3,556 matches
-
era în bătaia săgeților, spatele e atins în multe locuri, dar continua să lupte. Copiii se minunează. Joi spre vineri, ora 1 și 9 minute. Acum, când scriu rândurile acestea, Stella e lângă mine și sforăie ușor. I-am citit Frumoasa și Bestia și acum am liber la scris. Țin întotdeauna jos, la piciorul patului, o agendă și un pix. Așa am început să scriu din nou. De câteva luni chiar. Trebuie să-ți drămuiești foarte bine timpul. Mai ales când
Poveşti cu scriitoare şi copii by Georgiana Sârbu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1781]
-
proastă încât nu știe nici câtă sare se pune la un ou, dar acum problema aceasta este depășită, mai ales de când s-a descoperit că nici femeile ajunse academiciene, nu pot să-ți dea un răspuns satisfăcător. Și uite așa frumoasele noastre se dezumflă urgent ,primesc drept notă un X mare și viguros, apoi pleacă spăsite, fără să se mai fâțâie, gândind poate la scurtul lor moment de glorie. Dar în România, țara care de o vreme este țara contrastelor, nu
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Mintea Îmi era Încețoșată, Însă simțurile Îmi erau mai treze ca niciodată. Muzica Îmi dicta mișcările, iar eu ascultam, În timp ce sala se cufunda Într-un ocean de farmece. În lumea aceea nu mai eram eu, ci o balerina fascinant de frumoasă care reprezenta esența pură a vieții. Îmi reflectam emoțiile cu rafinament, transformându-le În artă. Am dansat așa vreo două minute, sub privirea atentă a Angelei. Când am deschis ochii am simțit cum magia dansului s-a risipit și m-
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
un geamantan pe care abia-l târa ― o clipă m-am gîn-dit s-o ajut, dar am renunțat descoperind că era urâtă; ― o femeie elegantă care a oprit o mașină ― i-am adresat în sinea mea: ia-mă cu tine, frumoaso! ― un țăran însoțit de un tânăr fercheș, care mergea puțin înainte ― e tată-său, îmi spuneam, și se rușinează de el.) Și așa, până când am ajuns acasă, în strada Amzei. Dispoziția mea de receptivitate se dovedea uluitoare în acea zi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
o vrajă anume creată pentru noi. Acum eram pe culoar și priveam pomii înșirați pe drum care o rupeau la fugă înapoi. ― Uite, uite marea! i-am strigat Mihaelei ca să-i atrag luarea-aminte. ― Unde? Unde? ― Acolo! La stânga... Nu vezi? Ce frumoasă o! Era o bucată de argint viu culcată pe pământ, care într-o parte se făcea una cu cerul. Ea scurmă zarea cu privirile dar nu spunea nimic. ― Ce înseamnă asta, Aimée? Nu-ți place? ― Nu prea, Dorule... Era mult
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pentru că știa bine că nu-l ascultă decât gutuiul sub care se găsea melița la care lucra de zor mătușa Saveta cu gând mare de a-și termina de melițat până pe la achindii. Magnolia era o fată din cale afară de frumoasă, cum alta în Cristinești nu era. Părul pe care-l purta tot timpul în cosițe era aidoma spicelor de grâu coapte. În loc de ochi avea două migdale învelite-n albastrul Dumnezeiesc, luați de pe cer, motiv din cauza căruia deruta era la înălțime
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
a dat în continuare și celorlalți prieteni din licoare începând cu Buburuza. Aceasta, după ce și-a revenit s-a așezat pe umărul lui Căiță șoptindu-i : -Înălțimea ta, acum cred că-mi dai dreptate. Nu-i așa că ființă așa de frumoasă nu ai mai văzut? -Așa este, de aceea cred că nu-i pentru mine. -Nici să nu te gândești. Tu ai salvat-o, este și va fi în veci a ta. Fata pustiului nu mai putea de bucurie. A trecut
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
-o curând, însă, mai îndeaproape și mi-am dat seama că umblasem numai după himere, căci totul legat de ea era doar o simplă iluzie, niște aparențe nenorocite, care îndeamnă adesea pe bărbat la acțiuni necugetate. Era până la cer de frumoasă, iar frumusețea este cu adevărat de mirare cum știe să ofere iluzia deplină a fericirii. Chiar dacă femeia de care ești îndrăgostit îndrugă numai prostii, tu o asculți mereu cu interes și nu-i bagi de seamă prostia, ci tot ceea ce
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
