5,324 matches
-
cele mai controversate: 1. În rapot de ce gen de obstacol trebuie legată conduita frustrației? 2. Trebuie să explicăm fenomenul de frustrație numai prin cauzele lui exterioare, numai prin „situația frustrantă”, sau și prin următorii doi factori: starea psihofiziologică rezultată prin frustrare, și reacțiile comportamentale determinate de frustrare? 3. Reprezintă „emoționalitatea” o particularitate caracteristică a frustrației, mai importantă chiar și de cât actul intelectual prin care se acordă situației frustrante înțelesul de eveniment frustrator de eveniment privator de un drept sau de
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
de ce gen de obstacol trebuie legată conduita frustrației? 2. Trebuie să explicăm fenomenul de frustrație numai prin cauzele lui exterioare, numai prin „situația frustrantă”, sau și prin următorii doi factori: starea psihofiziologică rezultată prin frustrare, și reacțiile comportamentale determinate de frustrare? 3. Reprezintă „emoționalitatea” o particularitate caracteristică a frustrației, mai importantă chiar și de cât actul intelectual prin care se acordă situației frustrante înțelesul de eveniment frustrator de eveniment privator de un drept sau de o anumită împlinire? 4. Se poate
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
privat, cum ar fi: modul de percepere și interpretare a situațiilor obiective exterioare, nivelul de aspirații individuale, educația și experiența de viață a individului etc. Factorii menționați vor conferi obstacolului un anumit grad de periculozitate și un anumit înțeles, specific frustrării: privarea, deposedarea persoanei de un bun, de un drept. Numai privite lucrurile dintr-o astfel de perspectivă vom putea înțelege acele situații în care același fapt sau eveniment constituie pentru unii subiecți obstacole în calea, realizării unui scop sau a
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
de un drept, sau de satisfacția îndeplinirii unui scop. 2. „Ecuația psihologică personală” își pune amprenta pe toate aspectele interacțiunii persoanei cu ambianța, determinând: evaluarea situației frustrante, reactivitatea particulară a subsistemelor psiho-fiziologice angajate de situația, frustrantă, vulnerabilitatea, sau toleranța, la frustrare, alegerea modalităților de răspuns și de adaptare etc. Pornind de aici trebuie respinse încercările unor cercetători de a explica exclusiv fenomenul frustrației, fie numai prin „situația frustrantă”, fie prin „starea psihică” rezultată din actul privării, fie, în sfârșit, numai prin
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
acestor aspecte (laturi) ale frustrației, care acționează, unitar, unul prin celălalt, formând de fapt cele trei componente de bază, în funcție de care fenomenul frustrației se impune a fi definit. Primul element, „situația frustrantă”, și cel de-al treilea, „răspunsul comportamental” la frustrare, sunt, așa cum vom vedea, mai ușor de definit, comparativ cu „starea psihofiziologică” rezultată din frustrare. „Situația, frustrantă” necesită, prezența, pe de o parte, a unui obiectiv (adică, scop, trebuință, necesitate, problemă etc.) în realizarea căruia subiectul trebuie să fie intens
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
trei componente de bază, în funcție de care fenomenul frustrației se impune a fi definit. Primul element, „situația frustrantă”, și cel de-al treilea, „răspunsul comportamental” la frustrare, sunt, așa cum vom vedea, mai ușor de definit, comparativ cu „starea psihofiziologică” rezultată din frustrare. „Situația, frustrantă” necesită, prezența, pe de o parte, a unui obiectiv (adică, scop, trebuință, necesitate, problemă etc.) în realizarea căruia subiectul trebuie să fie intens motivat, iar pe de altă parte a unui obstacol, extern sau intern, real sau imaginar
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
a unor trebuințe, tendințe secundare (ex. nevoia, de recunoaștere a realizărilor noastre, dorința de autorealizare profesională, de a fi stimat și respectat de semeni etc.), vorbim de frustrația secundară, caracteristică, lumii umane. „Reacția subiectului la situația frustrantă constituie răspunsul la frustrare. Trebuie arătat ca situația frustrantă influențează în mod diferit organismele supuse privării, deoarece subiecții se deosebesc în ceea ce privește măsura în care sunt frustrați într-o situație standard (aceste diferente sunt decise de structura personalității fiecăruia și de experiența, personală anterioară în
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
deși modificările funcțiilor sale organo-vegetative pot să confirme ritmul crescut al activității psihice. Nu există, deci întotdeauna, o corelație perfectă, în plan obiectiv, între „situația frustranta” și „starea, de frustrație”, și nici între „starea de frustrație” și „reacția comportamentală” la frustrare. Desigur că explicația trebuie căutată, în faptul deja menționat că toate elementele componente ale fenomenului de frustrație (și anume: „situația frustranta”, „starea de frustrație”, „comportamentul reacțional” rezultat) își definesc conținutul și specificitatea mai ales în raport cu structura, și specificul personalității subiectului
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
își definesc conținutul și specificitatea mai ales în raport cu structura, și specificul personalității subiectului frustrat, mai precis în funcție de: modul lui de a percepe și interpreta situația frustrantă; intensitatea motivelor și importanța scopului de realizat; capacitatea de impresionare și de rezistență la frustrare; starea funcțională a organismului în momentul frustrării; particularitățile psihofiziologice care marchează, deosebirile temperamentale sau tipologice etc. Altfel spus, diferențele în stările de frustrație sunt decise nu atât de obstacol, de natura și forța de acționare a acestuia, cât mai ales
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
