3,274 matches
-
cu tatăl, cu magistrul, cu șeful, se poate naște la copil, la discipol, la subordonat, ispita de a-l suprima și de a-l înlocui cu totul. Dar să nu anticipăm, să reținem doar această asemănare care nu este datorată hazardului și din care voi desprinde curînd consecințele. III Identificarea constă în alegerea unui model. În societate ea este problematică. Într-adevăr, alegerea se poate face între mai multe persoane sau mai multe obiecte. Mai mult, fiecare individ aparține mai multor
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
funcționalitatea cunoștințelor dobândite și în situația schimbării variantelor de acțiune. Stereotipurile dinamice (acțiunile automatizate) nu vor deveni simple tehnici de execuție iar elevul nu va acționa mecanic. Nerespectarea cestei condiții duce la desfășurărea la întâmplare a exersării, rezultatele fiind expuse hazardului. - Aplicarea să se facă gradat sub aspectul dificultății și diferențiat, în funcție de deosebirile individuale și de particularitățile capacităților de învățare ale elevilor. Gradarea individualizată a exercițiilor, respectând posibilitățile reale ale elevilor implică gruparea exercițiilor, mai ales în activitățile de muncă independentă
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
Scânteia tineretului”, „Luceafărul”, „România literară, „Contemporanul”, „Flacăra”, „Săptămâna”, „Argeș”, „Ramuri”, „Tomis”, „Orizont”, „Cronica” ș.a. Mult timp va semna cu numele I. Geabău-Segarcea, ulterior va adopta oficial numele Ion Segărceanu, sub care îi vor apărea primul volum de versuri, Fuga din hazard (1970), și următoarele. La începutul activității sale poetice S. a fost marcat de puternica influența lui Mihai Eminescu, căruia i se vor adăuga mai târziu alte modele lirice. Fuga din hazard poartă pecetea acestor filiații, potențate de irezistibila atracție a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289604_a_290933]
-
îi vor apărea primul volum de versuri, Fuga din hazard (1970), și următoarele. La începutul activității sale poetice S. a fost marcat de puternica influența lui Mihai Eminescu, căruia i se vor adăuga mai târziu alte modele lirice. Fuga din hazard poartă pecetea acestor filiații, potențate de irezistibila atracție a filonului folcloric românesc. Critica a remarcat conotația aparte a titlului, acesta vrând să releve salvarea sufletului genuin din hazardul și pericolele vieții, prin refugiul în imperiul poeziei, al candorii și al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289604_a_290933]
-
căruia i se vor adăuga mai târziu alte modele lirice. Fuga din hazard poartă pecetea acestor filiații, potențate de irezistibila atracție a filonului folcloric românesc. Critica a remarcat conotația aparte a titlului, acesta vrând să releve salvarea sufletului genuin din hazardul și pericolele vieții, prin refugiul în imperiul poeziei, al candorii și al incantației magice. Solitarul citadin (1972) abordează problematica existenței trepidante din metropolele tentaculare, în perspectiva unui modernism ostentativ atât sub aspectul conținutului, cât și stilistic, stimulat de impresiile furnizate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289604_a_290933]
-
Cristina Segărceanu-Udrea, sunt impregnate de poezia ușor disimulată a lucrurilor și faptelor prezentate, în vreme ce Stele de mare sau Fals tratat de poezie (2000) se dorește a fi un util îndreptar pentru cei ce bat la porțile poeziei. SCRIERI: Fuga din hazard, București, 1970; Solitarul citadin, București, 1972; Embleme, București, 1976; Lungul drum către casă, București, 1976; Tărâmul magic, București, 1980; Veghe și dor, București, 1984; Oameni, stele, flori, București, 1986; Poemograme și alte poezii, București, 1986; Sub flamuri purpurii de mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289604_a_290933]
-
comentarii, amintiri și dialoguri, unde, fără a emite pretenții de istoric literar, P. mizează pe o cunoștere empatică a poetului. Totuși, pe lângă pasajele memorialistice sau pur ficționale, sunt de notat tentativa autoarei de a disloca vechile poncife suprarealiste (dicteul automat, hazardul obiectiv, umorul negru etc.) prin reabilitarea unor noi teme (plictisul, solitudinea, senzorialul, corporalitatea, copilăria), precum și prin aflarea unor punți stabile de contact între suprarealism și postmodernism. În primul său articol cu caracter programatic (Sensul poeziei, astăzi, 1987), P. își definește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288943_a_290272]
