3,657 matches
-
deprins cu munca în copilărie, când va învăța el să muncească? La maturitate, când personalitatea este închegată și stabilizată? Activismul, spiritul gospodăresc, hărnicia, solidaritatea familială, respectul și dragostea față de părinți, toate acestea se învață prin exemple și exersare încă din fragedă copilărie. Să înțelegem, din articolul citat, că pentru participarea copilului la unele treburi în familie trebuie să fie plătit? O astfel de opinie, prezentată într-o publicație de mare tiraj este dăunătoare și derutantă pentru copii și adolescenți. Modul în
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
priceperea în organizarea și efectuarea muncilor agricole și gospodărești, cinstea etc. erau criterii valorice operante în alegerea ginerilor sau nurorilor („...este din familie de oameni harnici, cuminți, gospodari, săritori” etc.). Familia rurală își pregătea copiii pentru muncă de la cea mai fragedă vârstă. Când copilul începea să se țină suficient de bine pe propriile picioare și înțelegea cerințele părinților, i se punea în mână o vărguță și i se încredințau câțiva boboci, pe care trebuia să-i păzească (avea, de acum, o
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
-și viziteze nepoata purtând în spate o traistă doldora de bunătăți cărora studenta le ducea dorul: plăcinte poale-n brâu, colaci proaspeți și rumeni, cozonaci bine crescuți și aromați, așa cum numai bunica știe să facă, pâine pufoasă și gustoasă, friptură fragedă de rață și de găină, fructe etc. Nepoata s-a cam sfiit când colegelor ei li s-a dezvăluit proveniența ei țărănească, trăire pe care acum o regretă sincer. Bunicii au rămas în memoria afectivă a septuagenarei ca un luceafăr
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
îl mai duceau să stea la bunici, oameni simpli și copleșiți de nevoi, care se străduiau să-i poarte nepotului de grijă atât cât se pricepeau și cum puteau ei mai bine. Aceste șederi temporare la țară la o vârstă fragedă au lăsat în memoria copilului de atunci amintiri de neșters. Pentru ele a venit acum bărbatul în toată firea, să le reconstituie, să le recupereze din pulberea timpului, să le retrăiască afectiv, să le imortalizeze pe peliculă foto și video
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
matematician considera, probabil, că participarea la orele de curs, la cele de seminarii, la lucrările practice și la rezolvarea unor teme nu sunt treburi la fel de solicitante așa cum sunt activitățile gospodărești și muncile agricole la care a participat de la cea mai fragedă vârstă. Munca fizică devenise pentru el o trebuință fiziologică. Copiii și adolescenții din generația lui Cosmin își consumau energia făcând sport, dansând, abordând pieptișul munților sau înotând în apele străvezii ale lacului ori ale mării. Distanța ce urma să o
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
o condițiune rară, în mediul în care mă găseam. Ea se realiza mai ales în umbra și tăcerea dormitorului din momentul în care-mi întindeam capul în așternutul proaspăt și până ce somnul îmi închidea pleoapele. Stăteam "cu obrajii lipiți de fragedul obraz al pernei, care seamănă așa de bine cu obrajii copilăriei", cum spune Proust, și până să pornesc pe puntea de aur a visului, luam în stăpânire lumea mea, lumea creată de imaginația mea, în care totul era strălucire și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cei mai prețuiți dintre preferații noștri: pe Coșbuc. Marele cântăreț al Ardealului scosese la lumină "Balade și idile". Poate și "Fire de tort": dar despre asta nu sunt sigur, și nici nu m-aș putea informa îndată. Poezia aceasta nouă, fragedă, sănătoasă, care aducea cu ea un parfum de brad, o lumină clară de sat prăvălit pe o poală de deal, lângă o apă limpede, însemna (după Eminescu și eminesciani) o împrospătare. "Noi vrem pământ" era și un semn de înțelegere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
mea prezentă de trecutul inaccesibil..." Pag. 43. Iașul în timpul războiului: Regina Măria, printre orfani, la Miroslava. (Foto-Regal) Pag. 44. "Puritatea și calmul copilăriei le regăsesc în orele de reverie..." Pag. 45. A. Weitzecker. Pag. 46. "Stăteam cu obrajii lipiți de fragedul obraz al pernei..." Pag. 47. Strada Ștefan cel Mare. Pag. 50. Teatrul Național: frontispiciul și peristilul. Pag. 52. Teatrul-Circ Sidoli. Fațada în fața intrărei principale. (Foto-Regal) Pag. 54. Casele Jokey-Club. Detaliu ornamental. (Foto-Regal) Pag. 55. A. C. Cuza. Fotografie din anul 1898