în raport cu structura, și specificul personalității subiectului frustrat, mai precis în funcție de: modul lui de a percepe și interpreta situația frustrantă; intensitatea motivelor și importanța scopului de realizat; capacitatea de impresionare și de rezistență la frustrare; starea funcțională a organismului în momentul frustrării; particularitățile psihofiziologice care marchează, deosebirile temperamentale sau tipologice etc. Altfel spus, diferențele în stările de frustrație sunt decise nu atât de obstacol, de natura și forța de acționare a acestuia, cât mai ales de deosebirile care există între subiecții frustrați
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
justificate de un bun, sau de un drept. Explicarea acestei componente psihologice a fenomenului de frustrație („starea de frustrație”) ridică, așadar, destule dificultăți de ordin psihologic sau fiziologic. Privitor la cele fiziologice, cercetătorii remarcă faptul că tensiunea psihică rezultată din frustrare/privare se obiectivează totdeauna în reacții fiziologice specifice stării de frustrație, dar nediferențiate în funcție de tipul situației frustrante. Aceste reacții sunt de natură neurohormonelă, exprimându-se atât prin modificări ale nivelului excitabilității sistemului nervos (în special, a hipotalamusului), ale secreției de
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
în cazul anumitor tipologii umane, cum sunt cele impresionabile/ sugestibile, sau cele egocentrice, revendicative. Trebuie menționate și situațiile, e drept mai rare, când scorul comportamentului motivat nu este conștientizat; în astfel de împrejurări subiectul respectiv va resimți consecințele emoționale ale frustrării, fără să fie în stare să descopere cauzele adevărate. 3. Mulți dintre cercetătorii frustrației văd în „emoționalitate în afectul puternic, particularitatea tipică a frustrației. De exemplu, English H. și English Ava C., când definesc frustrația au în vedere tocmai această
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
ivită ia aspectul unui conflict de nerezolvat, în cursul căruia energia depusă crește, emoțiile devin mai intense, iar activitatea este redirecționată. Așadar, nu este suficient să definim frustrația numai prin faptul blocării unei tendințe, dorințe, aspirații etc.: situația obiectivă de frustrare este frustrantă numai dacă ea este interpretată de către subiect ca privatoare, sau arbitrară. „Emoționalitatea” este strâns legătă, deci, de actul interpretării, de conștiința importanței motivelor, a scopurilor activității și a dificultăților ce țin de evenimentul frustrant. Dar „emoționalitatea” poate fi
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
în felul acesta, un câmp afectiv intens deoarece nu este de loc ușor să punem ordine în lumea dorințelor și intereselor noastre, să le ierarhizăm după criterii valorice. Deoarece frustrația este însoțită de o creștere a tensiunii psihice, toleranța la frustrare implică un proces inhibitoriu, care depinde de aptitudinea subiectului de a suporta această tensiune fără a recurge la moduri de răspunsuri neadecvate. În acest sens, se poate vorbi de existența unor diferențe individuale, de anumite praguri de toleranță la frustrare
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
frustrare implică un proces inhibitoriu, care depinde de aptitudinea subiectului de a suporta această tensiune fără a recurge la moduri de răspunsuri neadecvate. În acest sens, se poate vorbi de existența unor diferențe individuale, de anumite praguri de toleranță la frustrare. Determinanții toleranței la frustrare nu sunt cunoscuți încă în suficientă măsură. Desigur că aceștia vizează atât aspectul gravității blocării (există, în această privință, pentru fiecare individ o zonă, cuprinsă între două intensități de stres, în cadrul căreia răspunsul individual este adecvat
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
inhibitoriu, care depinde de aptitudinea subiectului de a suporta această tensiune fără a recurge la moduri de răspunsuri neadecvate. În acest sens, se poate vorbi de existența unor diferențe individuale, de anumite praguri de toleranță la frustrare. Determinanții toleranței la frustrare nu sunt cunoscuți încă în suficientă măsură. Desigur că aceștia vizează atât aspectul gravității blocării (există, în această privință, pentru fiecare individ o zonă, cuprinsă între două intensități de stres, în cadrul căreia răspunsul individual este adecvat), cât și diferitele aspecte
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
între două intensități de stres, în cadrul căreia răspunsul individual este adecvat), cât și diferitele aspecte al personalității umane (copiii, de exemplu, în comparație cu adulții, subiecții nevrotici și psihotici, în comparație cu indivizii normali și sănătoși, prezintă un grad mai redus de toleranță la frustrare). Este interesantă interpretarea lui N.K. Maier, care ridică, conceptul de frutrație la rangul unui fenomen cu caracter logic, adică de fenomen care s-ar produce cu necesitate în activitatea vitală a organismului și a personalității. Supoziția lui se întemeiază tocmai
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
de frutrație la rangul unui fenomen cu caracter logic, adică de fenomen care s-ar produce cu necesitate în activitatea vitală a organismului și a personalității. Supoziția lui se întemeiază tocmai pe aceste posibilități restrânse de rezistență ale individului la frustrare, de care vor depinde limitele zonei de toleranță în care răspunsul este adecvat; când sunt depășite aceste limite, frustrația se produce - spune Maier cu necesitate și traduce un anumit gen de comportament (vezi, „Frustration”, 1949, McGraw-Hill, New-York). Cunoscutul cercetător al
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
necesitate și traduce un anumit gen de comportament (vezi, „Frustration”, 1949, McGraw-Hill, New-York). Cunoscutul cercetător al fenomenului de frustrație, S. Rosenzwei s-a preocupat, pe lângă alte aspecte ale frustrației, și de această problemă a precizării factorilor determinanți ai toleranței la frustrare, sugerând partciparea a două tipuri de factori: somatici, constituționali, strâns legați de diferențieri individuale înnăscute (deși un anumit rol îl pot juca și elementele somatice dobândite, cum ar fi: oboseala cronicizată, diferite maladii fizice etc.), și factorii psihologici genetici (ex.
