KorAP: Find »[drukola/base=grămadă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...120 121 122 ...251 >

6,255 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412

dacă oamenii ar paria numai pe sume pe care și le pot permite n-ar mai fi așa de interesant. Tu ce zici, Enrique? — Nu știu ce să zic. Eu nu mi-am permis niciodată sumele jucate. — Termină cu tîmpeniile. Ai o grămadă de bani. Nu, nu am. Serios. — Of, toată lumea are bani. E vorba doar să vinzi ceva sau să cumperi ceva, dacă ești de partea cealaltă. Nu am mulți bani. Pe bune. Hai, lasă prostiile. N-am Întîlnit În viața mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
vadă actele și cînd i-am spus: „Străini“, ne spuse să mergem mai departe - nu-i nici o problemă. Mergînd În Întuneric pe Gran Via, călcam pe multă sticlă spartă de curînd pe trotuare și În urma bombardamentului se adunase și o grămadă de rumeguș. Era Încă fum și mirosul puternic de explozibil și granit spulberat umplea strada. — Unde mergi la mîncat? mă-ntreabă John. — Am niște carne pentru toți, putem s-o gătim În cameră. — Eu o gătesc. Eu gătesc bine. Mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
și cealaltă era micuță, dar amîndouă arătau În mod clar ca niște tipe puternice și active. — Nu, spuse Al. O să văd prea mulți mauri mîine, n-am de ce să mă-ncurc și-n seara asta cu ei. Mai sînt o grămadă de altă fete. Mai e Manolita, tot la Florida. Tipu’ de la Seguridad cu care stă e plecat În Valencia și ea Îi e fidelă cu oricine. — Auzi, Hank, ce-ncerci să-mi vinzi tu aicea? — Voiam doar să te-nveselesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-i cam confuz politic tipu’, nu? — E de treabă, i-am spus. Îl știu de mult. — Pare de treabă. Da’ ar trebui să se mai pună la punct cu politica, spre binele lui. În camera de la hotel se strînsese o grămadă de lume. Se puseseră discuri la gramofon, era plin de fum și pe podea se juca barbut. Tovarășii tot intrau ca să se spele, și-n cameră se amestecaseră mirosurile de fum, săpun, uniforme murdare și abur venit din baie. Manolita

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
podea, iar Al se-ntinsese să-și taie o bucată de șuncă. — La ce armă ești, tovarășe? Îl auzii pe unul dintre aviatori Întrebîndu-l pe Al. — Tancuri. — Spune-mi că nu mai sînt bune de nimic. — O să-ți spun o grămadă de lucruri. Ce aveți acolo? Ceva zaruri? — Vrei să te uiți la ele? Nu. Vreau să dau cu ele. Am coborît eu, Manolita și englezul Înalt - și ni s-a spus că băieții plecaseră deja spre restaurantul de pe Grand Via

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
am spus. A luptat toată ziua și mîine luptă din nou și n-a mîncat nimic. Asta nu-i vina mea. E prea tîrziu. Nu mai e nimic de mîncare. De ce nu mănÎncă tovarășul la unitatea sa? Armata are o grămadă de mîncare. — Pentru că l-am invitat să mîncăm Împreună. — Ar fi trebuit să ne spuneți dinainte. Acum nu mai avem nimic. — Cheamă-l pe șeful de sală. Șeful ne spuse că bucătarul plecase acasă și stinseseră focul În bucătĂrie. Apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
s-a rupt diafragma-n față cînd s-a Întins. Am crezut că mă taie-n două. Tre’ să fi fost vreo cinșpe Fiaturi și eu voiam să cad Într-un loc sigur. A fost nevoie să mă lupt o grămadă cu parașuta ca să cad pe malul drept al rîului. Am tot manevrat la ea și m-am prăbușit destul de tare. BĂtea vîntu’ ca lumea. — Frank a trebuit să se-ntoarcă la Alcalá, Îi spuse alt pilot. Noi am pus de-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
destul de bine și dacă n-aș fi știut unde se ducea să atace a doua zi, aș fi spus că era furios din vreun motiv anume. Și cred că pe undeva, Înăuntrul său, chiar era furios, foarte furios. SÎnt o grămadă de lucruri care te pot Înfuria, și faptul că trebuie să mori fărĂ rost este unul dintre ele. Da’ mă gîndesc și că așa e cel mai bine să fii atunci cînd ataci, furios. Mai jos de creastă În ziua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
