9,442 matches
-
ale IQ-ului în funcție de ocupație, conform lui Cox (1926) Grupul Numărul Procentul Valoarea estimativă corectată a IQ-ului Filosofi 22 8 180 Oameni de știință 39 14 175 Scriitori (în afară de ficțiune) 43 15 170 Conducători religioși 23 8 170 Scriitori (ficțiune) 52 18 165 Oameni de stat revoluționari 9 3 165 Oameni de stat și politicieni 43 15 165 Artiști 13 5 160 Muzicieni 11 4 160 Militari 27 10 140 Total 282 100 Media: 165 Tabelul 13.2 Persoane alese
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
coagulare al textelor. În nuvela Obsesia, un pictor polonez, fost deținut, își consumă steril trauma, încercând să capteze fantasma unei victime pe pânza care se încăpățânează să rămână albă. Jurnalul nescris al Annei Frank reconstituie, la limita dintre document și ficțiune, paginile incomplete ale manuscrisului real. Evrika! imaginează istoria sinistră a descoperirii gazului Cyklon „B” ca instrument eficient pentru „soluția finală”. În Ringul (text care va fi rescris complet în ediția din 1968) un deținut își reîntâlnește torționarul, după terminarea războiului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287357_a_288686]
-
teoreticieni (economiști, sociologi) au emis numeroase puncte de vedere critice. „Nicio știință nu a fost criticată atât de deschis și de constant de propriii ei slujitori ca economia politică. Motivele de nemulțumire sunt numeroase, dar cel mai important ține de ficțiunea lui homo oeconomicus. Această abstracție este acuzată că golește comportamentul omului de orice Înclinație culturală, ceea ce echivalează cu a spune că omul „acționează mecanic În viața economică”.<footnote N. Georgescu-Roegen, Legea entropiei și procesul economic, 1979, București, Editura Politică, p.
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
un inocent navetist/ să nu-ți părăsești condiția/ tiparul genetic/[...] Să petreci aniversările frunzelor,/ nucilor, fragilor, merelor/ lângă reclame” (Să fii). Notația eliptică autobiografică, tensionată reflexiv, este adeseori interferată contrapunctic cu „decupaje” (cum sunt numite câteva poeme) în real, cu „ficțiuni”, cu „invazia purificatoare/ Logosul”. Progresiv, poemele din Roza și închipuirea (1976), Duminică spre luni (1980), Cazemata de rouă (1983) devin un fel de „istorie personală” mozaicată. Poezia este invocată ca „ivirea cântecului”, „sunet pur”, „ținta hipnotică”, ipostaze metaforice desemnând o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288403_a_289732]
-
descrierilor ample constituie, după Howard S. Becker (1993), cel de-al cincilea criteriu de demarcație a cercetărilor calitative față de cele cantitative. Într-adevăr, cercetările calitative se disting prin bogăția descrierilor, utilizând texte etnografice, narațiuni istorice, mărturisiri, fotografii, istorii ale vieții, ficțiuni materiale biografice și autobiografice etc. Spre deosebire de acestea, în cercetările orientate cantitativ abundă modelele matematice, tabelele statistice, graficele, rapoartele de cercetare fiind scrise, de cele mai multe ori, într-un stil impersonal. Tradițiile cercetării calitative. John W. Creswell ia în discuție cinci tradiții
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
spiritul epocii, de modelele culturale și de direcțiile contemporane în poezia românească. În romanul Tinerii noștri bunici (1967), structurat în patru părți (Pastorala, Traversarea prin sărituri, Tinerii noștri bunici și Viața de cuvinte) care sunt variațiuni pe o temă comună, ficțiunea și confesiunea se confundă. Sobră, expresivă și vag sentimentală, scrierea conservă atmosfera, percepută subiectiv, a unui univers citadin-rural pauper, populat de ființe umile, dar nu lipsit de valori morale. Volumul de critică literară Despre poeți (1971) reunește comentarii scrise între
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286367_a_287696]
-