să mă agit atât... Căci, dacă îmi aduc eu bine aminte, și marele Dante s-a îndrăgostit nebunește, la un moment dat, de splendida și de distinsa Beatrice, o fetișcană sclipitoare și grațioasă, în vârstă de numai nouă ani! Iar frumoasa Laura, de care se îndrăgostise iremediabil însuși Petrarca, dezvoltând repede o pasiune devenită legendară, era doar o adolescentă de șaptesprezece ani, care se zbenguia cu grație prin praf și prin polen, pe întinsele câmpii ale copilăriei sale! Și, de altfel
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Aș putea povesti cu lux de amănunte "plimbările" mele prin Atena în vremea când Frina îi poza lui Praxitele pentru Afrodita din Cnid. Și m-am gândit de nenumărate ori la singura condiție pe care i-a pus-o Eros frumoasei Psyche după ce a luat-o de pe muntele unde fusese abandonată și a dus-o cu el într-un palat îndepărtat: să nu caute să vadă vreodată chipul bărbatului care o răpise. Într-o noapte, zice legenda, Psyche a încălcat această
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
În rest, în loc să ridici privirea, te uiți în larg. Ți se pare că, sus, nu e decât un cer gol, banalizat, fără nici o taină. Nici vorbă să fi existat vreo cruciadă a grecilor pentru a aduce acasă, de la Troia, o frumoasă adulterină. Homer minte, zic specialiștii, cu un zâmbet îngăduitor pentru noi diletanții, care ne luăm după povești. Și ce-aș putea obiecta? Mai ales după ce am fost la Micene, nu îndrăznesc să-i combat pe domeniul adevărului istoric. Am urcat
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
gust de a dansa, de a flirta. Mă dor mult aceste gusturi, destul de importante pentru a nu ne mai înțelege deloc. Oricât de excepțional ar fi construită, nu poate să uite că este femeie. Madame Pitpalac i-a spus: "Ce frumoasă ești, Ioana! Păcat numai că pronunți litera r franțuzește." I-a fost Ioanei de ajuns aceasta vorbă ca să încerce cu frenezie să se corijeze. Numai timp de o zi sau două, căci Ioana începu cu entuziasm un nou plan, dar
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nu rămână identică și ca, în cel mai bun caz, dragostea să se transforme în prietenie, așa cum știm că s-a întîmplat cu toți oamenii, în toate timpurile. Apoi vom îmbătrîni, ne vom urâți, ni se vor ofili fețele. Ce frumoasă ești Ioana, în seara aceasta! Și la urmă, oricât de târziu, fatal, unui va părăsi pe celălalt, prin distrugerea totală, care este la capătul oricărei sforțări omenești! Poate că și în lună au fost odată oameni și se vor fi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pregătit uneltele pentru lucru. Iată-l: s-a sculat cu noaptea în cap și s-a îndreptat spre ogor. Soarele se ridica de după culmi, iar vântul adia ușor, făcându-l să creadă că se află într-o lume nespus de frumoasă... Doamna Mușat stătea în spatele lui și aștepta în picioare. Hai, Rareș. Citește până la capăt. Ai de învățat. Sper. ... Ia un spic, îl freacă între palme și încearcă cu dinții rezistența bobului de grâu. S-a apucat de lucru. Sudoarea curge
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
din plin de ea, amândoi. Vă stă foarte bine împreună, remarcă el sincer, privind aproape fără să vrea mustața albului. Era mai mare ca a lui. - Abdulah, îmi dai voie să ți-l prezint pe fratele meu? îl întrebă deodată frumoasa Lindsay, plăcut impresionată de comportamentul lui Abdulah. - Michael, se recomandă acesta. - Abdulah, recunoscu celălalt, simțind cum cerul se prăbușește peste el. Ă, Moș Abdulah. În clipele următoare, Abdulah petrecu cele mai frumoase clipe din viața lui. Definitiv cucerită de vorbele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Abdulah. - Michael, se recomandă acesta. - Abdulah, recunoscu celălalt, simțind cum cerul se prăbușește peste el. Ă, Moș Abdulah. În clipele următoare, Abdulah petrecu cele mai frumoase clipe din viața lui. Definitiv cucerită de vorbele frumoase ale tânărului Moș Crăciun arab, frumoasa Lindsay acceptă invitația timidă a acestuia de a ieși împreună cu el în oraș săptămâna care urma, la film. Iar Abdulah, bineînțeles, mulțumi Providenței pentru șansa care îi fusese acordată. Șansa de a înțelege că unele civilizații pur și simplu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
să continue așa cum fuseseră anunțat. Astolfo cu ajutorul lanciei sale fermecate,își răsturna toți adversarii, spre uimirea lor și a lui, în aceeași măsură. Paladinul Rinaldo, aflând de felul cum sfârșise lupta lui Ferrau cu străinul, o porni în goană după frumoasa fugară, chinuit de dragoste și de nerabdare. Roland, văzându-l cum fugea, s-a luat după el și în scurrt timp, toți se aflau în pădurea Ardenilor alergând pe urmele domniței. Atunci, în acea pădure se aflau două fântâni, una
