7,566 matches
-
aparte are Rolls-Royce (1976), fals roman polițist, printre altele textul făcând obiectul unui proces de presă pentru plagiat. Mai curând parabolă a unei rătăciri și a unui eșec, narațiunea are un plan realist căruia i se suprapune unul de tip fantastic, ce se amplifică obsesiv și o împinge pe protagonistă, o tânără violonistă transfugă în Elveția, spre o tentativă de sinucidere. T. reușește să transmită fiorul unui eșec fără să uzeze de didacticismul specific scrierilor pe această temă. Cu Scara de
TRICOLICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290271_a_291600]
-
GL, 1964, 9; H. Zalis, „Bănuiala”, „Informația Bucureștiului”, 1974, 6 328; Mircea Iorgulescu, „Un dolar, doi dolari. Valetul de treflă”, RL, 1975, 36; Mircea Constantinescu, „Ultima variantă”, RL, 1976, 6; Mircea Iorgulescu, Aventură și parabolă, RL, 1976, 31; Ovidiu Ghidirmic, Fantasticul de tip polițist, R, 1977, 4; A. George [George Arion], „Adaptarea” - o modalitate de furt literar?, FLC, 1978, 37; Andrei Roman, „Unde-i duminica?”, LCF, 1979, 36; Mircea Constantinescu, „Unde-i duminica?”, RL, 1980, 5; Andrei Roman, „Calimera!”, RL, 1981
TRICOLICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290271_a_291600]
-
nu este însă una închizătoare de perspectivă, limitând orizontul, ci participă la deschiderea către maxima generalitate a banalului particularizat, localist. Remarcabil este recursul la modalități expresive ori la particularități de viziune consubstanțiale cu universul existențial reconstituit, precum snoava populară sau fantasticul tradițional, mobilizate productiv în text, alături de procedările prozastice ale extremei modernități. Există și un mit al Imperiului, o componentă (ca mentalități și mitologie, ca recuzită și sensibilitate) așa-zis „chezaro-crăiască” ori central-europeană, care a permis unor analiști să recunoască în
TITEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]
-
oricum nu strălucite. Dacă scrierile publicate înainte de 1989 dețin o formă rezonabilă, majoritatea a ceea ce este tipărit după această dată - în regie proprie - se află foarte aproape de patologia literară. Mezareea făcea o serie de mutări naive și stângace în direcția fantasticului și a fabulosului de inspirație „sudică”. Scrierea care urma, Crisalide (1977), roman de șantier sufocat de șabloane, reprezenta un pas înapoi față de debut, tema fiind, în rezumat, cam asta: un bibliotecar cu studii medii pe un șantier, față cu reacțiunea
TUPAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290302_a_291631]
-
Sorescu), „criza epistemologică - o consecință a incertitudinii ontice” (Nichita Stănescu), „deconstrucția reprezentării: preeminența limbajului” (Ana Blandiana), „metafizica clișeului și simulacrului” (Mircea Cărtărescu). A tradus, de predilecție din literatura americană, proză psihologică (Edith Wharton, William Dean Howells, Henry James) și proză fantastică (într-o cuprinzătoare antologie), dar s-a oprit și la scrieri SF (Isaac Asimov). SCRIERI: Scenarii și limbaje poetice, București, 1989; Marin Sorescu și deconstructivismul, Craiova, 1995; A Survey Course in British Literature, I-II, București, 1997-1998; Scriitori români în
TUPAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290303_a_291632]
-
1998; A Discourse Analyst’s Charles Dickens, București, 1999; Discursul modernist, București, 2000; Discursul postmodern, București, 2002. Traduceri: Regele visurilor (Povestiri americane din secolul la XIX-lea), postfața trad., București, 1980; Isaac Asimov, O piatră pe cer, București, 1981; Proză fantastică americană, I-II, îngr. și pref. trad., București, 1984; William Gilmore Simms, Paddy McGann sau Diavolul din buștean, pref. trad., București, 1986; William Dean Howells, Vară indiană, pref. trad., București, 1989; Henry James, Europenii. Madame de Mauve, București, 1990; Campbell
TUPAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290303_a_291632]
-