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
pot juca și elementele somatice dobândite, cum ar fi: oboseala cronicizată, diferite maladii fizice etc.), și factorii psihologici genetici (ex. absența totală a frustrației în copilăria timpurie îl va face pe subiect incapabil de a răspunde în mod adecvat la frustrare; la fel de bine, o frustrare excesivă, sau repetată poate crea zone de redusă toleranță, deoarece copilul este constrâns, datărită imaturității sale psihologice, să reacționeze inadecvat, prin reacții de apărare a eului, care vor frâna dezvoltarea sa ulterioară). Un rol esențial în
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
somatice dobândite, cum ar fi: oboseala cronicizată, diferite maladii fizice etc.), și factorii psihologici genetici (ex. absența totală a frustrației în copilăria timpurie îl va face pe subiect incapabil de a răspunde în mod adecvat la frustrare; la fel de bine, o frustrare excesivă, sau repetată poate crea zone de redusă toleranță, deoarece copilul este constrâns, datărită imaturității sale psihologice, să reacționeze inadecvat, prin reacții de apărare a eului, care vor frâna dezvoltarea sa ulterioară). Un rol esențial în instalarea tensiunii emoționale în
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
exercită influența prin intermediul reacțiilor emoționale, gradul de anxietate și efectele acesteia joacă, un rol preponderent în ajustarea la situația frustrantă. Așa cum am văzut, unul din factorii care contribuie în mare măsură la reducerea tensiunii emoționale și a dezintegrării răspunsului la frustrare este toleranța la frustrare, care implică, familiarizarea cu situațiile frustrante și învățarea modalităților de a face față situațiilor de blocare. Iar cel mai important factor îl reprezintă, gradul de maturizare intelectuală, afectivă și morală a personalității, care va impune un
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
emoționale, gradul de anxietate și efectele acesteia joacă, un rol preponderent în ajustarea la situația frustrantă. Așa cum am văzut, unul din factorii care contribuie în mare măsură la reducerea tensiunii emoționale și a dezintegrării răspunsului la frustrare este toleranța la frustrare, care implică, familiarizarea cu situațiile frustrante și învățarea modalităților de a face față situațiilor de blocare. Iar cel mai important factor îl reprezintă, gradul de maturizare intelectuală, afectivă și morală a personalității, care va impune un anumit nivel de echilibrare
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
contrariere un sens precis: cel de privare, de păgubire, de lipsire de un bun sau de un drept. Este limitată și, implicit insuficientă definirea frustrației numai prin blocare, prin obstacol. Nu orice blocare, nu orice conflict semnifică, o situație de frustrare. Animalul se află și el, adesea, în situații de conflict ca, de exemplu, atunci când un rival aparținând aceleiași specii îl împiedică în obținerea obiectului necesar satisfacerii unor trebuințe biologice: ex. de hrană, de adăpost, de nevoie sexuală etc. Animalul are
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
În acest context ideatic - care subliniază caracterul social al ființei umane, precum și importanța, influenței intercorelate a factorilor bio-psiho-sociali și culturali în formarea unei personalități complexe, supuse unui proces continuu de dezvoltare - este firesc ca cele - patru caracteristici ale comportamentului specific frustrării (agresiunea, fixarea, regresiunea, represiunea), așa cum au fost ele descrise în literatura de specialitate, să capete noi semnificații atunci când este vorba de lumea umană. Reflexul biologic de „agresiune”, de exemplu, este transformat, în lumea umană, sub influența condițiilor de educație, „într-
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]