stigmatizante, asociate cu conduitele homosexuale sau cu hermafrodiții. La modul mai general, studierea acestei figuri dă naștere unor linii de opoziție specifice, precum cea dintre abstract (angelism) / concret (hermafroditism) sau între individualitate (autonomie, minoritate) / fuziune/nediferențiere (simbioză a afectelor). Anumite ficțiuni romanești o negativizează (Artus Thomas, L'Ile aux hermaphrodites, 1605) sau o idealizează (Gabriel de Foigny, La terre australe connue, 1676). Acest gen de tensiune "concret/abstract" se regăsește și în alte scrieri (Séraphîtüs-Séraphîta a lui Honoré de Balzac, 1835
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
am căpătat-o. Multe lucruri aflate 62 mai târziu, în alte părți, mi s-au părut mai lesne de-nțeles legându-le de curiozitățile de la Tisa. Între altele, libertatea ca mister, linia subțire, de-atâtea ori neidentificabilă, dintre realitate și ficțiune, jocul distanțelor, măreția anonimatului. La Verșești și Valea Rea (astăzi Livezi), școlile de bună tradiție mi-au trezit interesul pentru lectură și muzică. În clasa a treia, scrisesem prima poezie, din nevoia de a-mi spune ceva. Într-a șaptea
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
poetic, luciditatea tăioasă și rece, semnificația autobiografică. Proza a adus tendințele cele mai captivante în ultimii ani: indiferența față de timpul biografic, detașarea de real, realismul fantastic, onirismul cu distorsiunile lui, interesul pentru rememorare (cu demontarea firească a mecanismului acestuia), revenirea ficțiunii. Memoriile dialogate ale Gabrielei Melinescu cu Daniel Cristea Enache au un stil inedit, de excepție. Dacă ar fi să faceți un top al româncelor celebre, la ce nume și la care din operele lor v-ați opri? Nu pot să
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
mult subestimat: în interior, pentru că se crease impresia că de-a lungul acestor fluxuri nu se iau decizii semnificative pentru producție, dominația politică asupra deciziilor financiare fiind considerată absolută; în exterior, pentru că economiștii occidentali le considerau mai degrabă o simplă ficțiune, de vreme ce piața nu funcționa, iar banii nu exprimau raporturi de putere pe piață. La urma urmei, se putea chiar pune întrebarea dacă o economie planificată avea într-adevăr nevoie de această reprezentare financiară, de vreme ce alocarea resurselor se făcea prin decizie
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
insuficientă reglementare de tip occidental a pieței și a instituțiilor bancare, a fost Credit Bank, constituită ca bancă privată utilizând fondurile unor firme de stat! Bankcoop a putut fi înființată ca bancă privată preluând gestionarea fondurilor fostei cooperație socialiste, datorită ficțiunii juridice din socialism conform căreia cooperația reprezintă un sector „privat” al economiei. Conform aceleiași ficțiuni juridice, CAP-urile erau de asemenea un sector privat al economiei așa încât jefuirea lor cu prilejul împroprietării țăranilor nu a provocat nici o reacție din partea statului
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
constituită ca bancă privată utilizând fondurile unor firme de stat! Bankcoop a putut fi înființată ca bancă privată preluând gestionarea fondurilor fostei cooperație socialiste, datorită ficțiunii juridice din socialism conform căreia cooperația reprezintă un sector „privat” al economiei. Conform aceleiași ficțiuni juridice, CAP-urile erau de asemenea un sector privat al economiei așa încât jefuirea lor cu prilejul împroprietării țăranilor nu a provocat nici o reacție din partea statului. Băncile populare și, în paralel, fondurile sindicatelor au reprezentat și ele aceleași nișe de non-reglementare
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
