5,266 matches
-
Așa funcționează panica la catastrofe: reacția oamenilor (adică energiile lor) fac ca acea catastrofă să fie amplificată în efecte. Întotdeauna. De ce credeți că această criză mondială persistă atât de mult în lume? Ia ghiciți și surprindeți-mă puțin. Exact. Ați ghicit. Datorită modului de gândire al oamenilor. Oamenii se tot gândesc că e criză (provocată artificial sau nu) și, într-adevăr, este criză (în continuare). În loc să se fi terminat de ceva timp ea trenează. De ce? Păi oamenii o alimentează. Sute, multe
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
trăi (bine) cu ele. Tot în categoria alimentelor reîncălzite putem include și mâncărurile prefierte sau refrigerate. E ca la un acoperiș la care la fiecare furtună noi pierdem cinci țigle iar după furtună vom pune la loc doar patru țigle. Ghiciți ce se va întâmpla după suficient de multe furtuni? Acoperișul nostru va rămâne fără țigle. Așa și noi vom rămâne „dezbrăcați”. În Bhagavad Gita (Cântarea lui Dumnezeu) se spune de altfel că alimentele ar trebui consumate în cel mult 3
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
din ele ce anume spuneau. Pentru fiecare pieton care întîrzia mai mult în dreptul ferestrelor mele aveam timp să-mi imaginez o poveste. Pentru cei grăbiți mă mulțumeam cu o frântură, cu o întîmplare, cu o supoziție. Mă străduiam să le ghicesc și caracterul din felul cum mergeau. Dar dincolo de acest joc nu știam despre trecătorii de pe strada mea mai mult decât despre tufele de oțetari sau despre câmpul pe care-l vedeam acum. La urma urmei, ce se schimbase? Decorul? Nu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
an, toate roadele să fie închinate Domnului, spre lauda Lui. 25. În al cincilea an, să mîncați roadele, ca ele să vi se înmulțească din ce în ce mai mult: Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru. 26. Să nu mîncați nimic cu sînge. Să nu ghiciți după vîrcolaci, nici după nori. 27. Să nu vă tăiați rotund colțurile părului, și să nu-ți razi colțurile bărbii. 28. Să nu vă faceți tăieturi în carne pentru un mort, și să nu vă faceți slove săpate pe voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
băieți de prăvălie. Charlot însă nu ținea seama de asta. La el decorul n-avea nici o însemnătate, principalul era băutura. Am ochit o masă, care ne convenea. Din păcate, alții mai iuți de picior ne-o luară înainte. Chelnerul ne ghici gândul. ― Da, da, se face! A evacuat pur și simplu clienții trecîndu-i la o altă masă, mai în fund, iar noi ne-am așezat victorioși. ― Vedeți, exclamă Charlot mândru, dacă ne duceam în centru, ni se făcea cinstea asta? În
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ce-i debitasem, altfel ar fi găsit o replică. După un timp mi-a spus: ― Dor, nu vreau să aud din gura ta decât două, numai două cuvinte... Știi care sînt? ― Cum să nu? "Te iubesc!" A încuviințat din cap: ghicisem. Apoi a spus: ― Nu m-aș sătura să le aud toată viața. Hai, spune-mi-le! Cât mi-ar fi plăcut să pornească de la tine, fără nici un îndemn... ― Doamne, ce capricioasă ești, Aimée... Ca o fetiță! ― Nu, nu-i deloc
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
să-ți pun o întrebare: ― Vă rog. ― Ai știut, până acum, că Mihaela e însărcinată? M-am uitat la ea îngrozit, făcând un gest involuntar de surprindere. ― Habar n-aveam! Vă dau cuvântul meu de cinste. ― Nu-i nevoie! Am ghicit din tresărirea dumitale. Ei bine, află că sora mea trebuie să nască. ― Vorbiți serios? Cum s-a întîmplat? Alexa avu un surâs acru, ironic. ― Cred că în privința asta dumneata trebuie să știi mai bine decât mine. Am îndurat greu săgeata
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
îndoială mustrările de cuget.) Tot așa, după avort, când o consolam de pierderea suferită și îi propuneam să concepem alt copil, ea îmi spusese: simt că n-aș putea. Nu știu ce are să se întîmple cu mine. (Hm, nu era greu de ghicit!...) Poate altcuiva i-ar fi stârnit bănuiala și mai puține elemente decât acestea. Numai eu n-ajungeam s-o bănuiesc, chiar dacă mi-ar fi dat să înțeleg pe șleau. Într-atât eram de orbit de orgoliul fără margini care mă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
