3,294 matches
-
vândă pentru mâncare. Din Universitate nu rămăsese decât un schelet. La fel și din Teatrul Național. Încă mirosea a cadavre carbonizate, a bălți întregi de sânge și se auzeau, odată cu vântul puternic, fantomele celor care s-au zbătut sub dărâmături, gemând. Și pe care nu i-a scos nimeni să mai vadă o dată măcar lumina. Zona Chitila, Triaj și alte periferii fuseseră mutilate. Tramvaiele, câte mai supraviețuiseră, purtau câțiva călători zgribuliți pe cele câteva rute funcționale, unde șinele nu săriseră de la
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
afirm că „sensul vieții” - dacă este unul! - se revelă doar la vîrsta a treia; pentru unii, el apare după fiecare victorie, bucurie Împlinită, mare, sau după un eșec zguduitor când, cu toate armele la pământ și cu trupul culcat și gemând, ceri Îndurare zeilor nevăzuți sau Îi hulești cu acea ultimă energie care ți-a rămas. Sensul vieții - doar despre „el” vorbim aici În atâtea sute de pagini, Încercând să ne convingem pe noi Înșine În primul rând nu numai că
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
știrea mea, înaintea sosirii mele - înjunghiat mortal în cap cu o șurubelniță, a trebuit să contramandez apariția de la Tattered Cover din cauza penuriei de droguri. (Am evadat de la Brown Palace și am fost găsit pe gazonul din fața casei unui alt dealer, gemând, cu pantofii și portofelul furați și cu pantalonii lăsați în jurul gleznelor.) Fără droguri nu puteam face duș pentru că mi-era frică de ce-ar fi putut ieși din stropitoarea dușului. Ocazional, când dădeam autografe pe cărțile mele, câte o adoratoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
elaborată în care fusese decorată casa. - Mamă, locul ăsta a fost transformat într-un bârlog de groază, omule, murmură el cu admirație. - E o lume de groază, băiete am zis grăbit, consultându-mi ceasul. - Fantomatic, omule, fantomatic. - Spiritele or să geamă toată noaptea, frate, am zis, conducându-l spre motocicleta parcată într-o rână lângă bordură. Știu totul despre întuneric, omule. Sunt în mare formă pentru petrecere, gata de orice. Deși era sfârșitul lui octombrie, vara indiană încă ne răsfăța și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
dar ea își asuma un risc și mai mare dând curs invitației. I-am făcut discret cu ochiul. După ce Aimee ne-a făcut cunoștință - “Ea e Melissa - o feministă înrăită“, și destul de focoasă -, mi-am aruncat o privire asupra încăperii gemând de invitați și am văzut-o pe Jayne conducându-l pe David Duchovny afară, să-i arate cimitirul. - Întotdeauna faci cu ochiul când vrei să spargi gheața? mă întrebă Aimee. - Vrei să joci Plimbă Dovleacul? am întrebat-o. - Îmi place
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
intrat în panică - nici n-am luat-o în serios - pentru că era ceva ce se întâmpla cu o regularitate pe care nu o găseam alarmantă. Victor lătra de undeva din interiorul casei, iar ceasul de pe noptieră indica 7.15. Am gemut și mi-am îngropat adânc fața-n pernă (era umedă; plânsesem din nou în somn), dar m-am ridicat rapid în capul oaselor, realizând că aveam ceva de dovedit în dimineața asta: că eram responsabil, că nu eram dependent de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în podea. Aparatul se opri când ajunse sus. Îl urmări pe tatăl meu intrând în baie, un perimetru spațios de marmură inundat de lumină. De-acum plângeam furibund, lovindu-mă peste genunchi în timp ce priveam, hipnotizat fără scăpare. - Ce se-ntâmplă? gemeam întruna. După care aparatul traversă holul și se opri din nou. Manifesta o certă răbdare înnebunitoare. Tata își privea chipul tras în oglindă. Apoi aparatul se apropie încet-încet de el. Eram conștient de faptul că avea să se deconspire, tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
abțin să plâng și eu spunând: - Dar oare chiar ai fost acolo când avea nevoie de tine, Jayne? Vreau să zic, în toți acești ani, călătorind mereu, ai fost într-adevăr acolo... - O Doamne, nu începe iar cu rahatul ăsta, gemu Jayne, scufundându-se în fotoliu. - Nu, sincer. De câte ori l-ai lăsat când tu mergeai la filmări? Cu Marta? Cu părinții tăi? Cu cine altcineva? Vreau să spun, iubito, că în mare parte băiatul a crescut cu o serie de dădace