anormalul, coșmarescul și fabulosul, după cum, ostentativ, naratorul preia numele romancierului, căruia îi atribuie o identitate fictivă, menționează „prieteni” scriitori ca Marian Popa, Platon Pardău, Adrian Păunescu, Dorel Dorian, invocă pictori și compozitori celebri (Géricault, Berlioz), adoptă ca laitmotiv ascultarea Simfoniei fantastice. În Inocenții și blidul Satanei autorul romanțează fantezist ultima perioadă a existenței unui poet, Eugen Zimbreanu, în care este identificabil A. E. Baconsky. Ț. apelează uneori la ficțiune și în cărțile de speculație. De pildă, prevestirile spăimoase din Șapte ani
ŢUGUI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290294_a_291623]
-
repede, Timișoara, 1988; Pavană în peisaj marin, București, 1988; Iubire interzisă, București, 1995; Fă-ți patul și dormi!, București, 1997; Pasărea nopții. Povești cu Daniel, București, 1998; Cavalerul spațial. Aventuri cu Daniel, București, 1999; Revoluția în oglindă, București, 1999; Călătorie fantastică în vreme de eclipsă, București, 2000; C.I.A., „compania” cu ușile deschise, București, 2000; Martorul, București, 2000; Virusul mileniului, București, 2000; Daniel și Dracula, București, 2001; Italia mea, București, 2001; Iubire în decembrie ’89, București, 2002; Magicianul în Pădurea Uitării, București
ŢURLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290312_a_291641]
-
a literaturii noastre la evoluția literaturii moderne universale”, contribuie prin propriile scrieri - publicate în momentul prielnic de la mijlocul deceniului al șaptelea - la această sincronizare. Opțiunea lui este la începuturi proza poetică, antirealistă. Formula nu poate fi redusă la modalitățile prozei fantastice, alegorice sau simbolice și nici asimilată avangardei istorice (suprarealismului, de pildă), căci, deși se raportează implicit la avangardă, relația nu este de continuitate, ci de contestare, de ruptură. E vorba de o modalitate prozastică nouă, asemănătoare și convergentă (fără să
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
arta fugii, APF, 1992, 5; Fevronia Novac, Singurătatea autorului, RL, 1992, 26; Gheorghe Iova, La est de Țepeneag, CNT, 1992, 50; Mihai Dragolea, Tiparul și urmarea, F, 1993, 2; Florin Manolescu, La o reeditare, LCF, 1993, 10; Dan Cristea, Realism fantastic, LCF, 1993, 24; Constantin Cubleșan, „Nunțile necesare”, ST, 1993, 7; Florin Sicoie, Un joc strălucit de-a „normalitatea”, CNT, 1993, 40; Octavian Soviany, Miracolul textului, CNT, 1993, 40; Ioana Pârvulescu, Misterele Parisului și misterele Bucureștiului, RL, 1993, 42; Andreea Deciu
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
problematizare a prejudecăților medievale, exemplificate prin opinia lui Avicenna că oamenii care iubesc sau urăsc „cu exces” au „puterea de a preschimba lucrurile”; finalul ironizează însă asemenea superstiții feudale: „După aproape două secole de astfel de minuni, magia sau mecanica fantastică a iubirii și urii nu ne mai sperie, nemaiavând pentru nici unul dintre noi nici un secret”. Continuând publicistica prin fragmentarism și eterogenitate, primul volum al seriei Memorii din când în când (2003) este deopotrivă o pledoarie pro domo și o colecție
ŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
jocul de popice, jocurile infantile. Mai mult decât în cărțile anterioare, în Uscătoria de partid se manifestă nestrunit instinctul ludic al prozatorului. Făcând echilibristică pe granița fină dintre normal și anormal, dintre grav și ilar, patetic și zeflemitor, real și fantastic, dintre umorul negru și cel bonom, naratorul și personajele sale se joacă de-a restaurația și de-a democrația, de-a libera inițiativă de piață și de-a călătoria de afaceri, de-a propaganda electorală și de-a calomnia, de-
ŢUCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290279_a_291608]
-
