9,041 matches
-
ca unansamblu de elemente. O asemenea analiză este tot de tip funcțional. Organizarea,structura sistemului, este dedusă din logica finalității (finalităților) acestuia. De regulă, la sistemele sociale pot fi desprinse două tipuri distincte de finalități sau funcții: externe și interne. Finalitățile (funcțiile) externe reprezintă contribuția funcțională pe care respectivul sistem trebuie să o aducă la funcționarea sistemului mai general din care face parte în calitate de subsistem (element). În exemplele de mai înainte, funcțiile externe sunt: oferirea de bunuri necesare și de beneficii
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
însă analizată pe larg în capitolul următor. Pe lângă funcțiile externe, există și funcții interne. Orice sistem, odată constituit, dezvoltă propriile sale cerințe funcționale - menținerea și dezvoltarea sa, integrarea părților, obținerea resurselor necesare funcționării sale etc. Funcțiile externe și interne devin finalități care guvernează întreaga organizare și dinamică a sistemului. Primul pas deci în analiza sistemelor finaliste îl reprezintă identificarea finalităților externe și interne. Intervine aici un nou postulat al analizei funcționale: postulatul completitudinii funcționale. Conform acestui postulat, un sistem orientat finalist
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
propriile sale cerințe funcționale - menținerea și dezvoltarea sa, integrarea părților, obținerea resurselor necesare funcționării sale etc. Funcțiile externe și interne devin finalități care guvernează întreaga organizare și dinamică a sistemului. Primul pas deci în analiza sistemelor finaliste îl reprezintă identificarea finalităților externe și interne. Intervine aici un nou postulat al analizei funcționale: postulatul completitudinii funcționale. Conform acestui postulat, un sistem orientat finalist tinde să se autoorganizeze, constituindu-și toate elementele de care funcționarea sa are nevoie, care răspund la toate cerințele
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
la toate cerințele sale funcționale. Desigur, de multe ori, sistemele nu sunt funcțional complete. Incompletitudinea lor este însă datorată unor factori adverși. Odată eliminați, conform postulatului enunțat mai sus, sistemul va tinde să devină complet funcțional. Pentru a fi realizate finalitățile unui sistem, acestea sunt descompuse în „subfinalități” a căror realizare este delegată diferitelor elemente (subsisteme) ale acestuia. Aceste „subfinalități” („subfuncții”) pot fi divizate mai departe, rezultând o organizare ierarhică a sistemului. În acest sens, analiza funcțională a sistemelor tinde să
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ale acestuia. Aceste „subfinalități” („subfuncții”) pot fi divizate mai departe, rezultând o organizare ierarhică a sistemului. În acest sens, analiza funcțională a sistemelor tinde să ajungă la ceea ce se poate numi o organigramă funcțională. Organigrama funcțională pornește de la formularea funcțiilor (finalităților) globale ale respectivului sistem (întreprindere, familie, universitate) și, de aici, sunt deduse subfuncțiile și subsistemele, sub-subfuncțiile și sub-subsistemele și așa mai departe. Organigrama funcțională oferă imaginea unui sistem ierarhizat funcțional (figura 6.1). Figura 6.1. Organigrama funcțională a unui
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
pentru orice sistem (adaptarea, realizarea scopurilor, integrarea și latența) și a delimita în raport cu acestea patru tipuri de subsisteme care compun atât societatea, cât și orice sistem social particular (Parsons, 1964). Există și alte abordări ale sistemelor funcționale ce pornesc de la finalitățile specifice ale acestora care, combinate cu o serie de condiții, fac explicabilă organizarea particulară a unui sistem sau altul. Este cazul, de exemplu, al analizei sistemelor ca totalitate de roluri. Unul dintre sistemele cele mai simple de acest tip, căruia
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
organizarea particulară a unui sistem sau altul. Este cazul, de exemplu, al analizei sistemelor ca totalitate de roluri. Unul dintre sistemele cele mai simple de acest tip, căruia îi sunt dedicate o mulțime de studii, este sistemul doctor-pacient. Pornind de la finalitatea realizării unui tratament eficace și de la particularitățile celor două persoane implicate în activitatea de tratare, se pot deriva normele care reglementează rolul doctorului și al pacientului. Toate aceste norme reprezintă elemente funcționale ale unui sistem de activități astfel organizat încât
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sistemelor deschide atât o perspectivă explicativă, cât și una constructivă: ea explică nu numai de ce un sistem social este organizatîntr-un mod sau altul, dar deschide, totodată, și posibilitatea de a determina cât deadecvat și de eficient este el organizat în raport cu finalitățile sale, cum ar putea fiperfecționat. În fapt, toate analizele care au ca obiectiv perfecționarea unui sistem adoptă un punct de vedere funcțional. Modelul structural al sistemului face abstracție de orientarea finalistă a acestuia (în măsura în care o are), concentrându-se asupra relațiilor
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