și arestat. — De-acu’ s-ar putea să-nceapă să ne bombardeze, spusei. — Mie Îmi este indiferent, spuse extramadurianul. Tipu’ Începuse să mă cam obosească. Mai aveți ceva vin? Întrebai. Încă Îmi simțeam gura uscată. — Da, omu’ meu, avem o grămadă, Îmi răspunse soldatul prietenos. Era mic de statură, avea niște pumni mari și un smoc de barbă de lungimea părului tuns scurt și era foarte murdar. — Crezi că o să-și Înceapă de-acu’ bombardamentul? — PĂi așa ar trebui. Da’ după cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
trezit pe colegul care filmase și am coborît culmea spre cartierul general. Acum se Întorceau toate tancurile și abia te mai auzeai de atîta zgomot. — Ai vorbit Întruna, cît am dormit? — Nu, am ascultat. — Și-ai auzit ceva interesant? — O grămadă. Și acum ce vrei să faci? — SĂ mă-ntorc În Madrid. Ar trebui să trecem pe la general. — Da, trebuie. Generalul era Împietrit de nervi. I se ordonase ca atacul să fie o surpriză - să fie purtat de o singură brigadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
cum i s-a Împotmolit carena la reflux? — Da, mi-aduc aminte de vas - și echipajul a tras la mal cu bărcile, iar gîștele și femeile se temeau de ei. — Asta a fost În ziua aia cînd am prins o grămadă de pește, dar a trebuit să ne-ntoarcem la mal pentru că era vremea prea urîtĂ. — Mi-aduc aminte. — Ai o memorie bună azi, spuse ea. SĂ nu exagerezi cu chestia asta. — Îmi pare rău că n-ai mai ajuns să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
iei. Și chiar dacă știi, tot e urît. Mai jos de mlaștina aia e locul secret. Și-acum să mergem - trebuie să trecem de partea grea. Acum trecuseră de porțiunea grea și de cea foarte grea. Nick se cățĂrase pe o grămadă de bușteni care Îl depășeau În Înățime și pe alții care-i veneau pînĂ la talie. Lua pușca, o punea pe buștean, după care o trăgea și pe soră-sa, și după ce treceau peste buștean ea se lăsa jos sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
Așa, simplu. — De ce? CĂ nu-i nimic de mîncare. — Da’ niște cafea? — Nici cafea. — Ceai? — Nu. Nici șuncă. Nici porumb. Nici sare. Nici piper. Nici cafea. Nici smîntînĂ Borden. Nici făină Aunt Jemima. Nimic. — Ce zici acolo? Aseară era o grămadă de mîncare. Acum nu mai e. Or fi furat-o spiridușii. PĂdurarul trimis de stat se trezise cînd Îi auzise vorbind și acum intră-n bucătĂrie. Ce mai faceți, cum vă simțiți? Îl Întrebă fata. PĂdurarul o ignoră și-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
alea ca să meargă-n sud. Dac-ar fi fost așa, Își lua doar ceva de drum și pe urmă o lua pe șine. — Nu-mi dau seama ce lipsea din magazie. Da’ știu că din bucătĂrie și-a luat o grămadă de lucruri. Se ducea el undeva. Trebuie să aflu ce obișnuia să facă, ce prieteni avea și pe unde umbla. Tu blochează-i ieșirile spre Charlevoix, Petoskey, Sheboygan și Sf. Ignațiu. Tu unde te-ai duce dac-ai fi În locul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
acum doi bărbați Înarmați umblă după un băiat pentru că a Împușcat un cerb luna trecută, pe 12. — Au mai fost și altele. — Dar asta-i singura pe care o puteți dovedi. — Cam așa ceva. — Și celelalte În ce-au constat? — O grămadă. — Da’ n-aveți dovezi. — N-am zis asta, spuse Evans. Da’ pentru cerb avem. — Și data era 12? — Exact, spuse Evans. — De ce nu pui ceva Întrebări În loc să dai răspunsuri? Îi spuse delegatul partenerului său. John izbucni În rîs: — Lasă-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
stăm ascunși pînĂ se liniștesc apele și delegatu’ Ăla pleacă și-și vede de treaba lui. Da’ trebuie să-i dau mai mult de mîncare. E aiurea că n-am putut să ne echipăm mai bine. Și totuși, avem o grămadă de chestii cu noi. Rucsacul era destul de greu. Da’ azi o să mergem după zmeură. Aș vrea să prind și vreo două potîrnichi dacă pot. Și putem găsi și ciuperci. Tre’ să fim atenți cu șunca, da’ dacă pun untură sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