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Brusc, s-a năpustit asupra noastră. Eu și Miller ne-am dat rapid înapoi și atunci arătarea s-a oprit. Începu să-și ridice brațele, extinzându-le în sus. Avea niște mâini atât de lungi încât falangele degetelor zgâriau tavanul. Gemea. Ce așteptam? Nu înțelegeam ce așteptam să facă. Fața tatălui meu se aprinse încă o dată, urmată de cea a lui Clayton. În timp ce fețele se înlocuiau una pe alta foarte rapid, împărțind același craniu, asemănarea dintre cei doi bărbați nu putea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Rover. M-am prăbușit în fața volanului și am învârtit cheia în contact. (Întrebat fiind, am răspuns că nu știam - și nici acum nu mă pot gândi la un motiv - de ce nu m-am dus la un vecin după ce fusesem atacat.) Gemând de unul singur, am dat cu spatele apăsând cu piciorul pe accelerație. De îndată ce am ieșit în drum și eram staționar în mijlocul străzii Elsinore Lane am văzut mașina crem 450 SL. Dăduse colțul pe Bedford Street și era cam la o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
așa fel încât să deschid portiera, dar eram blocat. - Cine ești? continuam să strig. Am încetat să mai întreb când mâinile lui s-au întins spre mine. Atunci am realizat că era altcineva, mult mai important. - Robby, am început să gem. Robby... Deoarece Clayton era - și fusese dintotdeauna - cineva pe care-l cunoșteam. Era cineva care întotdeauna mă cunoscuse. Era cineva care întotdeauna ne știuse. Deoarece Clayton și cu mine fusesem întotdeauna aceiași persoană. Scriitorul șopti: Poți să adormi. Clayton și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
plăcea și modul în care se încolăcea în jurul meu și cum își trecea degetele peste cicatricele piciorului meu, aveam nevoie de el când fulgerele de vară mă trezeau din coșmaruri, când mă răsuceam în pat și îl prindeam de mână, gemând numele fiului meu. De fapt i-am spus taximetristului să mă lase pe Third Avenue, cam la cincizeci de metri de apartament, și am plutit în Kiehl’s să-i cumpăr lui Mike un șampon special pe care de care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
culturii”! Nici Stancu, care a murit înainte de revoluție, și nici Crohmălniceanu nu au dat vreodată cel mai mic semn de regret față de serviciile ample și „entuziaste” pe care le-au adus partidului în anii terorii celei mai brutale, când închisorile gemeau de elita administrativă, financiară sau culturală a României, iar din programele școlare erau extirpate numele cele mai prestigioase ale clasicității și modernității literare, un loc larg ocupându-l veleitari penibili, descoperiți și umflați valoric peste noapte sau unii dintre noii
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
o noapte adâncă era în preajmă, afară, în marea întunecoasă a brazilor; și prin întunerec se căutară brațele, și prin întunerec trupul mlădios și tare al maicei se zmulse tremurând; înfiorată apoi, cu inima în zbateri grăbite, fu prinsă, căzu gemând la pieptul tânărului, cu fruntea pe pieptul lui întâiu, piept la piept apoi, înlănțuiți căzuți ca într-o veșnicie de fericire, ca într-un întunerec al păcatului, al înfiorării. Și după ce moșul Silvan călugărul, după vorbele care cutreerau de la o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
urmă, adaogă la răcnete o dialectică cazonă destul de înflorită cu metafore și comparații, apoi îi trimite la căruțele din urmă pe cei mai slabi, iar pe alții îi ușurează de ranițe și arme. Un bărbat tânăr, fără mustață, din Deleni, gemând cere parcă îndurarea noastră. Urcat în ambulanță nu-și contenește gemetele decât la protestările noastre, după aceia începe a dormita. Și tot drumul a dormitat. Din când în când la locuri grele, când trebuia să meargă și pe jos, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cere parcă îndurarea noastră. Urcat în ambulanță nu-și contenește gemetele decât la protestările noastre, după aceia începe a dormita. Și tot drumul a dormitat. Din când în când la locuri grele, când trebuia să meargă și pe jos, iar gemea și începea să șchiopăteze când ne uitam la el. Era bolnav de moarte când l-am urcat în ambulanță, și somnul pesemne i-a făcut atâta bine încât când am ajuns la Hârlău era teafăr și voinic, ba încă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
târziu. În larma și în râsetele ofițerilor, soldați intră și es tăcuți după ce au cerut de cinci bani brânză ori de cinci bani masline. Acolo de cele mai multe ori vezi pe domnul căpitan Hârjău vânturându-și barba-i de foc și gemând din greu în fața păharelor pline. Glasu-i aspru, răgușit puțin, accentu-i hărțăgos și obișnuitele-i sudalme sunt tuturora cunoscute. Când strigă el încruntându-se și vânturându-și barba mare, toți tac. El însuși cu înfățișarea-i de Cazac mânios și neînduplecat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