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
prin vertijuri verbale spuse cu voce joasă, cântată, în al căror iureș se îngrămădesc metafore și epitete, și printro distorsionare a realității, care este văzută deseori în slow motion. El are mai multe simptome adiacente și se cronicizează de la vârste fragede (aceasta trebuie să fie expli cația pentru faptul că figurile de stil care parazitează persoanele afectate de acest simptom datează și sunt conservate perfect din perioada liceului). Nu există tratament. După Revoluție, sau înregistrat câteva cazuri celebre de oameni atinși
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
oază-ntrun pustiu, tabloul preferat al celui care îl pictase. Dumnezeu fusese darnic când îl crease. Toți îl iubeau și îl îndrăgeau. Avea ochișorii mari, lucioși, limpezi ca o apă cristalină, cu o privire nevinovată, fără răutate. Pielea o avea albă, fragedă și gingașă ca spuma laptelui, iar privirea îi era pătrunzătoare și iscoditoare. Mânuțele lui, ca două pâinișoare, erau mereu în căutarea unui obiect. Buzele cărnoase și roșii păreau două boabe de fructe pârguite. Avea să împlinească un an cu două
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
iarăși îl sărută de nenumărate ori întrebându-l: - Ce faci tu tutuțule...tutuțu lui tăticu’. Vino la tăticu’! Mi-a fost dor de tine tare...tare, și iarăși îl sărută. Îi scoase cămășuța din pantaloni uitându-se peste trupușorul lui fraged de parcă ar fi vrut să vadă dacă totul era în regulă. Părul moale și mătăsos al lui Nicky era precum culoarea unui nisip fierbinte în razele soarelui, iar ochișorii mari și negri aveau o putere inevitabilă asupra lui Valentin, declanșând
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
răsărit de soare ce nu putea fi comparat cu ceva mai frumos din această lume. Dragostea ei de mamă depășea toate granițele, toate bogățiile pământești și avea un preț incalculabil. Căută din nou cu înfrigurare piciorușele mici și atât de fragede abia ieșite din cuibul matern ce urmau a fi puse într-un ghips rece și tare. I se păru o aberație și din nou lacrimile ajunseseră cu repeziciune pe obrajii ei palizi ce păreau ai unei mame învinse. - Doamne, oare
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
își luase rolul în modul cel mai serios de frate mai mare. Astfel, când Alin greșea, Niky era pedepsit dur și îi interzicea fratelui său să le spună părinților. În caz contrar îi stingea paie de chibrituri abrinse pe obrăjorii fragezi sau îl obliga să bea o cantitate mare de lichid. Într-o zi Carlina observă ceva deosebit pe obrăjorii lui Alin. Îl văzuse sfios, înghețându-i parcă sufletul pe loc. Nu bănuise nici o clipă că Nicky avea o latură ascunsă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
o zi Carlina observă ceva deosebit pe obrăjorii lui Alin. Îl văzuse sfios, înghețându-i parcă sufletul pe loc. Nu bănuise nici o clipă că Nicky avea o latură ascunsă în comportament, atât de sadică și la o vârstă așa de fragedă, avea aproape zece ani. Era ca o oglindă cu două fețe. Prima măsură care trebuia să o ia Carlina era să îl ducă la un medic. Îl internă într-un spital iar diagnosticul a fost „tulburări de comportament”. Pe Valentin
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
un asemenea eveniment? Trecuseră aproximativ doi ani și nu erau nici acum împreună. El era între două drumuri. În vacanță stătea cu maică-sa, iar restul timpului și-l petrecea la școală. Carlina știa gustul despărțirii de mamă încă din frageda copilărie când toți aveau o mamă, dar nu și ea. Îi murise mama de timpuriu. Pentru ea, cei doi copii pe care îi avea erau ca două bariere care așteptau să se deschidă în Univers, așa cum ea visa să-i
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
plin de virtute, prin câte au trecut aceste ființe!” Vasilica își crescuse cei doi copii singură după ce se despărțise de soțul ei care fusese un alcoolist. „N-o să încerc niciodată să alung demonii ce sălășluiesc în cineva. Din cea mai fragedă pruncie am învățat să nu mă bag în problemele altora, vreau doar să-i ascult părerea și să o păstrez pentru mine”, mai gândi Carlina. Lucrurile se schimbaseră mult, fiecare își țese povestea lui de viață. - Hai povestește-mi! Ce
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