stradă. A fost pur și simplu insolentă cu mine. De-atunci m-am jurat că nu-i mai vorbesc. ― Credeam că sînteți bune prietene. ― Numai la suprafață... În fond mă invidia. Și nu știu, zău, pentru ce... ― E greu de ghicit? Pentru că ești foarte bogată. Cecilia strâmbă din nas. ― O, asta îmi displace profund. Înțeleg să fiu pizmuită pentru calitățile mele proprii, dacă le am, nicidecum pentru ceva exterior cum e averea, care de fapt nici nu-i a mea, ci
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pas, o mică victorie. Între Motrosca și Lărgeanca era un fel de canal care aștepta de mult timp să primească și un pod. Tocmai în acel loc era îngămădită sumedenie de zăpadă, derdeluș cuminte sub care nimeni nu ar fi ghicit mișcarea apei topite. Și la mijlocul canalului m-am trezit scufundat până la piept, cu picioarele rupte de năvala puhoiului subteran. Partea de sus țintea spre casă, partea de jos era împinsă către Dunăre. Conform teoriei malului, tot o creangă, sărmana, mi-
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
adâncul cunoașterii de sine? în stufoasa legendă a lui Empedocle apare, întîi, un personaj excentric ce se credea de origină divină, umbla cu sandale aurite, cu o mantie de purpură pe umeri și cu o ghirlandă de lauri pe cap, ghicea viitorul și împărțea rețete de însănătoșire, sugerate, pretindea el, de fratele său Apolo, scria poezii, valoroase, probabil, de vreme ce au stârnit admirația lui Aristotel și a lui Cicero, și vroia să concilieze filosofia lui Democrit cu cea a lui Parmenide, materia
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
și mai însorită. E aproape strălucitoare. Și copleșită de liniște. O liniște profund diferită de cea a unei păduri răcoroase sau a unei camere pline cu cărți. Pe terasă se joacă șah și se stă la taifas. " Vreți să vă ghicesc în cafea?" mă întreabă, râzând, soția unui prozator. "Nu, doamnă, mulțumesc". Nu-mi place ideea că destinul meu zace într-o ceașcă de cafea. Deși, în privința aceasta, trebuie să admit că s-a progresat. Pythiile erau, toate, analfabete. Acum au
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
mele fără riscul de a vă stingheri? Mă tem că no să știți să vă faceți înțeles de prea stimabila gorilă care conduce destinele acestui local. Nu vorbește decât olandeza. Dacă nu mă autorizați să vă pledez cauza, nu va ghici că doriți un păhărel de rachiu de ienupăr. Iată, îndrăznesc să sper că ma înțeles; felul în care a dat din cap trebuie să însemne că argumentele mele l-au convins. Se duce într-acolo grăbindu-se cu o încetineală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
și totuși vă vorbesc deschis, fără nici o precauție, doar pentru că-mi place figura dumneavoastră. În sfârșit, în ciuda bunelor mele maniere și a limbajului meu ales, sunt un obișnuit al barurilor frecventate de marinarii din Zeedijk. Nu vă mai străduiți să ghiciți! Meseria mea are două fețe, ca și omul, în general. V-am mai spus, sunt judecător-penitent. Un singur lucru e simplu în cazul meu: sunt sărac. Da, am fost bogat, nu, nu mi-am împărțit averea cu alții. Ce dovedește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
vii din afară, pe măsură ce treci dintr-un cerc într-altul, viața și deci și crimele ei devine tot mai opacă, tot mai întunecată. Aici suntem în ultimul cerc. Cercul... Ah! știți și asta? Îmi vine cu adevărat din ce în ce mai greu să ghicesc în ce categorie trebuie să vă așez. Atunci înțelegeți de ce spun că miezul lucrurilor e aici, deși ne aflăm la marginea continentului. Un om sensibil înțelege asemenea ciudățenii. În orice caz, cititorii de ziare și desfrânații nu pot merge mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
când, în tulburarea violentă a unei plăceri dureroase și brutale, a lăudat cu voce tare ceea ce o subjuga. Din acea zi am început să mă îndepărtez de ea. Apoi am uitat-o cu desăvârșire. Voi fi de acord, căci vă ghicesc părerea, în ciuda tăcerii dumneavoastră atât de politicoasă, că aventura aceasta nu-mi face prea mare cinste. Dar gândiți-vă și la viața dumneavoastră, dragul meu compatriot. Scotociți-vă bine în amintire și poate că veți da peste cine știe ce întâmplare asemănătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
dorit atât de mult - după cum spui - să mă întâlnești? întreb neîncrezător în spusele țigăncii. Hehei! Ce știi, boierule, despre viața matale? Nimicuța nu știi. Numai eu pot să-ți spun... „Apoi așa încep toate țigăncile să te ademenească: <Să-ți ghicesc partea și norocul. Să-ți spun ce te așteaptă în viață. Să te ferești de omul...>” gândeam eu, în timp ce țiganca își continua șirul vorbelor: Privește bine la mine și să ții minte ce ți-oi spune acum...Până una-alta
