3,503 matches
-
amândoi acolo! Cu o lovitură am fi putut scăpa de blestemații de frați Zähringer! — Bați câmpii? N-ai fi putut face nici un pas fără ca oamenii lor să se năpustească asupra ta! — Eu nu, dar noi, da! N-ai văzut ce furioși erau toți? — Nu, Îți spun, toate la timpul lor. Astăzi ar fi fost În za dar... Trebuie să așteptăm! Stă scris și În Biblie: „Fiți Înțe lepți ca șerpii!“ Nu uita, domnului nostru Bertold Îi place vânătoarea. Merge mereu la
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
prețuia aceasta. În anii care au urmat, Adelheid deveni o fată frumoasă, plină de farmec. Bătrâna castelană Încerca mereu să-i descifreze pe chip asemănarea cu ilustrul ei tată. „Are toate trăsă turile ducelui“, Își spunea ea. „și, când e furioasă, te seceră cu privirea Întocmai ca el. În toate are o ținută, un aer care-ți amintesc de măritul stăpân. Chiar dacă n-ai ști cine e și tot ai putea bănui... Nu prea cred că taina va putea fi multă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
apăru un puhoi de țărani, Înar mați cu ghioage, securi, țepușe, fiecare cu ce apucase. Johannes Îi adunase În graba mare și-i conducea acum ca un cumplit zeu al răzbunării. Alături călărea Ludovic din Ottmarsheim, cu oamenii săi. Gloata furioasă mătură totul În calea ei. Luați prin surprindere, conjurații se retraseră, apoi Încercară Încă o dată să atace. Dar Împotriva mulțimii dezlănțuite nu era nimic de făcut. În puțină vreme apărătorii conacului fură făcuți una cu pământul. Bătălia lor era pierdută
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
tăciuni aprinși. În acea clipă, intră pe poartă cavalerul Adalbrecht, cu o mână de soldați. Aveau armurile sfărâmate și hainele pătate cu sânge. Se vedea limpede că veneau dintr-o confruntare care nu le adusese noroc. — Opriți, strigă ministerialul. Era furios și plin de ură. Abia reușise să fugă prin În tuneric din măcelul de la Molsheim și Își făcea planuri de răzbunare cumplită. — Opriți, cine Îndrăznește să se strecoare chiar acum din cetate? Vreau să-i văd și eu pe nevinovații
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
priveau Îngroziți pe cei doi cavaleri care-și trăseseră săbiile, Încrucișându-le. Toți se Întrebau uluiți cum de prietenia lor sfârșea Într-o ură atât de cumplită. Vrei să ne spânzure pe amândoi? țipă Adalbrecht, după ce tocmai parase o lovitură furioasă a prietenului său. Eglord, te-am crezut mai chibzuit! Așteaptă să treacă ziua de azi... O capeți Înapoi. Ei și? O voiai oricum numai de dragul moștenirii. O s-o ai. O să fie nevoită să te ia. Va fi chiar bucuroasă să
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
atâta timp cât ai vrea. Cu câtă patimă îți vorbește de Rapid, câte întâmplări! Nu are păreri de rău și zice că viață a fost darnică, a primit tot ce și-a dorit. Și-a trăit viață așa cum a vrut. Nu e furioasă, nu ține mânie, vorbește frumos despre oameni, străzi, orașe... A fost fericită la Berlin și părea mai sănătoasă ca oricând; ei, da, acolo a renunțat și la medicamentele pe care le lua din nu știu ce motiv, nu mai are nici o importanță
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
a lui Clark și Lewis pornit-au de aici, din St. Louis, În susul lui Missouri, care de aci până la izvoarele lui are o lungime de 4.720 km. De aici În jos, Mississippi devine pe cât de maiestuos, pe atât de furios, brăzdat de numeroase vapoare și alte ambarcațiuni până la NewOrleans. Statul Missouri are o suprafață de 17.979 km² și o populație de 4 milioane locuitori. St. Louis e mare centru industrial și comercial, cu o populație de 900.000 locuitori
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
carnivor. Cel din urmă s-a prezentat mai voinic, mai inteligent, foarte dinamic, crud, războinic. Așa se explică și spiritul războinic al pieilor roșii, lupta pe care au dus-o ani de zile cu albii. Turmele de bizoni mari, puternici, furioși, foarte numeroși, formau izvorul principal de hrană al indienilor. Povestesc unii vânători, că pe alocuri erau atât de numeroși, Încât puteai merge pe spinările lor. Pe câmpiile pe care pășteau, pe alocuri erau așa numitele walows, gropi făcute de bizoni
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