ființe afective. De ce să judecăm diferit plăcerea Ziței pentru "misteruri" și obsesia lui Rebreanu pentru construcția sferică a universului epic? Pasiunea pe care autorul lui Ion o pune pentru a demonstra (împotriva romanului și a spiritului său rătăcitor) că în ficțiune trebuie să intrăm și să ieșim pe același drum este, ca și gustul romanului senzațional, tot o expresie a emoției trăite în preajma literaturii. De ce să vedem într-una o slăbiciune și în cealaltă o virtute? Primul merit al cărții lui
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
existent și să transfere numeroase fragmente în texte de factură diferită, cu un pronunțat caracter ficțional, în felul nuvelei sau chiar al romanului (gen preferat, cultivat de-a lungul întregii cariere). Lovinescu se gândea, se pare, și la succes or, ficțiunea romanescă a avut mereu trecere la publicul larg. Să reținem deocamdată că procedeul cu pricina semnalează cristalizarea unei serioase conștiințe critice, conturate pe deplin ulterior, în maniera obiectivată cerută de principiul revizuirilor și de teoria mutației valorilor estetice. Autorul nu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
relevat comentatorii, ca marcă distinctivă a literaturii lovinesciene, insuficiența observației directe, luate pe viu dovadă artificialitatea, aerul nefiresc, neverosimil al dialogurilor și situațiilor. Ce se pierde însă într-o parte se câștigă în cealaltă: deficitul de credibilitate din proza de ficțiune se compensează prin talentul portretistic și evocator, care-și dă întreaga măsură abia în Memorii. Revenind la textele în discuție, e de la sine înțeles că Lovinescu, dat fiind dezinteresul său pentru viață, nu excelează în ipostaza de observator pornit să
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
glorie și de poezie. Îmi va apărea ea acum (s.a.) așa cum o zăresc prin ochii atâtor artiști și poeți ce au preamărit-o și cântat-o?"35. Răspunsul e, se subînțelege, negativ, și reclamă refugiul în bibliotecă. În proza de ficțiune Lovinescu nu preia decât rareori fragmentele descriptive, de a căror convenționalitate își va fi dat seama, lucid, ca și de falsitatea exaltării de voiajor, din moment ce ține să precizeze într-un loc, excedat de atâta frumusețe: "Știu că e de rigoare
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
valoarea psihologică "singura care mă interesează", după cum afirmă el, apăsat, într-un moment de sinceritate tardivă. Lăsând deoparte faptul că Monica va fi avut, cu siguranță, alte preferințe decât prea seriosul ei tată, merită reținut drept element-cheie în ecuația poeticii ficțiunilor lovinesciene mobilul pur psihologic al interesului pentru teatru și film45. Mai mult, curiozitatea mereu vie față de resorturile ascunse ale pasiunilor omenești l-a determinat pe teoreticianul mutației valorilor estetice să caute de la bun început niște mijloace eficiente de investigație psihică
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
numai în parte exigențelor artei (ale verosimilului), deoarece rămâne îndatorată în mare măsură unei realități "istorice" (psiho-sociale) mai puțin ideale (există și un "mimesis" de gradul I, lipsit de coerență și, deci, de "verosimilitate"). Oricum, conceptul aristotelic de "catharsis" presupune "ficțiunea unui obiect real sau probabil, în raport cu care să aibă loc dorita purificare"56 aici e de găsit și reconvertirea pozitivă, în raport cu dogma platoniciană, a mimesis-ului57 și a artei ca experiență de cunoaștere prin imagine (id est: imaginală). Cât privește dezbaterea
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
psihologiei erotice (complet eludate în paginile memorialistice propriu-zise) și a modelării de sine, confirmând ideea freudiană a terapiei prin scris (formă de sublimare a pulsiunii libidinale), asumată explicit 110 de teoreticianul mutației valorilor estetice. Bineînțeles, segregarea autorului empiric de lumea ficțiunilor sale devine operantă doar la nivel teoretic, din necesitatea de a distinge pactul ficțional-estetic de cel (auto)biografic-psihologic, "literatura" de "document". Nu trebuie să fim, totuși, atât de naivi încât să confundăm viața cu arta, și nici atât de prezumțioși încât