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
30.” Am rămas dezorientat: „Adică cum au dat mănăstirea și cu tot venitul ce se va aduna de la dânsa?” Eram gata să-l întreb pe bătrân, dar de unde să-l iau? Priveam mâhnit în jur. Călugărul, însă, parcă mi-a ghicit gândul și m-a readus la realitate: „Ia seama, fiule, că tot venitul ista nu-i lucru puțin. El cuprinde venitul de la satele, moșiile, viile, prisăcile, morile, heleșteele și cine mai știe câte altele care erau ale mănăstirii Golia. Și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
am făcut...În liniștea care s-a lăsat, vocea bătrânului s-a auzit poruncind în felul ei: „Mai bine citește hrisovul pe care tocmai l-ai luat în mână și ne-a trece supărarea:” „Iaca, domnule, că iar m-o ghicit că-s supărat” - am gândit, dar am răspuns senin: N-am încotro, părinte. Iată ce spune vodă: „Noi Gheorghie Ghica voievod...m-am milostivit și am miluit pre sluga noastre, pre Iane ce au fost chelar, cu un loc ca să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
gândul cu glas tare: Din câte am înțeles eu, acele case în care se găseau școala și baia nu se aflau lângă biserica Trei Ierarhi, ci undeva, mai jos de Mitropolie. „ Chiar dacă vodă nu spune pe nume uliții, tu ai ghicit locul.” O undă de fală mi-a încălzit sufletul la auzul cuvintelor călugărului. Am continuat totuși să răscolesc prin actele de pe masă și să le citesc pe nerăsuflate, până când unul mi-a atras atenția în mod deosebit. Când am terminat
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
gândurile mele, în ușa chiliei a apărut, ca o umbră, bătrânul călugăr. Nu i-am auzit pașii. Ce mai face zbuciumatul meu fiu? m-a întrebat el cu voce moale. Nu știu cum să-ți spun, sfințite părinte, dar parcă mi-ai ghicit gândurile, aducându-mi aceste cărți. Spune-mi. Ai citit cărticica sfântă? Am citit-o, părinte, și tocmai stăteam de vorbă cu mine însumi. Mă luptam cu gândurile mele, încercând să pun oarece ordine în ele. Și ai reușit? Nu am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
în ea. Un fel de a spune parcă: „Întâi să isprăvești ce ai început și pe urmă te-oi ghilosi eu în toate apele și cu toate ierburile pământului... Până atunci însă mai va, fiule.” Când credeam că am cam ghicit ce gândește călugărul, tocmai atunci el a luat altă vorbă, făcându-mă să alunec cu gândurile în altă parte. Nu mai existau ierburi de leac, nu mai erau poamele pădurii, nici ceaiurile tămăduitoare...Nu mai exista nimic... Ia să ne
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
s-ar ispiti a-i face mai mult val peste carte aceasta, unii ca acie vor fi de mare certare. Într-alt chip nu va fi. Aceasta poruncim.” Tocmai pe când eu o făceam pe grozavul - în sinea mea - că am ghicit pricina pentru care vodă îl ocrotea pe cizmarul Gheorghie, bătrânul mi s-a adresat, arătându-mi o nouă descoperire: „În timp ce tu te împăunai cu faptul că ai găsit cauza pentru care Gheorghie cizmarul era ținut aproape de vodă Ghica, eu am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
care Gheorghie cizmarul era ținut aproape de vodă Ghica, eu am găsit această „carte de volnicie” dată de același Grigore Ghica voievod la 7 septembrie 1737 (7246). Cui crezi că i-a fost dată, fiule?” Până nu citesc cartea nu pot ghici, părinte. „ Chiar te rog să dai glas celor scrise aici.” Nu știu cum se întâmpla, dar de fiecare dată bătrânul călugăr știa să-mi ațâțe curiozitatea și cu cel mai neînsemnat lucru. Așa s-a întâmplat și de această dată. De fapt
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
cu speranța ca cineva să vie să-i curme spaima. Femeia aceea, care avea dreptul să intre oricând la el să-i vadă nemernicia și, astfel, să i-o mărească, îi era dușmană - dar pentru că nu venea, pentru că poate îi ghicise boala și se temea, îi era mai dușmană încă. Așa era tortura nopților febrile. Dimineața întreagă era consacrată unei toalete minuțioase, ce reconstituia pe prințul Maxențiu așa cum fusese mai înainte. Același tip borgian, în care otrava era difuzată însă de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]