majoritatea cărților lui V., întruchipează adolescentul dornic de a întreprinde noi explorări, fascinat de istorie și de peisajul ținuturilor în care trăiește. În Aventură dincolo de timp autorul pornește de la universul copilăriei și al adolescenței pentru a face trecerea către literatura fantastică. Îmbinarea realului cu fantasticul este realizată cu naturalețe, demonstrația urmărită fiind ruptura dintre vis și decepția pe care o aduce realitatea. Într-o peșteră, simbol al unui paradis atemporal, adolescentul descoperă un bătrân pustnic, din istorisirile căruia reiese că acțiunea
VACARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290403_a_291732]
-
întruchipează adolescentul dornic de a întreprinde noi explorări, fascinat de istorie și de peisajul ținuturilor în care trăiește. În Aventură dincolo de timp autorul pornește de la universul copilăriei și al adolescenței pentru a face trecerea către literatura fantastică. Îmbinarea realului cu fantasticul este realizată cu naturalețe, demonstrația urmărită fiind ruptura dintre vis și decepția pe care o aduce realitatea. Într-o peșteră, simbol al unui paradis atemporal, adolescentul descoperă un bătrân pustnic, din istorisirile căruia reiese că acțiunea se petrece în vremea
VACARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290403_a_291732]
-
Radio Cluj. V. și-a propus să urmeze „tradiția prozatorilor realiști”. În consecință, nuvelele și povestirile lui pornesc de la fapte reale, uneori frizând senzaționalul. În Colina zorilor (1987), poate cel mai reprezentativ volum al său, se pot identifica elemente ale fantasticului (povestirea Vânătoarea), în alte proze realitatea (adormită sau poate visată) e provocată prin întrebări cărora nu li se sugerează un răspuns. Chiar de la prima carte, 1100 de zile risipite, autorul dovedea calități stilistice, precum și o anume eleganță a frazei. Acestea
VARVARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290440_a_291769]
-
în prim-plan fie prin concentrarea atenției asupra isprăvilor lui, fie prin învestirea cu trăsături excepționale, fie prin „urieșizarea” proprie gândirii infantile. Conceput ca un model al omului frumos sufletește și moral, protagonistul se naște la intersecția realului cu visul (fantasticul), a universului copilăriei cu universul maturilor, a logicii necesarului cu logica imprevizibilului, a percepției ingenue cu percepția automatizată. În volumele Calul cu ochi albaștri (1981) și Steaua lui Ciuboțel (1981) strategiile narative nu se schimbă, dar intervine o nuanțare psihologică
VANGHELI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290425_a_291754]
-
Poetul continuă să fie prezent în text nu doar prin stil sau inaplicare la „barbaria” prozei, ci și prin mai multe poeme care joacă roluri variate, inclusiv acela de climax. Toate parabolele lirice ale lui Mihai Ursachi au ceva din fantastica și pasionanta îndeletnicire alchimistă; toate îmbracă aparența unui proces complicat, ezoteric, la capătul căruia alambicul verbal ne promite un rezultat fabulos. Dar aparențele sunt înșelătoare: nici o „piatră filosofală” nu satisface setea noastră de adevăr, nici o transmutație miraculoasă nu ne este
URSACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
4; Nicolae Manolescu, Urmuz, RL, 1993, 10; V. Fanache, De ce s-a sinucis Urmuz?, APF, 1993, 3-4; Corin Braga, În lumea oglinzii, APF, 1993, 3-4; Sorin Vieru, Șapte motive pentru care s-a sinucis Urmuz, APF, 1993, 3-4; Constantin Cubleșan, Fantasticul absurd, ST, 1993, 3-4; Elvira Sorohan, Urmuz, ironia iconoclastă, RL, 1993, 45; Christian Bolog, Urmuz și labirintul, JL, 1995, 43-48; Cornel Munteanu, „Pagini bizare”, ST, 1996, 4-5; Elvira Sorohan, Urmuz și suprarealismul, JL, 1996, 49-52; Geo Vasile, Urmuz sau Estetica
URMUZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290382_a_291711]
-
