui pământ, sau amândouă deodată" (ibid.). 18 Narațiunile patriarhale citea/. Ă nume compuse din elementul 'el urmat de un substantiv: El Roi, "El al vederii" (Facerea, 16: 13

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
frecvent în Facerea. Ea se prezintă aici sub diferite forme: promisiunea unei posterități, sau a unui pământ, sau amândouă deodată" (ibid.). 18 Narațiunile patriarhale citea/. Ă nume compuse din elementul 'el urmat de un substantiv: El Roi, "El al vederii" (Facerea, 16: 13); El Shaddai, "Cel din Munte" (18: l etc.); El 'Olam, "El al Veșniciei" (21: 33); El Bethel (31: 13 etc.). Cf. de Vaux, pp. 262 sq.; H. Ringgren, pp. 33 sq.; F. M. Cross, pp. 44 sq. 19 R.

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
Israel, păstori seminomazi, celebrau deja o sărbătoare analoagă (ibid.). De la epoca de piatră la Misterele din Eleusix Este greu de precizat semnificația originară a pietrelor ridicate (massebah), deoarece contextul lor religios este diferit. O piatră poate mărturisi un legământ încheiat (Facerea, 31: 45; 51-52), sluji drept mormânt (35: 20) sau semnala o teofanie, ca în episodul lui lacov. Acesta a adormit cu capul pe o piatră și a văzut o scară al cărei vârf atingea cerul, și "iată Iahve stătea înaintea

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]