4,010 matches
-
comandat-o mami odată cu buchetul. Singurul lucru cât de cât rafinat pe care îl am pe mine sunt pantofii mei Christian Louboutin, care nici măcar nu se văd. Dar nu-mi pasă. Arăt exact așa cum îmi doresc să arăt. Ne-am fotografiat lângă cireșul înflorit și mami a plâns tot timpul cât i s-a aplicat machiajul Eleganță Văratică și acesta a trebuit să-i fie complet refăcut. Iar acum toată lumea a pornit deja spre biserică. Nu am mai rămas decât eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
lor și exproprierea propriu-zisă - a fost atins În timpul regimului național-legionar (septembrie 1940 - ianuarie 1941). Pe vitrinele magazinelor evreiești din multe orașe ale României au fost lipite afișe mari conținând texte de tipul : „Cine cumpără de la jidani este trădător, va fi fotografiat și publicat. Intrarea oprită la jidani”. Semnat : „Gărzile de fier legionare” <endnote id="(554, p. 53)"/>. Era, probabil, și un ecou al deciziei oficiale (luate de Joseph Goebbels la 1 aprilie 1933) de boicotare a magazinelor evreiești din Germania. În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Șaia și pe Haim Ștrul Godrich. Mulțimea l-a dezarmat pe student, iar un procuror de la Tribunalul Dorohoi a cerut poliției să facă cercetări și să dreseze acte. Potrivit rapoartelor agenților de poliție, înaintate spre prefectură, studenți creștini l-au fotografiat pe studentul Mociulschi în starea în care se afla, după comiterea crimei, fiind extrem de surescitat, rănit și plin de sânge la cap, în urma loviturilor primite cu coada biciului de la birjar. Intenția studenților creștini era de a trimite fotografia la Iași
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
deodată pe care să vi le trimit ca să alegeți în funcție de moment și de interese imediate. Pentru Arhiva „Ateneului” (același nr. 3, dacă lucrurile au rămas așa cum am vorbit), trimit poeziile lui E. Camilar. Prima poemă, Pe ulițele Iașului (ai și fotografia), este inedită (te rog să verifici și tu, în fișele tale. Nu am avut timp să verific dacă E. Camilar publica și poezii în ziarele Opinia și Iașul). A doua, este cum spun în prezentare (eu am transcris-o întocmai
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
atît de mare încît trebuia cărată cu roaba. I am văzut cățărîndu-se pe stînci pînă la un altar și așteptînd acolo un semn, și apoi pornind la drum într-o căruță bălăngănitoare, sub un cer ca înainte de potop. în timp ce se fotografiau pentru Lumea Nouă, cu capetele vîrîte printr-un paravan, în prelungirea unor corpuri pictate și mai bine îmbrăcate decît ale lor, o femeie elegantă venise și se postase ca din întîmplare într-un colț de cadru. în tot filmul nu
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
la toată experiența și morala din viața lor. Am sosit în Tel Aviv noaptea, iar a doua zi am plecat cu un autobuz de la hotel și am prins loc pe scaunul din față, pentru a vedea mai bine, pentru a fotografia și filma tot. Nu am mers nici 30 de km și iată-ne ajunși la prima inscripție biblică: trecătoarea Meghido, muntele Meghido (Tel Meghido). Am străbătut frumoasa câmpie a Saronului, am traversat Carmelul și am intrat în depresiunea Văii Esdraelonului
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
7 iunie 2008 - 24 de persoane intră în bazinul de botez al comunității Filadelfia. Corul comunității cântă, ambalajele buchetelor de flori sclipesc în toată sala, în timp ce freamătul celor peste 400 de participanți completează aerul sărbătoresc, iar blitz-urile aparatelor de fotografiat subliniază nuanța de unicat a evenimentului. Este sfârșitul unui drum și începutul altuia! “Vino acasă, Tatăl tău te cheamă!” Da, sfârșitul unui drum început în toamna anului 2007 când, plănuind împreună cu comitetul comunității anul evanghelistic, am primit din partea fratelui Ionel
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
plecarea noastră de acolo, 5.XI.2011. Domnul să aibă grijă de Filadelfia până la Revenirea Sa! Amin! În aceste zile, când cu ajutorul Domnului închei această carte, am semnale că numărul membrilor și vizitatorilor care frecventau biserica a scăzut uimitor. Am fotografiat cum arată biserica acum într-un Sabat dimineață, la școala de sabat, cu pastorul prezent în comunitate... CAPITOLUL 40 Coordonator Grupă C.A.Rosetti (Cotu Ciorii) Imediat după ce am ajuns la Bethel Buzău ca membru, am fost chemat în Comitetul
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