literare”, „Revista muzeelor”, „Vatra”, „Arta” ș.a. A debutat editorial cu volumul de proză scurtă Călătorii neobișnuite, apărut în 1981. A mai semnat Cristian Robert Velescu. Prima carte a lui V. cuprinde nouă texte, în care prozatorul își fixează formula narativă: fantasticul impregnat de simboluri și recursul la procedeele realismului, între acestea descrierea detaliului și efectele de atmosferă pentru susținerea credibilului. Dintre povestiri, Neobișnuita călătorie a unui om însemnat, Portretul tinerei fete și Zile din viața unui „virtuoz” interesează îndeosebi prin relaționarea
VELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290481_a_291810]
-
virtuoz”, microromanul Strania pățanie a unui virtuoz (1984) relatează aventura unui modest corepetitor la filarmonică: odată cu mutarea în casa unei bătrâne ciudate, acesta face experiența unui succes răsunător, dar pasager, care însă îi schimbă orizontul existenței, consumată într-un București fantastic, datorită comprimării spectaculoase a timpului, în maniera nuvelei La țigănci de Mircea Eliade. Placheta Poeme (1989) este un experiment exercitat asupra ideii de text: autorul conservă specificul narativ al discursului în paralel cu încercarea de dizolvare a caracterului denotativ al
VELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290481_a_291810]
-
ale poeticii lui Constantin Brâncuși, București, 1999; Formă și semnificație în arta românească modernă - exemplul lui Brâncuși, București, 2002. Repere bibliografice: Eugen Dorcescu, „Călătorii neobișnuite”, O, 1981, 41; Nicolae Țirioi, Un virtuoz al povestirii, O, 1984, 35; Mircea Constantinescu, Virtuțile fantasticului, RL, 1984, 52; Anton Cosma, „Strania pățanie a unui virtuoz”, VTRA, 1985, 12; Olimpia Berca, „Poeme”, O, 1989, 25. M. In.
VELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290481_a_291810]
-
reînvie credința magică în „iarba fiarelor”, aducătoarea de comori. Reușită este, în Ielele, atmosfera de noapte valpurgică și răsfrângerea ei onomatopeică. Deși în limite modeste, se inaugurează aici poezia de specific etnic și sugestie folclorică. Cu ironie, se folosesc motivele fantastice și în satiră, când poetul imaginează că „ascunsa știință” a ielelor și-a pus pecetea pe răul care a acaparat țara și pe literații ei: „Mulți limbi-n loc a-i da folos,/ Dau șchioapă Românie”. Figură emblematică a vieții
VACARESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
pentru 1784. Vreme în schimbare (1984), roman recompensat și cu Premiul Academiei Române. Despre purpură și Antonia. O poveste de dragoste (1978) sunt singurele cărți de povestiri scurte și nuvele ale lui U., celelalte fiind romane. Despre purpură adună șase proze fantastice, mitice și parabolice, din care se conturează un univers specific creației sale viitoare, cu un reper - tărâmul imaginar Vladia - articulat mai târziu din aceste „bucăți de puzzle” în romanul cu titlul omonim (1982). În volumul de debut scriitorul explică misterul
URICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
abandonat-o, cea nouă, pe care o descoperă sau o inventează, respingându-i ori neputându-i-se adapta. În Vladia, roman legat indisolubil de Stăpânirea de sine (1986), U. revine la realismul magic din proza scurtă, alternând normalul cotidian cu fantasticul parabolic. Într-un ținut al somniei, în care poți face absolut ce dorești, treptat se naște plictiseala pe care o dă libertatea fără limite și sens, lumea de aici fiind apăsată de „singurătatea neomenească, lipsită de suferință și tristețe”. Lui
URICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
1978, 24; Iorgulescu, Scriitori, 257-262; Poantă, Radiografii, I, 55-58, II, 144-147; Stănescu, Jurnal, I, 117-126; Zaciu, Alte lecturi, 33-44; Laurențiu Ulici, O perspectivă nouă, CNT, 1979, 2; Valentin F. Mihăescu, Imaginar și realitate, LCF, 1979, 11; Liviu Petrescu, Valențe ale fantasticului, TR, 1979, 17; Sasu, În căutarea, 170-172; Laurențiu Ulici, Istorie și utopie, RL, 1980, 42-43; Maria-Luiza Cristescu, Impactul cu istoria, RL, 1980, 50; Cristea, Faptul, 278-282; Zaciu, Lancea, 101-107; Costin Tuchilă, Adaptarea la realitate, LCF, 1981, 36; Valentin F. Mihăescu
URICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]