177,792 matches
-
a publicat o scurtă antologie tradusă în limba franceză în Peristyles, cahiers littéraires et artistiques 3-4 ( Beirut, primăvara-toamna 2002). ( Rodica Zafiu) Rașelica Nachmansohn este una dintre cele mai negative figuri din universul feminin al Crailor de Curtea Veche, întruchipând tipul femeii fatale și distrugătoare. Creând acest personaj, Mateiu I. Caragiale a fost fără îndoială influențat de reminiscențe din literatura romantică târzie și din cea decadentă. În portretul Rașelicăi converg cel puțin două tipologii feminine: în primul rând tipul "femeii orientale", deja
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
întruchipând tipul femeii fatale și distrugătoare. Creând acest personaj, Mateiu I. Caragiale a fost fără îndoială influențat de reminiscențe din literatura romantică târzie și din cea decadentă. În portretul Rașelicăi converg cel puțin două tipologii feminine: în primul rând tipul "femeii orientale", deja prezente în Romantism și care, legată de imaginea unui Orient de lux și desfrâu, exemplificată în celebra pictură a lui Eugène Delacroix, La mort de Sardanapale, i-a fascinat pe mulți dintre poeții și romancierii epocii, realizând visul
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
simplu etnică; citind sonetul descoperim alte surprinzătoare afinități: "majesté native" pare să facă ecou la acea "trufie fără margini a stirpei alese" pe care personajul matein a moștenit-o de la străbunele ei, iar în terțina finală se definește calitatea privirii femeii "juive": "Si, quelque soir, d’un pleur obtenu sans effort / Tu pouvais seulement ô reine des cruelles / Obscurcir la splendeur de ta froide prunelle", care este aceeași "flacără rece" pe care naratorul o surprinde în ochii impasibili ai Rașelicăi. Acestui
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
trăsături, derivând tot din poezia baudelairiană, care au precizat și au fixat definitiv personajul matein; nu este de fapt greu să identificăm în Rașelica unul dintre cele două tipuri feminine care domină întreaga operă a lui Baudelaire: tipul negativ al femeii pasionale și senzuale, întruchipat de frumusețea exotică a lui Jeanne Duval: "Cu pași mlădioși, ea se îndrepta spre masa noastră ca să-și ia mantaua din cuierul vecin. Trezita asemănare a femeii cu floarea o floare neagră de tropice, plină de
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
domină întreaga operă a lui Baudelaire: tipul negativ al femeii pasionale și senzuale, întruchipat de frumusețea exotică a lui Jeanne Duval: "Cu pași mlădioși, ea se îndrepta spre masa noastră ca să-și ia mantaua din cuierul vecin. Trezita asemănare a femeii cu floarea o floare neagră de tropice, plină de otravă și de miere o deștepta fără voie mireasma caldă ce se răspândea, amețitor de pătimașă, la fiecare din mișcările ei"1 pasaj care face ecou sonetului al douăzeci și șaptelea
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
ecou sonetului al douăzeci și șaptelea: "Avec ses vêtements ondoyants et nacrés, / même quand elle marche on dirait qu’elle danse...", ca și poeziei Parfum exotique. De pură derivație baudelairiană, cum a remarcat și Marian Papahagi 2, este și asemănarea femeii cu o floare tropicală plină de miere și otravă, metaforă în care putem întrezări dualismul care stă la baza personajului: mierea, de multe ori asociată cu laptele, este simbolul plenitudinii, al bogăției și al blândeții prezente în femeie, dar în
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
și asemănarea femeii cu o floare tropicală plină de miere și otravă, metaforă în care putem întrezări dualismul care stă la baza personajului: mierea, de multe ori asociată cu laptele, este simbolul plenitudinii, al bogăției și al blândeții prezente în femeie, dar în Rașelica această însușire este îmbinată indisolubil cu opusul său: amărăciunea otravei. Din acest intim dualism derivă sentimentul pe care Rașelica îl provoacă în narator, care devine purtătorul de cuvânt al întregului univers masculin: femeia trezește în Crai un
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
al blândeții prezente în femeie, dar în Rașelica această însușire este îmbinată indisolubil cu opusul său: amărăciunea otravei. Din acest intim dualism derivă sentimentul pe care Rașelica îl provoacă în narator, care devine purtătorul de cuvânt al întregului univers masculin: femeia trezește în Crai un dublu sentiment de atracție și repulsie, căci pe de o parte el se simte atras morbid de frumusețea ei orientală, dar pe de cealaltă parte presimte deja acea otravă pe care această femeie o ascunde și
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
