3,793 matches
-
se adunaseră pe punte ca să vadă mai bine bucuria navigatorilor care scăpaseră din capitala Semilunii. La scurt timp, Gabriel adunase Apărătorii și le reamintise procedurile de evadare În caz de catastrofă În țară. Nici un semn, nici o privire dincolo de grupul lor. Goană spre cea mai apropiată tabără de antrenamente din Alpi. Iar apoi, când mesajele din țară vor sosi, respectarea exactă a ordinelor. Întoarcerea călare, prin Austria și Ungaria, sau Întoarcerea În primăvară, pe mare și pe Dunăre. Alexandru Își amintise de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
o veșnicie. Nu știa decât că era Învelit În giulgiul imaculat al zăpezii și că plutea spre celălalt liman, Într-un frig care se transforma, Încet, În căldură. Undeva se auzeau urletele lupilor. Tot mai aproape. Haita se apropia În goană. Oană auzi chiar și zgomotul pașilor lor, erau mulți, erau zeci de lupi Înfometați, iar goana lor spre prada care zăcea În zăpadă devenea o cavalcadă de cavalerie. Parcă nu mai erau lupi, ci cai. Apoi Își simți brațul smuls
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
spre celălalt liman, Într-un frig care se transforma, Încet, În căldură. Undeva se auzeau urletele lupilor. Tot mai aproape. Haita se apropia În goană. Oană auzi chiar și zgomotul pașilor lor, erau mulți, erau zeci de lupi Înfometați, iar goana lor spre prada care zăcea În zăpadă devenea o cavalcadă de cavalerie. Parcă nu mai erau lupi, ci cai. Apoi Își simți brațul smuls din umăr și o undă de fericire Îl străbătu. Era sfârșitul. Era eliberarea. O eliberare albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de avangarda lui Vlad Dracula la cetatea Sabac. Trecuse, cu herghelia ei de cai, peste munții Înzăpeziți. Găsise trecătorile și izvoarele. Nu se oprise decât ca să dea de mâncare cailor, din desagiii pe care Îi aveau la gât. Apoi continuase goana. Auzise În urma ei tropote de cai, dar nu se Întorsese. Puteau fi spahii, și atunci avea să moară. Sau puteau să fie haiducii, și atunci avea să trăiască. Viața ei nu mai era importantă. Încet, tropotele se apropiaseră. Erau haiducii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
dureros. - Hai, Murguleț... șopti tânăra, lipindu-se de coama calului și de trupul soțului ei. Hai, Murguleț... nu mă lăsa acum... Încă puțin... Calul necheză, ca și cum ar fi Înțeles că trebuie să alerge mai repede. Dar zăpada era groasă, iar goana cailor era grea. Erau cu toții obosiți. Iar săgețile continuau să șuiere. Alți cai se auziră pornind pe urmele lor. Poiana nu se mai sfârșea. - Hai, Murguleț... spuse din nou, cu glasul Înecat de lacrimi. Scoate-ne din valea asta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Mia piacere. 17 februarie 1476, după amiaza, Balcanii sârbești Veștile Începuseră să vină asemeni valurilor Mării Adriatice În zilele În care insula San Giorgio nu se mai vedea din cauza vânturilor care purtau furtuna. Cercetașii trimiși de Angelo se Întorceau În goana goanelor, ridicând trâmbe de zăpadă sub copitele cailor. La două ceasuri de marș spre nord-est, soseau peste două mii de spahii, urmați de trei regimente de ieniceri. Alte valuri de oaste turcească se apropiau, la aproape patru ceasuri de marș. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
piacere. 17 februarie 1476, după amiaza, Balcanii sârbești Veștile Începuseră să vină asemeni valurilor Mării Adriatice În zilele În care insula San Giorgio nu se mai vedea din cauza vânturilor care purtau furtuna. Cercetașii trimiși de Angelo se Întorceau În goana goanelor, ridicând trâmbe de zăpadă sub copitele cailor. La două ceasuri de marș spre nord-est, soseau peste două mii de spahii, urmați de trei regimente de ieniceri. Alte valuri de oaste turcească se apropiau, la aproape patru ceasuri de marș. Erau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de Cuceritori conduși de Amir Baian nu făceau nici o oprire. Schimbau caii din patru În patru ore, gonind zi și noapte spre Balcani. Chiar dacă forța lor nu era copleșitoare, misiunea lor misterioasă Îl punea pe gînduri pe Angelo. O asemenea goană nu putea fi justificată decât de ordine mai mult decât urgente. Iar acele ordine i se păreau a fi legate de fostul lor prizonier, căpitanul Oană. Amir Baian era un luptător de temut și un arcaș cum rar se putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