atunci, ce să le fac? Îi las în pace și asta e. S. B.: Eu am văzut în presă: "Mircea Mureșan, cel care a incendiat Biblioteca". Și-am zis: "N-o fi vorba de maiorul Mureșan?" V-am văzut o fotografia și m-am convins că era vorba de dumneavoastră. Și pentru această discuție a noastră eu m-am documentat pe toate rețelele, să văd ce se spune din mai multe unghiuri. Dar, dacă nu dai replică, tăcerea este văzută, de
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
http://jurnalul. ro/ campaniile-jurnalul/decembrie-89/ce-a-facut-armata-pe-21-22-111669.html, 20.02.2014. 22 "Vigilența" era un post de veghe lângă gardul dinspre șosea al microgarnizoanei, de unde se observau mașinile cu numere aparținând ambasadelor sau consulatelor și persoanele care ar fi încercat să fotografieze obiectivul. 23 Romulus Cristea, Dosarul Revoluția 1989, 19 decembrie 2008, http://www.romanialibera.ro/aldine/history/dosarul-revolutia-1989-142100, accesat la 8.11.2014. 24 Gen. Ștefan Gușă stenograma audierii la Comisia "Decembrie 1989", 21 septembrie 1993, apud Grigore Cartianu, Cartea Revoluției
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
naștere în spațiul mediatic, iar criza devine motorul discuției, climatul ei. Criza este „oribilă”, gândindu-te la ea „te-apucă groaza”, este în primul rând politică, „numa intrigi și la conservatori și la liberali”, situațiunea este deplorabilă, adică „foarte tristă”, fotografiată în unicat, un excepționalism à la rou‑ maine, „în nicio țară nu s-a mai întâmplat”, falimentul inevitabil al economiei „bate la ușă”, situația internațională este în curs de deteriorare vertiginoasă prin apariția unei „complicațiuni” și anume „ce se petrece
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
tot, locul în care poți vedea statui vivante, sau flori colorate, papagali vorbitori, sau clovni care fac copiii să râdă, sau personaje din poveștile universale care în schimbul unei monede, aruncată în pălăria din fața lor, îți pupă mâna și se lasă fotografiate pentru o amintire inedită. Aici am asistat la o scenă hazlie: un om-statuie, aurit tot, reprezentând un roman cu o suliță și stând nemișcat minute în șir, spre deliciul celor care-l priveau, s-a mâniat pe un câine vagabond
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
perfect, o mare albastră pe care câte o pată albă, semnala prezența vreunei ambarcațiuni, un cer limpede și totul în bătaia unui vânt răcoritor și sub semnul unei liniști tulburate doar de poveștile noastre sau de clinchetul declanșatorului aparatului de fotografiat. Imaginea Barcelonei îmi va rămâne veșnic întipărită datorită acestei ascensiuni și datorită acestor oameni drăguți care au îmbogățit ziua de ieri prin prezența lor. După ce am coborât din turn, ne-am așezat la o masă din piațetă și am fost
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
suita", între care Oprea și Ștefan Andrei. Ceaușescu era în salopetă, cu cizme de cauciuc și binecunoscuta-i șapcă. Imediat după coborâre a și fost înconjurat de "ai mei", dotați cu camere de luat vederi, prăjini cu microfoane, aparate de fotografiat, reportofoane, care l-au asaltat în engleză, franceză, germană, spaniolă, cu tot soiul de întrebări. Nu fusese informat că o să fie prezentă și "presa străină" și în primele momente a fost descumpănit. S-a întors în spate și a întrebat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
la Neptun pe președintele Siriei, Hafez al Assad, și continuaseră discuțiile la un dejun la vila de "protocol". La încheierea dejunului, cei doi președinți au ieșit în curte și reporterii de la presa română și siriană s-au repezit să-i fotografieze și filmeze. Întrucât fotograful personal al președintelui sirian, un bărbat mărunt de statură și cu o chelie respectabilă, se tot străduia să ajungă cât mai în față, un "cameraman" român "vigilent", aflat în spatele fotografului sirian, i-a "scăpat" acestuia pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
tovarășe. Volumele cartonate "în roșu" ale titularilor "cabinetului 1 și 2" le-am scos seara pe furiș cu mașina din ambasadă, le-am dus într-o zonă pustie și le-am dat foc. Mă gândesc acum că dacă aș fi fotografiat scena cu mine oficiind un autodafé în anul de grație 1979, dând pe cei doi pradă "flăcărilor iadului", poate aș fi obținut și eu râvnitul calificativ de "dizident", care astăzi aduce atâtea beneficii celor care "și dăi și luptă neicusorule
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
latifundiari patagonezi și indieni răposați după epidemia de gripă. În final la "documentarea" noastră am făcut o descindere la "Zona franca", ce oferea la prețuri mult reduse toate minunile comerciale ale lumii electrocasnice, băuturi, țigări, îmbrăcăminte, încălțăminte, ceasuri, aparate de fotografiat... Am cumpărat câte ceva, având în vedere prețurile și apropierea Crăciunului. Întrucât zonele de maxim interes ale regiunii Puerto Natale, situat pe malul golfului "Ultima Esperanza" și "Parque Nacional Torres del Paine" (declarat de UNESCO "rezervă a biosferei"), se aflau la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