viața, o carte care te îndrumă și te învață.” O. Leagănul Victoriei Prestanța lui Nicky crescuse odată cu trecerea anilor, păstrându-și în tot acest timp și bunele maniere și purtarea de om bine crescut. După ce îi devenise mamă, încă din fragedă copilărie, Carlina îl crescuse cum știuse ea mai bine. Pe parcursul timpului toți ne maturizăm și ne schimbăm. Unii se schimbă în mai bine, iar alții în mai rău. Nicky avea același surâs dulce și plăcut. Când te aflai în preajma sa
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
aprinsă sub icoane, mă uitam la oala de pe plită și la șiragul cu cîrnați. A doua zi dimineață, aveam să găsesc sub pernă cîțiva biscuiți și o pungă cu bomboane "aduse de Moș Crăciun". Mama pregătea mîncare multă, din carne fragedă de porc, iar tata, așezat la gura sobei, prăjea pe cărbunii încinși cîte o bucată de cîrnat și cîte o bucată de slănină pentru fiecare. Eu alergam prin casă și-l întrebam dacă și Păcală, din povestea ce mi-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
platoul cu depozite subterane. Căldura din depozite a uscat de mult platoul, iar acum, ici-colo, au apărut smocuri de firișoare verzi. Mă plec, rup cîteva fire de iarbă, le zdrobesc între degete și le duc la nas. Mirosul de iarbă fragedă mă trimite pentru două-trei clipe înapoi, în copilărie. E o senzație aparte, parcă îmi vine să fug la gardul dinspre fîntînă și să-l strig pe Nelu Arbore: "Hai, Ioane, după ghiocei!" Las iarba să cadă pe platoul uscat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
asta; ceva ușor, să nu mă apuce durerea de stomac după atîtea ore în care stomacul meu nu a primit decît aspirine. Vînzătoarea de la pîine stă mult aplecată, răscolind raftul plin cu franzele. "O pîine proaspătă, gîndesc îmbătat de mirosul fraged al pîinii, simțind cum mi se pune un nod în gît. Un pachet cu unt, niște brînză... Fac și un ceai, beau și o gură de vodcă... Ah, ce masă împărătească va fi!..." Pe tejghea, în fața mea, apare o pîine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
stă cu privirea în pămînt, iar obrazul i se face tot mai palid, parcă l-ar decolora prezența mea. Ușa de la dormitor se deschide și iese băiatul cel mare al lui Ion, frecîndu-se la ochi cu dosul pumnilor mici și fragezi. Nenea Mihai, nenea Mihai! se bucură el, recunoscîndu-mă. Cînd mai vin cu tăticu la tine, că vreau să scriu iar la mașina ta?... Vino cînd vrei, îi spun, întinzîndu-mi brațele să-l întîmpin. Bunică-sa face un gest prompt și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și cel mai mic din toate punctele de vedere. Domnul mi-a oferit harul să mai fiu în viață atât eu cât și fratele meu mai mare, Fănel (Ștefan). Ceilalți doi au încetat din viață: Nelu la o vârstă foarte fragedă iar sora mea, Paula, cu două luni înainte să împlinească 40 de ani. Ea a lăsat în urmă un copilaș care, luându-se după tatăl său, L-a părăsit pe l-a părăsit pe Dumnezeu și a plecat în lumea
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
îl aștept de la Domnul Isus atunci când mă voi întâlni cu El în Împărăția Sa. Părinții mei au fost adventiști de când s-au căsătorit. Mama și părinții ei chiar mai înainte, iar eu am avut privilegiul să cunosc adevărul încă din fragedă copilărie. Tatăl meu, efectuând stagiul militar în miliție, ar fi putut rămâne angajat ca șef de post în Bicaz, dar, cunoscând-o pe mama, care era adventistă, a renunțat la acest serviciu și, acceptând credința adventistă, s-au căsătorit. Au
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
frumos, la reînvierea naturii așa cum a zidit-o Creatorul pentru înfrumusețarea vieții pământești. * într-o poieniță aflată la poalele dealurilor îngemănate vecine cu cea de a treia coamă de deal, pe care se afla via boierului Jac Marcopol, pășteau iarbă fragedă și gustoasă doi juncani în vârstă de doi-trei ani, cu părul sur, coarne frumos aduse pe spate, semănând foarte bine între ei, că nu-i putea deosebi unul de altul, decît stăpânul lor. Animalele pășteau și priveau din când în
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
de viață căpătată în cei paisprezece ani de căsnicie în care a avut parte și de bucurii și de necazuri. A vărsat nenumărate lacrimi la necazuri, de pildă, când a pierdut cei doi copii ce s-au stins la vârste fragede, de boli ale copilăriei sau când se lovea de intrigile și șicanele cumnatei Marița, care prinsese ciudă pe ea datorită faptului că ea, ca noră, era foarte îndrăgită de socri, părinții lui Costache. A avut prilejuri, mai puține, ce-i
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]