lucru. Viteza mongolilor. Este, În viteza asta, o disperare. Sau un ordin. Înaintarea lor este aproape de limita rezistenței oamenilor și a cailor. Vor să ajungă la noi cât se poate de repede. Și, din experiența mea de luptător bătrân, această goană peste puteri nu are ca scop intrarea În luptă. Pare a fi mai degrabă o misiune de salvare. - De salvare... - Mi-e teamă că războinicii lui Amir Baian vor să-l salveze pe același om pe care vrem și noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
a se Întoarce cu fața spre tătarul legat de șaua calului, spuse În limba mongolă: - Ogodai... Acesta este prizonierul tău? La aceste cuvinte, trei oameni reacționară simultan. Alexandru Înțelese cuvintele și, străbătut de un fior, scoase spada și porni În goană spre tătarul legat. Angelo ridică brațul pentru a avertiza Apărătorii că ceea ce avea să urmeze nu implica participarea lor. Iar Yves opri goana lui Alexandru, aruncându-se asupra lui și prăvălindu-l În zăpadă. - Ogodai... reluă Amir, netulburat. Ai Încălcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
trei oameni reacționară simultan. Alexandru Înțelese cuvintele și, străbătut de un fior, scoase spada și porni În goană spre tătarul legat. Angelo ridică brațul pentru a avertiza Apărătorii că ceea ce avea să urmeze nu implica participarea lor. Iar Yves opri goana lui Alexandru, aruncându-se asupra lui și prăvălindu-l În zăpadă. - Ogodai... reluă Amir, netulburat. Ai Încălcat Yassa, legea strămoșilor mei și ai tăi, legea războinicilor Asiei... Ai torturat un prizonier de război. Ai capturat un om fără apărare. Ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
poate zâmbi. Iar când, În prima săptămână a lui aprilie, mantiile albe ale Apărătorilor apăruseră pe culmea dealului, Mitruț privise cu mirare, punându-și mâna streașină la ochi, și apoi o luase la fugă spre noii sosiți, dezbrăcându-și din goană dulama, prea groasă pentru o vreme atât de călduroasă. Iar soarele răsărise din nou asupra casei de la Albești. Căpitanul fusese instalat În camera de jos, iar Erina Își reluase rolul de stăpână a casei, poruncind curățenie, așternuturi și draperii noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
așa, ar dura săptămâni sau luni Întregi până când o mare armată ar trece granițele noastre! - Nu, Erina... Cred că măria sa știa, dar n-a vrut să ne Împovăreze cu asemenea vești... Amândoi tresăriră auzind tropote de cai apropiindu-se În goană. Pe culmea dealului apărură patru Apărători care coborâră la galop. Cei patru opriră În dreptul casei, dar Ionuț arătă cu mâna spre malul apei, iar mesagerii Își continuară drumul până ajunseră În dreptul căpitanului. - Să trăiești, căpitane! strigă unul din ei, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
așteptă ca Alexandru să-și ia rămas-bun de la tatăl său, privind, cu neliniște, valul urdiei otomane care se apropia amenințător. - E timpul, spuse căpitanul. Hotărârea măriei sale de a te ține În preajma lui este Înțeleaptă. Spre Răsărit va fi doar o goană sfârșită În sânge. - La fel va fi și aici... murmură Alexandru. - Aici te afli sub protecția lui Pietro și a lui Gabriel și chiar a „Îngerului” tău de la Istanbul. Alexandru tresări la cuvântul Istanbul, dar Înțelese că tatăl său nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se deschiseră Încet și, În același timp, se auzi zgomotul greu al lanțurilor care lăsau podul. Apărătorii conduși de căpitanul Gâlcă intrară cu caii În spume și descălecară În prima curte interioară. - O jumătate de ceas! strigă Gâlcă, urcând În goană treptele spre camerele voievodale. - Căpitane! se auzi vocea groasă a pârcălabului Șendrea, care ieșea din camera de gardă de lângă intrare. Care sunt veștile? - Familia măriei sale trebuie să părăsească Suceava Într-o jumătate de ceas! - Asta mi-ai transmis prin răvaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Erina privi o vreme cu atenție, dar nu văzu nimic. Mii de călăreți tătari Întorceau caii, renunțând la luptă. Pierduseră peste zece mii de oameni, dar mai aveau destui ca să continue bătălia. Moldovenii trecuseră la șarjă pe ambele flancuri, spulberând din goana cailor sute de războinici dintre care unii Încercau să reziste, iar alții Întorceau privirile, nedumeriți, spre comandandantul lor care dispărea pe malul rîului, galopând spre sud. Când tătarii auziră semnalul de retragere era deja mult prea târziu. Câmpul de luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
călărimile domnești goneau În urmărirea lui Eminek, care avea, Încă, o oaste superioară numeric. Pentru Oană, această retragere era, În mare măsură, inexplicabilă. Tătarii Crimeii se puteau apăra foarte bine pe un alt aliniament, fără să aibă nevoie de această goană nebună spre sud. De ce spre sud? - Vadul Prutului... Își dădu seama, uluit, Oană. Eminek nu vrea să lupte, ci vrea să ajungă cât mai repede la vadul Prutului... Modruz! Trimite douăzeci de Apărători dincolo de râu, cu câte doi cai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