pe care Raymond Boudon (1979) îl denumește „sistem de interdependență”. Pentru rațiuni care vor deveni imediat clare, în acest capitol un asemenea sistem va fi desemnat prin termenul de suprasistem. Sistemele finaliste se constituie „de sus în jos”: pornind de la finalitățile globale, ele își construiesc organizarea internă, elementele componente. În consecință, sistemele finaliste sunt compuse din subsisteme. Întregul, sistemul, are preeminență asupra părților. Suprasistemul este rezultatul interacțiunii unei mulțimi de sisteme. În cazul său, doar elementele componente (sistemele) au finalități proprii
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de la finalitățile globale, ele își construiesc organizarea internă, elementele componente. În consecință, sistemele finaliste sunt compuse din subsisteme. Întregul, sistemul, are preeminență asupra părților. Suprasistemul este rezultatul interacțiunii unei mulțimi de sisteme. În cazul său, doar elementele componente (sistemele) au finalități proprii. Starea sa nu reprezintă materializarea unei orientări finaliste globale, ci rezultanta echilibrărilor, compunerilor, agregărilor acțiunii sistemelor componente. Am optat pentru termenul de „suprasistem” pentru a indica faptul că acesta nu este un sistem cu finalități proprii, ci un sistem
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
elementele componente (sistemele) au finalități proprii. Starea sa nu reprezintă materializarea unei orientări finaliste globale, ci rezultanta echilibrărilor, compunerilor, agregărilor acțiunii sistemelor componente. Am optat pentru termenul de „suprasistem” pentru a indica faptul că acesta nu este un sistem cu finalități proprii, ci un sistem de sisteme. În cazul său, spre deosebire de sistemul finalist, elementele au preeminență asupra întregului. Suprasistemele au o logică diferită de logica sistemelor finaliste. Ele nu se constituie „de sus în jos”, de la finalități spre structură, ci de
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
este un sistem cu finalități proprii, ci un sistem de sisteme. În cazul său, spre deosebire de sistemul finalist, elementele au preeminență asupra întregului. Suprasistemele au o logică diferită de logica sistemelor finaliste. Ele nu se constituie „de sus în jos”, de la finalități spre structură, ci de „jos în sus”, de la sistemele componente care acționează în sensul realizării finalităților lor proprii și generează stări structurale rezultate, echilibruri. Acțiunile cumulate ale elementelor componente creează interacțiuni, efecte de compoziție emergente care, la rândul lor, modifică
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
finalist, elementele au preeminență asupra întregului. Suprasistemele au o logică diferită de logica sistemelor finaliste. Ele nu se constituie „de sus în jos”, de la finalități spre structură, ci de „jos în sus”, de la sistemele componente care acționează în sensul realizării finalităților lor proprii și generează stări structurale rezultate, echilibruri. Acțiunile cumulate ale elementelor componente creează interacțiuni, efecte de compoziție emergente care, la rândul lor, modifică situația în care acționează fiecare sistem component. Boudon (1979) ne oferă un exemplu foarte simplu de
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
vor forma două cozi aproximativ egale. Casele de bilete, cu cozile și indivizii care le compun, formează un sistem caracterizat printr-o stare de echilibru: lungimea cozilor tinde să fie egală. Această stare de echilibru nu este realizată în virtutea unei finalități a sistemului, ci ca o rezultantă neintenționată a comportamentului indivizilor. Nu există o finalitate generală de egalizare a cozilor. Fiecare persoană doritoare de bilete este orientată spre minimalizarea timpului de așteptare. În consecință, ea se va orienta spre coada mai
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
le compun, formează un sistem caracterizat printr-o stare de echilibru: lungimea cozilor tinde să fie egală. Această stare de echilibru nu este realizată în virtutea unei finalități a sistemului, ci ca o rezultantă neintenționată a comportamentului indivizilor. Nu există o finalitate generală de egalizare a cozilor. Fiecare persoană doritoare de bilete este orientată spre minimalizarea timpului de așteptare. În consecință, ea se va orienta spre coada mai scurtă; datorită acestui fapt, lungimea celor două cozi va tinde să se egalizeze. Suprasistemele
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
se va orienta spre coada mai scurtă; datorită acestui fapt, lungimea celor două cozi va tinde să se egalizeze. Suprasistemele pot fi compuse din persoane, ca în cazul celor două cozi aflate în echilibru, sau din sisteme sociale care au finalități pregnante. Economia de tip capitalist poate fi privită ca un suprasistem compus din întreprinderi private. Lumea contemporană nu reprezintă un sistem dominat de finalități proprii globale, ci un suprasistem compus dintr-o mulțime de state, fiecare dintre ele având finalități
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
persoane, ca în cazul celor două cozi aflate în echilibru, sau din sisteme sociale care au finalități pregnante. Economia de tip capitalist poate fi privită ca un suprasistem compus din întreprinderi private. Lumea contemporană nu reprezintă un sistem dominat de finalități proprii globale, ci un suprasistem compus dintr-o mulțime de state, fiecare dintre ele având finalități specifice mult mai pregnante decât obiectivele lor comune. În anumite condiții, suprasistemul poate să dezvolte și el unele finalități proprii, globale. Dar acestea sunt