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
ca realizări autonome, am considerat totuși necesară trecerea în revistă a "subiectelor" abordate de proza scurtă lovinesciană, cu atât mai mult cu cât autorul, insistând mereu asupra semnificației psiho-morale a anecdotei, și-a construit majoritatea cărților (memorii, critică, literatură de ficțiune) după principiul adițiunii de "fragmente" eterogene (ca în jurnal), pe canavaua unei scheme epice minimale. În fond, romanele lui Lovinescu sunt tot niște volume de "scenete și fantezii", unde "realitatea", în loc să fie investigată cu ochi de prozator, devine un repertoriu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
fragmente eterogene, relativ autonome. Rezultă că romanul lovinescian nu ține să respecte principiul iluziei mimetice, configurându-se în schimb în jurul unui model abstract de realitate, oferit de melodramă, dar și de ceea ce Freud numea "romanul familial al nevroticilor" "formă de ficțiune elementară", al cărei tipar narativ "poate varia sensibil de la caz la caz și poate trece prin diferite stadii de dezvoltare", fără să-și schimbe niciodată "nici decorul, nici personajele, nici subiectul", deoarece "monotonia sa pare legată de o necesitate primară
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
decorul, nici personajele, nici subiectul", deoarece "monotonia sa pare legată de o necesitate primară, ba chiar de însuși principiul imaginației"152. În opinia unei autoare ca Marthe Robert, care a analizat problema într-o lucrare de referință, recursul la asemenea "ficțiune elementară" ar avea un rol terapeutic, în sensul că rezolvă "criza tipică a dezvoltării umane" determinată de complexul oedipian, ce se reflectă și în plan literar-artistic, printr-o serie de mijloace specifice. De aceea, probabil, romancierul Lovinescu manifestă o preferință
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
psihologic în geneza și configurarea literaturii criticului. Într-adevăr, pentru Lovinescu nu există decât o unică "sursă" de inspirație (propria experiență existențială, fatalmente săracă în "evenimente") ce determină și "conținutul" literaturii înseși, adică "viața" (dramatizată deja, ab originem, în forma "ficțiunii elementare"/ "romanului familial"), "expresia" estetică a acesteia împrumutând, în chip programatic, modalitățile de reprezentare ale teatrului. Când își avertizează partenera de dialog epistolar: "Citește romanul care mă citește pe mine, aproape autobiografic", autorul nu are în vedere altceva decât evidențierea
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Când își avertizează partenera de dialog epistolar: "Citește romanul care mă citește pe mine, aproape autobiografic", autorul nu are în vedere altceva decât evidențierea posibilității dramatizării epicului (vieții, biografiei) cu ajutorul lecturii participative, în stare să anuleze barierele dintre realitate și ficțiune, proiectând cititorul/ spectator chiar pe scena romanului. Or, dacă romanul (i.e. romanescul) nu este, la rândul său, decât o formă elementară de lectură a vieții, și dacă lectura presupune dramatizare, atunci orice cititor ajunge inevitabil să perceapă viața ca pe
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
intuitiv, grație metodei sale de lucru descrise mai sus, metodă tributară, la rându-i, imaginației melodramatice care-l îndemna să "romanțeze" documentul, istoria, evenimențialul. Ținând cont și de observațiile privind procesul de transpunere și exteriorizare a "formei conținutului" (adică a "ficțiunii elementare"/ "fantasmei deja romanțate" supuse analizei, pe urmele lui Freud, de către Marthe Robert), rezultă că, la rigoare, putem "citi" toate romanele criticului într-unul singur în unul și același roman care, după cum el însuși mărturisea, "mă citește pe mine, aproape
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]