hărțuială cu trupele lui Eminek. Tătarii gonesc din răsputeri spre Nistru. Am reușit să doborâm cel puțin trei mii dintre ei, prin atacuri combinate ale arcașilor și Apărătorilor. Drumul lor spre casă e presărat de morți. Sunt epuizați de această goană nebună. Noi, la fel. Am vești de la iscoadele trimise spre Răsărit acum o săptămână. Se pare că taberele lui Mengli Ghirai au fost spulberate de o furtună care se numește Hoarda de Aur. Este o mare victorie a diplomației măriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Prima dintr-un lung șir de capcane. Spahii trebuiau atrași spre munți. Până aici, spătarul Înțelegea. Mai departe, Însă, nu. Voievodul părea a aștepta ceva. Un semn. Iar semnul acela Întârzia să vină. Dinspre dealurile Sucevei se iviră călăreți În goană spre codrii Ilișeștilor. - Spahii... murmură Costea. Pentru o clipă, Ștefan se simți singur. Nu era o mare bătălie, dar era, poate, cea mai grea. Nu mai erau, lângă el, nici spătarul Albu, nici boier Stanciul, nici vornicul Bodea, postelnicul Iuga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nimeni... Dacă Amir Baian ar fi aici, ar formula altfel mesajul. Este Nimeni... Voievodul deschise al doilea mesaj, pe care i-l dădu tânărului pictor, fără să spună un cuvânt. Alexandru citi cu voce tare: Cinci sute de mongoli În goană nebună spre codrii Ilișeștilor. Au eliminat cinci patrule de spahii până aici. Posibil să fie conduși de Amir Baian. - Oare toate astea se Întâmplă cu adevărat?... , murmură Alexandru. * Cei doi călăreți urcau panta abruptă care ducea spre unicul vârf din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Cei din exteriorul cercului rămăseseră călări și scoseseră scuturile mici și rotunde. Nimeni nu putea ajunge la strănepotul marelui Gingis Han. Cercul se deschise doar pentru a permite intrarea Marelui Maestru și a luptătorului spre care se Îndreptase Amir În goana lui nebună. Bătrânul Uzjun, șeful mongolilor În absența lui Amir, atinse pământul cu fruntea la sosirea lui Andà. Părul său era aproape alb. Ochii Îi secaseră de lacrimi. Războinicii Bordjighin se aplecară și ei, fără a privi În ochii Marelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
lungi plimbări prin insulă. În gol fulețele de pe coasta de sud, rămâneau cocoțați pe stâncile abrupte acoperite de ferigă, cu ochii la epavele care ies la iveală din valuri. În pădurea de pe deal, În timpul unei averse, au fost puși pe goană de capre sălbatice. În albia unui râu secat, au dat peste bolovanii enormi pentru care Perdo e celebră, pietrele acelea străvechi pe care sunt cioplite cu cuvinte Într-o limbă necunoscută, pe care Adam le-a copiat Într-un caiet
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și o să uite ziua de azi și orice altceva. Pe ultima bucată de drum s-a grăbit până ce a ajuns la poarta scundă de lemn din fața casei. și-a auzit telefonul care suna În vreme ce căuta orbește cheile, traversând curticica În goană. Abia când ajunsese În fața ușii de la intrare și-a dat seama că era cineva acolo, Întins pe treptele de la intrare. Era un băiat, un adolescent, ghemuit aproape ca În burta mamei. S-a aplecat și a văzut că era adormit
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
N-ai de ce să te Îngrijorezi, doar sunt studenți, probabil că le-ai și fost profesoară multora dintre ei. De-ți place homarul lângă mare servit... I-au lăsat În urmă până și pe ultimii manifestanți și au pornit În goană ca un vas care izbutește să se desprindă de țărmul nispos și să ajungă În sfârșit la apa adâncă. — Ce-a vrut să spună Bill Schneider când a zis de data asta? a Întrebat-o Mick pe când intrau În marea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
vadă convoiul care se apropia, cinci-șase somptuoase mașini negre, unele dintre ele purtând un steguleț care flutura pe capotă. Adam nu știa că există astfel de mașini În Indonezia, sau măcar că ar fi existat pe undeva. Limuzinele au trecut În goana mare pe lângă mulțime, iar după câteva momente, când Începuseră să dispară În depărtare, soldații au ridicat barierele, iar mașinile, scuterele și bicicletele și-au reînceput călătoria lor obositoare. Cum treceau pe lângă soldați, Din l-a luat pe Adam pe după umeri
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]