au dispărut incredibil de repede, practic în momentul în care - dacă nu mă înșel pe 28 ianuarie - a fost acel conflict în București, care s-a terminat cu evacuarea dom‑ nului Coposu cu un fel de TAB, din fața unei mulțimea furioase care îl înconjurase și îi amenința cu lapidarea. Ne treziserăm la realitate în momentul în care FSN-ul a fost transformat în partid. Acea transformare a fost o șmecherie extraordinară. Iar dezvăluirea asta o făcuse Octavian Paler în România liberă
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
curată, tocmai pentru că ei sunt lucrătorii cei mai harnici ai neamului nostru. Și dacă li-e scumpă munca, și o prețuiesc,munca pentru întărirea neamului , trebuie să și vegheze ca această muncă grea să nu se destrame prin puterea valurilor furioase ale politicii militante. Munca trebuie păzită și ferită, de altfel ar fi în zadar jertfa ce se aduce de unii și de alții pentru prosperitatea noastră. Deci preotul și învățătorul sunt chemați să fie activi și pe terenul politic.” * În
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
ELIADE către WIKANDERtc "ELIADE către WIKANDER" Paris, 13 decembrie 1951 Bunul meu prieten, Dacă ați ști ce mare bucurie mi-ați făcut cu scrisoarea dvs.! Nu mai aveam vești de la Lund de la nefericitul meu accident. Îmi spuneam că sunteți cu toții furioși pe mine - de altfel, și eu sunt: dar împotriva neșansei, întrucât ardeam de nerăbdare să cunosc Suedia. Nu îndrăznesc să mai sper: mă tem că domnul decan a avut deja destul de mult de furcă cu mine... Spuneți-i, vă rog
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Univșersityț a fost „montată” împotriva lui Dumézil șsubl. S.W.ț. Mă surprinde chiar că Dșuchesneț-Gșuilleminț a fost invitat (dar poate că invitația a fost făcută înainte de sosirea lui Lentz). L-am întâlnit pe Lentz și am avut o discuție furioasă în legătură cu Dumézil. I-a scris cu siguranță lui Thieme, întrucât, o săptămână mai târziu, acesta din urmă mi-a trimis Mitra & Aryaman. L-ați văzut? Ce credeți? Mă exasperează să vădcă, în 1958, încă se mai crede că se poate
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
mie nu-mi place de mă-ta, dar nu i-am zis să se mute din oraș și să-și ia cu ea și-odrasla rasistă ! Cristi și Pribeagu paralizează. — Ce-ai spus, nemernicule, de mama ? se întoarce brusc matahala furioasă și odată cu el încă doi tipi, cam la fel de bine făcuți, se ridică de la masa lui. — Ești surd, nene ? Am spus așa : Că mie ! Adică eu, da ? Mie deci. Nu-mi place de mă-ta ! Mă-ta. Aia care te-a
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
din plină maturitate - sunt reeditate și par a suscita Încă interesul unora, chiar și din generațiile mai tinere, mi-a dat dreptul să scriu aceste pagini de „false memorii” sau de „fals eseu”. Și chiar și contestările numeroase și uneori furioase, brutale, injuste - sau mai ales acestea! - mă conving că exist Încă În conștiința publică și că „cercul” meu, al găsirii echilibrului și al efortului scriptic, a fost real, și nu un „alt labirint”! Deși, cum o mai spuneam, rezultatul ultim
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și a femeii penetrate vaginal de propria coastă. Explorarea acelui gen de violență constituise o experiență „interesantă“ și „incitantă“, dar nimic altceva decât o formulă „metaforică“ - cel puțin pentru mine în acea perioadă a vieții mele când eram tânăr și furios și încă nu realizasem propria condiție de muritor, perioadă în care durerea fizică și suferința reală nu prezentau nici un fel de sens pentru mine. Eram „transgresiv“ și cartea era despre „stil“, așa că n-avea nici un sens să retrăiesc crimele lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pe cei care le-au permis din neglijență să intre în viața lor. Îți amintești ce spuneam despre antagonism? Un demon apare când simte că a fost antagonizat și ceea ce urmărește, scopul său, e să răspundă cu antagonism. Demonii sunt furioși. - Trebuie să mă ajuți, i-am spus. Trebuie să ne ajuți. - Nu mai e nevoie să încerci să mă convingi că ești speriat, domnule Ellis, zise Miller. Știu că ești. - Bine, bine, bine, și acum? - Voi veni în casa ta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