plajă sau droguri, să intermedieze "relații" sau să profite de gură-cască pentru a-i lăsa, la propriu și la figurat, "în pielea goală" (au pățit-o și turiști români, unora furându-li-se banii, altora camerele video sau aparatele de fotografiat, altora, ca în cazul fiului și nepotului lui Virgil Trofin, banii și biletele de avion. Cei doi au fost găzduiți câteva zile, la intervenția mea, de profesorul originar din România, Oniga. Acesta, în bunătatea lui, le-a avansat și 2000
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
a 100 de ani de la deces, urna a fost depusă definitiv în mausoleul construit special în Plaza de la Independencia, la baza statuii sale ecvestre, inaugurată în 1923. După depunerea coroanei, m-am reîntors la ambasadă cu escorta oficială, așteptat și fotografiat de membrii ambasadei și de vecini. Au urmat o "masă festivă" cu "colectivul", telefoane de felicitări, vizionarea jurnalelor canalelor de televiziune care consemnau evenimentul și redactarea informării către MAE. După o săptămână, primeam și "semnale din țară", respectiv, o circulară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Tehnic, singurul din țară cu astfel de profil și mai ales în perioada când peste oraș a zburat primul avion, s-au transmis primele programe de radio, a pătruns prima mașină de transport în comun iar elevii posedau aparate de fotografiat. Ca absolvent al Liceului Tehnic de la Soroca, s-a prezentat la concursul de admitere la Facultatea de Chimie Industrială din Iași, fiind apreciat de profesorii săi: Buțureanu, Ianovici, Chiricescu. Pe lângă programele de învățământ universitar, se stabilise o regulă a excursiilor
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
Împace pan) și cu detestatul Mendelssohn. Un tur al Orașului Vechi cu doi poeți, Harold Schimmel și Dennis Silk. Nu este totuși chiar un tur al orașului. Nu am la mine, ca orice turist care se respect), un aparat de fotografiat. Nu mi-au pl)cut niciodat) aparatele acestea și nu am mai avut nici unul din 1940 Încoace. În anul acela am fotografiat câțiva porci cu picioare lungi În Mexic, pe insula Janitzio, de pe lacul Pátzcuaro. Nu mai v)zusem niciodat
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
chiar un tur al orașului. Nu am la mine, ca orice turist care se respect), un aparat de fotografiat. Nu mi-au pl)cut niciodat) aparatele acestea și nu am mai avut nici unul din 1940 Încoace. În anul acela am fotografiat câțiva porci cu picioare lungi În Mexic, pe insula Janitzio, de pe lacul Pátzcuaro. Nu mai v)zusem niciodat) asemenea porci, care parc) erau c)ț)rați pe picioroange. Merită s)-i fotografiezi. Aparatul Îl cump)rasem de la o cas) de
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
nici unul din 1940 Încoace. În anul acela am fotografiat câțiva porci cu picioare lungi În Mexic, pe insula Janitzio, de pe lacul Pátzcuaro. Nu mai v)zusem niciodat) asemenea porci, care parc) erau c)ț)rați pe picioroange. Merită s)-i fotografiezi. Aparatul Îl cump)rasem de la o cas) de amanet de pe South State Street și avea mici g)uri În burduf, așa c) porcii mei au ieșit cu pete albe. Schimmel, student la Cornell University pe vremea când Vladimir Nabokov preda
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
mersul istoriei se făcea deja simțit, fără ca noi să-l putem descifra. Ruinele de la Persepolis se Înălțau deasupra deșertului, evocând un timp mitic. Brook ne prevenise să nu intrăm În aceste ruine cu atitudinea arogantă a turiștilor interesați să se fotografieze lângă coloane și morminte de regi. Odată ajunși, ne-am așezat pe pietre și am rămas tăcuți, lăsându-ne pătrunși de forța impresionantă a locului. Cu mii de ani În urmă, când Persepolis fusese Înălțat pentru a servi drept capitală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
respecta mama. „Vot zapomni“ (ține minte)“, spunea ea pe un ton conspirativ când Îmi atrăgea atenția asupra cutărui sau cutărui lucru frumos de la Vira - o ciocârlie avântându-se spre cerul ca laptele covăsit al unei zile mohorâte de primăvară, fulgere fotografiind noaptea, un pâlc de copaci, paleta frunzelor de arțar pe nisipul cafeniu, urmele palmate ale picioarelor unei păsări mici pe zăpada proaspătă. Ca și cum ar fi simțit că peste câțiva ani partea tangibilă a lumii ei va pieri, cultiva o extraordinară
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]