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
finalități pregnante. Economia de tip capitalist poate fi privită ca un suprasistem compus din întreprinderi private. Lumea contemporană nu reprezintă un sistem dominat de finalități proprii globale, ci un suprasistem compus dintr-o mulțime de state, fiecare dintre ele având finalități specifice mult mai pregnante decât obiectivele lor comune. În anumite condiții, suprasistemul poate să dezvolte și el unele finalități proprii, globale. Dar acestea sunt mereu secundare, derivate, finalitățile sistemelor componente fiind primare, fundamentale. După cum remarcă Raymond Boudon (1979), aceste finalități
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
reprezintă un sistem dominat de finalități proprii globale, ci un suprasistem compus dintr-o mulțime de state, fiecare dintre ele având finalități specifice mult mai pregnante decât obiectivele lor comune. În anumite condiții, suprasistemul poate să dezvolte și el unele finalități proprii, globale. Dar acestea sunt mereu secundare, derivate, finalitățile sistemelor componente fiind primare, fundamentale. După cum remarcă Raymond Boudon (1979), aceste finalități ale suprasistemelor reprezintă tot o reacție a sistemelor componente orientată spre controlul efectelor emergente ale interacțiunii lor. Pentru a
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
un suprasistem compus dintr-o mulțime de state, fiecare dintre ele având finalități specifice mult mai pregnante decât obiectivele lor comune. În anumite condiții, suprasistemul poate să dezvolte și el unele finalități proprii, globale. Dar acestea sunt mereu secundare, derivate, finalitățile sistemelor componente fiind primare, fundamentale. După cum remarcă Raymond Boudon (1979), aceste finalități ale suprasistemelor reprezintă tot o reacție a sistemelor componente orientată spre controlul efectelor emergente ale interacțiunii lor. Pentru a promova sau descuraja efectele emergente ale interacțiunii lor, sistemele
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
finalități specifice mult mai pregnante decât obiectivele lor comune. În anumite condiții, suprasistemul poate să dezvolte și el unele finalități proprii, globale. Dar acestea sunt mereu secundare, derivate, finalitățile sistemelor componente fiind primare, fundamentale. După cum remarcă Raymond Boudon (1979), aceste finalități ale suprasistemelor reprezintă tot o reacție a sistemelor componente orientată spre controlul efectelor emergente ale interacțiunii lor. Pentru a promova sau descuraja efectele emergente ale interacțiunii lor, sistemele elaborează norme, reguli; se cristalizează finalități globale și activități orientate spre realizarea
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
După cum remarcă Raymond Boudon (1979), aceste finalități ale suprasistemelor reprezintă tot o reacție a sistemelor componente orientată spre controlul efectelor emergente ale interacțiunii lor. Pentru a promova sau descuraja efectele emergente ale interacțiunii lor, sistemele elaborează norme, reguli; se cristalizează finalități globale și activități orientate spre realizarea acestora. Suprasistemul va promova acele stări globale și, în consecință, acele comportamente individuale ale sistemelor componente care duc la efecte agregative pozitive și le va bloca pe acelea care duc la efecte negative. Coada
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
asemenea comportament este însă de natură să genereze conflicte, tensiuni, incertitudine și insatisfacție pentru celelalte persoane. Pentru a evita acest efect agregativ negativ, fiecare persoană va fi interesată să susțină norma generală a respectării rândului. Această normă nu exprimă o finalitate primară a suprasistemului, ci este impusă acestuia de sistemele componente, de persoanele care vor să stea liniștite la coadă, evitând conflictele și tensiunile. Egalizarea cozilor, starea de echilibru a suprasistemului, nu apare însă nici în acest caz ca o finalitate
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
finalitate primară a suprasistemului, ci este impusă acestuia de sistemele componente, de persoanele care vor să stea liniștite la coadă, evitând conflictele și tensiunile. Egalizarea cozilor, starea de echilibru a suprasistemului, nu apare însă nici în acest caz ca o finalitate a acestuia. Nu există o regulă care să oblige pe cineva să se așeze la coada cea mai scurtă pentru a se realiza starea de egalitate. În relațiile dintre ele, pentru a evita conflicte globale distructive pentru toate părțile, statele
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
tot mai interesate în promovarea unor reguli generale: securitate colectivă, eliminarea pericolului unui război nuclear, încetarea cursei înarmărilor și convertirea efortului militar în efort de dezvoltare social-economică, scăderea decalajelor economice între state etc. Este evident, din însăși această enumerare, că finalitățile de acest tip ale lumii ca suprasistem sunt subordonate finalităților sistemelor componente (statelor). Analiza dinamicii suprasistemelor deschide o perspectivă nouă asupra înțelegerii sistemelor înseși, din care sunt compuse primele. Un asemenea unghi de vedere ni-l oferă Ilie Bădescu (1984
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]