întregului univers masculin: femeia trezește în Crai un dublu sentiment de atracție și repulsie, căci pe de o parte el se simte atras morbid de frumusețea ei orientală, dar pe de cealaltă parte presimte deja acea otravă pe care această femeie o ascunde și care i-ar putea fi fatală. În realitate este evident că antiteza atracție/repulsie izvorăște dintr-o dinamică dialectică mai adâncă: este vorba despre Eros/Thanatos, tânăra femeie întruchipând Erosul care omoară și, în același timp, Moartea
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
cealaltă parte presimte deja acea otravă pe care această femeie o ascunde și care i-ar putea fi fatală. În realitate este evident că antiteza atracție/repulsie izvorăște dintr-o dinamică dialectică mai adâncă: este vorba despre Eros/Thanatos, tânăra femeie întruchipând Erosul care omoară și, în același timp, Moartea care se folosește de Eros pentru a nimici. Aceste opoziții converg într-o aluzie biblică la figura Evei: "dânsa avea ceva respingător, în ea se simțea, mai mult decât în alte
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
întruchipând Erosul care omoară și, în același timp, Moartea care se folosește de Eros pentru a nimici. Aceste opoziții converg într-o aluzie biblică la figura Evei: "dânsa avea ceva respingător, în ea se simțea, mai mult decât în alte femei, Eva, străina, dușmana neîmpăcată și veșnică, împrăștietoare de ispită și de moarte"3, în care putem descoperi și un alt dualism, fundamental în perceperea femininului în literatura decadentă: este vorba de antiteza pur/impur, care provine tot din poezia baudelairiană
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
Eva, străina, dușmana neîmpăcată și veșnică, împrăștietoare de ispită și de moarte"3, în care putem descoperi și un alt dualism, fundamental în perceperea femininului în literatura decadentă: este vorba de antiteza pur/impur, care provine tot din poezia baudelairiană. Femeia devine o creatură diabolică, o nouă Evă care împarte păcat și moarte, căreia îi putem atribui considerațiile pe care Walter Pater le exprimă despre Gioconda lui Leonardo da Vinci. Rașelica este o ființă "veșnică" pentru că a trăit nenumărate vieți și
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
Walter Pater le exprimă despre Gioconda lui Leonardo da Vinci. Rașelica este o ființă "veșnică" pentru că a trăit nenumărate vieți și morți, a cunoscut plăceri și dureri, a străbătut veacurile încarnându-se de mai multe ori în multe trupuri; este o femeie "sintetică", una care închide în ea voluptățile, dar și răutățile tuturor femeilor din trecut, este cea care va determina căderea finală și moartea lui Pașadia, așa cum prima Evă a provocat pierzania și căderea lui Adam. În victoria finală a Rașelicăi
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
o ființă "veșnică" pentru că a trăit nenumărate vieți și morți, a cunoscut plăceri și dureri, a străbătut veacurile încarnându-se de mai multe ori în multe trupuri; este o femeie "sintetică", una care închide în ea voluptățile, dar și răutățile tuturor femeilor din trecut, este cea care va determina căderea finală și moartea lui Pașadia, așa cum prima Evă a provocat pierzania și căderea lui Adam. În victoria finală a Rașelicăi percepem esența sa cea mai profundă: tânăra femeie a absorbit și a
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
dar și răutățile tuturor femeilor din trecut, este cea care va determina căderea finală și moartea lui Pașadia, așa cum prima Evă a provocat pierzania și căderea lui Adam. În victoria finală a Rașelicăi percepem esența sa cea mai profundă: tânăra femeie a absorbit și a metabolizat necruțătoarele dușmance care au apărut în istoria și literatura tuturor timpurilor, devenind o ființă perfectă în negativitatea sa. Mateiu Caragiale reușește să creeze un tip feminin deja anticipat de către anumiți predecesori ai săi ( de la Algernon
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
până la Gabriele D’Annunzio): acela al "supra-femeii". Supus vrajei acestei "supra-femei" este de fapt Pașadia, singurul dintre Crai care arată clare atitudini de "supra-om". Cu toate acestea, interesul Craiului față de Rașelica este profund bivalent; oare Pașadia a hotărât să îndepărteze "femeia" de la masa Crailor pentru că se teme de prezența "supra-femeii"? Interesantă este lectura pe care ne-o dă Ovidiu Cotruș, care consideră cele două ființe înzestrate cu energii echivalente și vede în privirile lor care se încrucișează începutul luptei dintre două
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
aceeași putere distrugătoare 4. Criticul pune accentul și pe ambiguitatea comportamentului naratorului și al autorului față de Rașelica. Privirea autorului este caracterizată de o binevoitoare admirație: chiar dacă misoginia impregnează opera și în pofida faptului că Rașelica aparține societății detestate de Mateiu Caragiale, femeia este prezentată ca o natură puternică, aratând măreție până și în crimă. Este vorba, fără îndoială, de aceeași admirație pe care autorul o manifestă față de toate acele ființe "excepționale", în care și imoralitatea și perversitatea sunt considerate un semn de