-și mușcă frâul nou pus. Generalul vede și înțelege prea bine ce se petrece în jurul său; zâmbește și se face că nu pricepe nimic. Își bate joc de toți și șade câte odată neclintit la masă până ce cu toții încep a geme înnăbușit, până ce la toți le trece os prin os. La câmp, la manevre, în tabără, preocupația cea mai mare a lui e să facă observații de amănunt. Ba cutare are două copci la guler, cutare poartă pelerină la exerciții, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ambiție a acestor oameni simpli a fost ca să facă o barișnie ruscă din fetița lor. Și au izbutit ușor pentrucă nenumăratele licee ale Basarabiei aveau menirea să împlinească rusificarea. Și târgurile se rusificau în bloc. Mai ales liceele de fete gemeau de eleve. Și datorită acestui lucru și astăzi n-auzi pe fetele moldovence vorbind decât rusește. Grigore Alexandrovici își aduce aminte că acum 15 ani a venit pe aici Bobescu cu trupa lui de operetă. Și-ntr-o sară acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Basarab cel Bătrân Laiotă, omul lui Ștefan, crescut la Unguri fiul lui Dan II = domnise puțin în 1453 Stătuse în Sighișoara cu Țepeluș spus Basarab c. Tânăr în 1473 gânduri de încuscrire între Corvin și Cazimir Tătarii pradă părțile Chievului. Gem fiul cel mai mic a lui Mahomet în acest timp e guvernator al Traciei Soliman Beg Hadimbul Ali bei, fiul lui Mihaloglu guvernator al olatului Dunării se duce să se războiască în Tracia. 26 Iulie 1472 lupta în Asia cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
par astăzi un fel de precursori ai dihoniei din România postdecembristă. Din punct de vedere politic, o bună parte din exilul românesc prezenta o dezbinare rar întâlnită la alte națiuni. România și Basarabia cu Bucovina de Nord, ocupată de dușman, gemeau și sufereau o impilare și o teroare de proporții, greu de imaginat și în acest timp mulți români din exil își disputau partidele, grupele, grupulețele, asociațiile, președințiile, șefiile etc. Unul din marile partide din România interbelică, avea vreo trei secretari
DE TREI ORI ÎN REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1710]
-
imperii. Pregătind noul război contra Turciei, țarul face uz de „rolul mesianic” al Rusiei: în Manifestul lansat pentru justificarea războiului ce se punea la cale, Poarta este acuzată de asuprirea creștinilor aflați sub stăpânirea sa: „...greci, valahi, bulgari și sârbi gem sub jugul barbarilor...”. Se profila clar un „război sfânt” contra păgânilor. Biserica Rusă susținea această campanie. Dimitrie Cantemir, domnul Moldovei, supus uneltirilor și presiunilor otomane, încheie cunoscutul tratat cu Petru I. Documentul dovedește tendința Rusiei de a deveni „protectoarea” oficială
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
Și când chinul este greu Singur mă Închid În casă Și mă rog lui Dumnezeu. Căci Scriptura ne Învață Că orice Îi cerem Lui Ne va da acum, În viață, Din belșugul Cerului. Când furtuna se-ntețește Și când valurile gem Sufletu-mi se odihnește Cu Iisus și nu mă tem. Căci Scriptura minunată Ne arată cum Iisus Marea-a potolit odată Cu-un Cuvânt ce-atunci i-a spus. Când e noapte Înnorată Și nu văd În calea mea Mă
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Și când chinul este greu Singur, mă Închid În casă Și mă rog, Lui Dumnezeu Căci Scriptura ne Învață Că orice Îi cerem Lui Ne va da acum, În viață Din belșugul Cerului Când furtuna se-ntețește Și când valurile gem Sufletu-mi se odihnește Cu Iisus și nu mă tem! Căci Scriptura-i minunată Ne arată cum Iisus Marea, a potolit odată Cu-n cuvânt, ce atunci i-a spus Când e noapte, Înnourată Și nu văd În calea mea, Mă
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
un sat (!) frumos situat la 80 de verste de Iași, oraș în care vor continua lucrările Congresului de Pace. La Huși va fi oaspetele episcopului Iacov Stamati. Contele de Langeron descria starea sănătății mareșalului: „Boala lui se înrăutățește; el plânge, geme, cheamă în ajutor toți sfinții, se spovedește, se împărtășește și brutalizează valeții și medicii, trimite cincizeci de curieri pe zi, unul ca să caute un fruct la Iași, un altul o legumă în Crimeea ... El se plictisește la Huși, își trimite
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]