vindecă dezamăgirea de a fi acostat prea devreme. Totul fusese gândit în alt fel. De fapt, nu știu cât de mult mi-ar fi surâs o ieșire în larg pe o asemenea vreme. Suntem într-un loc izolat, marea își rostogolește valurile furioasă, sub un cer de ametist, prevestitor de furtună. Vântul puternic și rece umflă balonzaidele prietenelor noastre letone și umbrelele deschise în așteptarea ploii, care poate reîncepe în orice moment. În dreapta, pe un promontoriu, zăresc un turn înalt cu far, acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de conduită, Egiptul și Arabia Saudită, Al-Azar și Mecca, se văd aduse la același nivel ca și emițătoarele yemenite sau marocane. Veste proastă și pentru cei docți și subtili. Branșarea în direct, a nervilor, via ecran, este o poartă deschisă pentru furioși. În afara faptului că noua ubicuitate favorizează mai multă Șaria și mai puțină putere a statului, ea stimulează nu atât cunoașterea prin gândire, cât emoția concretă și nemijlocită. Exprimându-ne cu ambivalența clasică a limbii lui Esop, se întâmplă acum și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cur? = D-apoi cum? Chior așa = chiar așa. individul cu jocurile idioate de cuvinte. Haita căreia i-au luat oamenii, din milă, al patrulea cățel, care rămăsese din cinci, înecați în baltă, din pricină că vatra lor era lângă mal. A venit furioasă lătrând cu învierșunare, cerându-și cățelul. Oamenii căutau s-o îmblânzească, îi mângâiau puiul, îl hrăneau. Ea l-a furat și l-a dus într-o tihărai, dintre brazi, de unde se întoarce de câteva ori pe zi, ca să latre și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a citit manifestul regal; și oamenii s'au potolit, mai ales că Evreul lor nu s'a mai întors. I. Neculau, Lespezi (mutat la Topile) Nu a luat parte nici într-un fel la potolirea oamenilor. Petru Niculescu, Sirițel Răzvrătiții, furioși, se pregăteau să devasteze conacul Ovreiului arendaș.Învățătorul s'a îndreptat spre ei, însoțit de doi jandarmi. Dar în fața mâniei oamenilor, dintre care mulți erau amețiți de băutură, jandarmii au luat-o la fugă. În primul moment s'a retras
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
loc pe nesimțite, ca un infarct pe picioare și infarctul e poezia care-ți accelerează pulsul până la viteza sunetului în auz. Am iubit scriitorii care mi-au dat sentimentul că literatura lor e una pe viață și pe moarte, acei furioși din naștere, pentru care lumea e inacceptabilă așa cum e făcută de arhitecții destructurării, iar dintre cei calmi i-am iubit pe rafinații constructori de universuri, care făceau ca lumea lor îndepărtată să devină pe dată a mea. Și eu am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
disperare originalitatea, din care, se zice, au rămas doar câteva firimituri, iar cine le atinge acela este poetul. Iar cât îi privește pe tinerii care au debutat în ultimii ani, despre mulți dintre ei scriind, ce pot spune? Sunt la fel de furioși ca mai toți tinerii din toate timpurile. Ce, Villon n-a fost furios, Rimbaud, nu, Eminescu, nu, ca să mă refer la doar câțiva mari furioși ai lumii literare din toate timpurile? Au fost. Noi, în cea mai mare parte, n-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
au debutat în ultimii ani, despre mulți dintre ei scriind, ce pot spune? Sunt la fel de furioși ca mai toți tinerii din toate timpurile. Ce, Villon n-a fost furios, Rimbaud, nu, Eminescu, nu, ca să mă refer la doar câțiva mari furioși ai lumii literare din toate timpurile? Au fost. Noi, în cea mai mare parte, n-am fost furioși? Am fost, cât ni s-a îngăduit. Cei ce vin au însă un altfel de furie care vine din ignoranța sau condescendența
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
toți tinerii din toate timpurile. Ce, Villon n-a fost furios, Rimbaud, nu, Eminescu, nu, ca să mă refer la doar câțiva mari furioși ai lumii literare din toate timpurile? Au fost. Noi, în cea mai mare parte, n-am fost furioși? Am fost, cât ni s-a îngăduit. Cei ce vin au însă un altfel de furie care vine din ignoranța sau condescendența, mai degrabă, asumată față de cei de dinaintea lor, scriind, în cele mai multe cazuri, în replică, dar și calchiindu-se reciproc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
era negricios): un tip grăsuliu și prost care lucra ca ospătar Într-unul dintre marile hoteluri. Își imagina că dacă plătise o capsulă, avea dreptul la următoarea pe datorie. O dată, după ce Pat l-a expediat, s-a repezit la ușă furios și ne-a arătat o fisă. - Vedeți fisa asta? a zis. O să vă pară rău că m-ați refuzat. O să chem garda peste voi. I-am spus lui Pat că ar fi mai bine să nu-i mai vindem lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]