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Roland, văzându-l cum fugea, s-a luat după el și în scurrt timp, toți se aflau în pădurea Ardenilor alergând pe urmele domniței. Atunci, în acea pădure se aflau două fântâni, una săpată de către înțeleptul Merlin pentru Tristan și frumoasa Isolda, și astfel era puterea acelei fântâni, încât o gură din apa sa te facea să-ți uiți dragostea și chiar să-ți fie silă de cel ce-ți fusese drag. Cealaltă fântână avea puteri exact opuse și o înghițitură
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
trebuia să-l capete pe Bayard. Provocarea a fost acceptată și lupta ar fi început dacă n-ar fi fost vrăjile lui Malagigi,care tocmai se întorsese din regatul Angelicai, pus să facă totul pentru a-l aduce pe Rinaldo frumoasei prințese care murea de dorul lui. Malagigi l-a scos pe cavaler din mijlocul armatei sale luând înfățișarea lui Gradasso, și, după o scurtă luptă se prefăcu că fuge dinaintea lui, un vicleșug prin care Rinaldo a fost păcolit să
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
alte senzații decât acelea de plăcere și de veselie; fericerea era aici o cupă ce părea că niciodată nu se golește. Cele două tinere doamne ,cărora Rogero le datora descotorisirea sa de spiriduși, l-au condus la stăpâna lor, Alcina. Frumoasa Alcina I-a ieșit în întâmpinre, salutându-l cu un aer demn și curtenitortot odată. Întreaga sa curte l-a înconjurat pe paladin cu cele mai măgulitoare atenții. Dar mai minunat decât măreția și strălucirea acestui castel era farmecul acelora
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
surprins această frumusețe în somn. O oarbă întâmplare! A cărei putere nu e decât prea mare în această viață omenească, te înduri tu oare să lași în gura unui monstru aceste farmece pentru care atâția suverani s-au războit? Vai! Frumoasa Angelica era sortită să cadă victimă acestor cruzi oameni. În vreme ce dormea, ea a fost legată de către ebudieni și abia când au dus-o pe puntea vasului ea și-a revenit în fire. Vântul a umflat pânzele și împingea corabia cu
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
se ivi coastele Irlandei. Aici el zări curând ceea ce părea a fi o prea frumoasă fată, singură și legată strâns de o stâncă ce înaonta adânc în mare. Colosală a fost uimirea sa când, apropiindu-se, a văzut-o pe frumoasa Angelica. Tocmai în ziua aceea ea fusese adusă și legată de stâncă, în așteptarea monstrului marin care trebuia să vină și s-o mănânce. Când a ajuns lângă ea, Rogero exclamă: Ce mâini crude, ce suflet barbar te-a putut
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
pat (un episod cât se poate de comic), bătrânul Lorne nu e în stare să și-o scoale. Să și-o scoale? Nu e nici măcar în stare să și-o găsească. În frustrarea lui plângăcioasă, o izbește cu putere pe frumoasa care râde de el. Ea răspunde cu o lovitură în boașe și Lorne se frânge ca un băț rupt. În scena propriu-zisă a bătăii, i se trage lui Lorne, îmbrăcat cu un hanorac, o mardeală cum n-a mâncat el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pământ de pe aceste locuri în care viața și omenia pulsează de mii și de sute de ani, își are legenda ei, istoria ei, cum de altfel, fiecare palmă de pământ, fiecare vale, fiecare deal, fiecare munte, fiecare stâncă de pe întinsul frumoasei și mănoasei noastre țări își are legenda ei. Frumoasă și impunătoare este Mănăstirea Secu, acest lăcaș care de sute de ani a stat drept în fața uraganelor ce au încercat să o clatine, căci „apa trece, pietrele rămân”. Uraganele au trecut
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
din cauza otrăvii. Agrippina, cu cearcăne adânci din cauza nesomnului, a disperării arzătoare, neputincioase, îi spuse patetic: — Te vom salva. El ridică o mână, îi îndreptă o șuviță din părul frumos, strâns dezordonat, și șopti: Întotdeauna te-am văzut aranjată, atât de frumoasă... Ea își netezi părul cu palmele; el reuși să zâmbească. În acest timp, în încăperile îndepărtate, medicii le confirmau fidelilor lui Germanicus cea mai neagră ipoteză: „O otravă rară, cu efect foarte lent...“ Cei doi fii mai mari erau indignați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]