Tre’ să fim atenți cu șunca, da’ dacă pun untură sau unt nu mai avem nevoie de ea. Poate că i-am dat totuși prea puțin de mîncare aseară. De obicei mănÎncă mai mult și bea lapte mult, plus o grămadă de dulciuri. Nu-ți face griji. O să mîncăm bine. Bine că-i place păstrăvu’. Au fost foarte buni. Nu-ți face griji În privința ei. O să mănÎnce foarte bine. Dar, Nick, băiete, chiar că nu prea i-ai dat să mănÎnce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
fost foarte buni. Nu-ți face griji În privința ei. O să mănÎnce foarte bine. Dar, Nick, băiete, chiar că nu prea i-ai dat să mănÎnce ieri. Mai bine o lași să mai doarmă, decît s-o trezești. Tu ai o grămadă de lucruri de făcut pînĂ cînd s-o trezi.“ Începu să scoată cu mare grijă cîte ceva din rucsac și soră-sa zîmbi În somn. CÎnd zîmbea i se Întindea pielea de pe obraji și atunci culoarea ei normală se vedea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
Nickie. Chiar că-i tîmpit. — Stai să vezi cînd i-om mînca. O să-nțelegi de ce-i vînĂm. Nici pentru ei nu e sezon? — Desigur. Da’ Ăștia-s maturi și nu i-ar vîna nimeni, În afară de noi. Eu am omorît o grămadă de bufnițe și bufnițele ar omorî cîte-o potîrniche-n fiecare zi dacă ar putea. VÎnează Întruna și omoară toate păsĂrile bune de ceva. — Pe Ăsta chiar că l-ar putea vîna ușor. Acu’ nu-mi mai pare rău. Vrei să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
Îmi pare rău c-am adus vorba de asta. Nu mă supăr. De fapt, Îți mulțumesc. Am știut cumva tot timpul. Doar că nu m-am mai gîndit la asta. Acu’ va trebui să mă gîndesc toată viața la o grămadă de lucruri. Da’ tu mereu te-ai gîndit la tot felu’ de lucruri. — Nu În felu’ Ăsta. — Hai să mergem după zmeura aia, spuse Piticot. Acum tot nu mai avem ce face, nu? — Da, nu mai avem. Culegem zmeura și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
am așezat la geam. În toaletă mirosea așa cum miros dimineața scuipătorile din alamă. Mi-era foame și mă uitam pe fereastră la locurile alea peste care venise toamna și la hamal. PĂreau locuri bune pentru vînat. Pe dealuri erau o grămadă de tufișuri și petice Împădurite, ferme frumoase și drumuri bune. Nu semăna totuși cu Michigan. Așa cum mergeam, toate locurile părau să fie legate Între ele de drumuri - În Michigan, dacă ești Într-o zonă, n-ai nici o legătură cu oricare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
mlaștini nu erau pe aici, și nici păduri arse. Arătau ca și cum ar fi fost ale cuiva, Însă erau frumoase, iar fagii și arțarii erau răsuciți; și mai erau mulți stejari pitici cu frunzele frumos colorate, iar În tufișuri erau o grămadă de oțetari de un roșu aprins. PĂrea un loc bun pentru iepuri și am Încercat să văd ceva vînat, dar mergeam prea repede ca să te poți uita ca lumea și singurele păsĂri pe care le vedeam erau alea care zburau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
ai podului, ploaia căzÎnd peste apele rîului și trenul picurînd de apă. Însă mirosea frumos. Era o ploaie de toamnă și aerul proaspăt mirosea a lemn și a fier ud și simțeai că-i toamnă. În vagon mai erau o grămadă de oameni, dar nici unul nu părea prea interesant. O femeie frumoasă m-a rugat să mă așez lîngă ea, dar pînĂ la urmă s-a dovedit c-avea un băiat de vîrsta mea și se ducea nu șitu unde În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
am sprijinit de un copac ca să mă gîndesc și să supraveghez drumul. Mi-au adus cecurile pe care le mai găsiseră și le-am băgat lîngă celelalte, Într-un sac de pînză. Nici unul nu era uscat. Mai erau și o grămadă de bani, tot uzi, iar echipele lui Onie și ale lui Claude strînseseră multe trese S.S. și toate pistoalele de care se puteau folosi, ca și pe cele inoperante, și le puseseră pe toate În sacul cu dungi roșii. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
cele inoperante, și le puseseră pe toate În sacul cu dungi roșii. Nu puneam niciodată mîna pe bani. Asta era treaba lor și eu mă gîndeam că oricum nu e bine să-i atingi - Îți aduc ghinion. Însă erau o grămadă de bani. Bertrand Îmi dădu o Cruce de Fier, clasa I, pe care mi-o băgai În buzunarul de la cămașă. PĂstram lucrurile astea o vreme, dar pînĂ la urmă le dădeam pe toate. Nu-mi plăcea să păstrez nimic. PÎnă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]