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
măreție până și în crimă. Este vorba, fără îndoială, de aceeași admirație pe care autorul o manifestă față de toate acele ființe "excepționale", în care și imoralitatea și perversitatea sunt considerate un semn de superioritate. Este oare acesta motivul pentru care femeia va fi triumfătoare? De ce Pașadia sucombă, chiar dacă și el este înzestrat cu însușirile excepționale ale Rașelicăi? În realitate, ca și supraomul lui Gabriele D’Annunzio, personajul matein este minat de tainice tendințe dezagregante ale Eului său adânc, care se manifestă
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
ale Eului său adânc, care se manifestă printr-o dedublare propriu-zisă a personalității. Dincolo de figura titanică a lui Pașadia se ascunde cea a eroului decadent, corupt de o boală neidentificată bine și peste care se întinde stăpânirea cruntei seducătoare, a femeii chinuitoare și dușmance, asemenea unui vampir, gata să-i sugă ultimele reziduale energii vitale și să-i decreteze moartea. Este cel puțin un element care pune în legătură cu Rașelica înaintarea bolii misterioase a Craiului: este vorba de munte, "acel tainic Horeb
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
frecvente, iar dacă ipoteza noastră este valabilă, în sensul că muntele, care simbolizează "stabilitatea", are un efect tămăduitor asupra bolii mintale a lui Pașadia, putem afirma că înmulțirea plecărilor către munte este în legătură cu înrăutățirea stărilor Craiului, datorate evident prezenței dușmancei. Femeia și muntele sunt așadar legați, dar într-o dinamică antitetică: prima se hrănește cu energiile Craiului, iar cel de-al doilea i le redă purificându-l. Lumea Vechiului Testament o regăsim și în imaginea finală a femeii: "Vrednică de marea
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
evident prezenței dușmancei. Femeia și muntele sunt așadar legați, dar într-o dinamică antitetică: prima se hrănește cu energiile Craiului, iar cel de-al doilea i le redă purificându-l. Lumea Vechiului Testament o regăsim și în imaginea finală a femeii: "Vrednică de marea sa străbună Iudita, Rașelica nu-și pierduse firea, își desprinsese părul din mâinile calde încă ale mortului, se îmbrăcase cu îngrijire și netulburată se dusese la comisarul de poliție să ceară să ia măsuri pentru ridicarea leșului
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
a-și elibera orașul, în ea vedem mai curând dușmanca din celebrele picturi ale lui Gustav Klimt, "Iudita I", și "Iudita II ( Salomé)". În mod special în "Iudita II ( Salomé), în care cele două figuri biblice se confundă ambiguu, trăsăturile femeii, intenționat înăsprite și masculinizate, până a o face să devină un tulburător androgin, ne revelează faptul că nu suntem în fața unei figuri biblice, ci a femeii fatale. Mateiu Caragiale, ca și Gustav Klimt, o alege pe Iudita pentru că ea este
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
în "Iudita II ( Salomé), în care cele două figuri biblice se confundă ambiguu, trăsăturile femeii, intenționat înăsprite și masculinizate, până a o face să devină un tulburător androgin, ne revelează faptul că nu suntem în fața unei figuri biblice, ci a femeii fatale. Mateiu Caragiale, ca și Gustav Klimt, o alege pe Iudita pentru că ea este simbolul pedepsei chinuitoare pe care femeia o dă bărbatului și pe care acesta trebuie să o ispășească prin moarte; în Rașelica, la fel ca în "Iudita
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
a o face să devină un tulburător androgin, ne revelează faptul că nu suntem în fața unei figuri biblice, ci a femeii fatale. Mateiu Caragiale, ca și Gustav Klimt, o alege pe Iudita pentru că ea este simbolul pedepsei chinuitoare pe care femeia o dă bărbatului și pe care acesta trebuie să o ispășească prin moarte; în Rașelica, la fel ca în "Iudita I" și "Iudita II ( Salomé)" nu vedem emblema perfectă a curajului și a hotărârii în slujba unui ideal, ci numai
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
I" și "Iudita II ( Salomé)" nu vedem emblema perfectă a curajului și a hotărârii în slujba unui ideal, ci numai "teribilul orgasm" al unei anti-eroine castratoare care își oficiază ritualul mortuar prin Eros. Rașelica se înalță metamorfozându-se în figura femeii vampir, și prevestirea sfârșitului se întrevede deja de la prima întâlnire; ochii Rașelicăi sunt cei ai vampirului care, înainte de a-și anihila victima aleasă, o "absoarbe", o "înglobează" cu privirea, și, cum am afirmat deja înainte, în esența lor vampirică, sunt
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]