-
depind foarte mult și de natura interacțiunilor. G. Barnes (1984) face observația că familiile unde există o suficientă flexibilitate pentru a permite interacțiunea și dezvoltarea membrilor săi vor avea probleme (și vor deveni clienți) doar în cazul unor situații de hazard, cum ar fi accidente, moarte prematură, boli severe. În timp ce în familiile unde păstrarea unei conformități („normalități”) „de fațadă” este impusă membrilor săi și orice abatere este sancționată (interacțiune rigidă) se dezvoltă cu mai mare probabilitate boli mentale, în special psihoze
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
a demonstrat că atunci când subiecții au fost învățați să desemneze prin cifre mai multe nuanțe de gri, ei au reușit să le recunoască destul de ușor, pe câtă vreme cu cei cu care nu s-a utilizat acest procedeu nu au depășit limitele hazardului în rezolvare. Într-un experiment efectuat cu copii de 6-7 ani li s-au prezentat acestora diferite obiecte mici fixate pe un carton pe care copii le-au privit și li s-a cerut apoi să le deseneze (simplitatea formei
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
fiecare, dacă a fost dat sau nu fost dat în proba anterioară. Dat fiind că și pe bază de întâmplare subiectul poate să indice corect un stimul, este necesar să se utilizeze o formulă care să anuleze acest efect al hazardului. O astfel de formulă este următoarea: 100(B −G) T B înseamnă numărul răspunsurilor bune, G numărul răspunsurilor greșite, iar T totalul stimulilor (vechi și noi). Se pot admite și răspunsuri îndoielnice ("nu știu"). Ele nu vor fi cuprinse nici
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
mai tare ori de căte ori e vorba de adevăr”, scrie Hegel, referindu-se la importanța acestei probleme. Adevărul este una dintre valorile supreme ale omului, alături de bine și frumos, evidențiind semnificația general-umană a cunoașterii. A cunoaște...a înțelege vidul, hazardul, săngele și omul. A te întoarce la începutul lumii, a fi martorul BigBangului, a te cufunda în propriul sine, a privi cu inima, despre al cărei cămp vizual, Cioran obișnuia să afirme că este reprezentat de „lume plus Dumnezeu plus
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Eglantina Becheru () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2310]
-
pe problemele lor concrete. Etapa implementării caută să apropie cât mai mult așteptările de realitate, să obțină satisfacție pentru alegerea făcută, dar trebuie și flexibilitate în folosirea strategiilor adecvate, în baza feedbackului continuu, după circumstanțe. Flexibilitatea înseamnă aici adaptare la hazard sau la oportunitate, crearea de suficiente resurse pentru a exploata oportunitățile sau a contracara problemele, stabilirea și urmărirea îndeplinirii adecvate a sarcinilor stabilite, cu evitarea crizelor, folosirea timpului, a resurselor, a facilităților, a procedurilor, a relațiilor în depășirea obstacolelor sau
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
cu cât omul este mai temător În acțiunile sale sau mai confuz și mai nerealist În proiectele elaborate, cu atât probabilitatea ca neșansele să se producă este mai mare.) „Acțiunea stârnește Întotdeauna noi serii de posibilități: ești dator să dai hazardului o șansă, timpul și probabilitatea nu sunt perfect previzibile.” (N. Steinhardt) Lucrul care-ți place e pe jumătate făcut. (Pentru că jumătate din energia necesară pentru a face lucrul În cauză nu mai trebuie s-o cheltuim cu dezvoltarea unei dorințe
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
că nu mai avem resurse pentru a ne bucura. Μ Ne putem crea sentimentul de a fi liberi dacă știm să ne ferim de acele proiecte sau dorințe care nu au șansa de a fi Îndeplinite; se supune, În schimb, hazardului cel ce dă frâu liber unor dorințe necontrolate. Μ Nesimțirea celor care comit răutăți repetate provine și din faptul că nu vor sau nu pot să se pună În locul acelora care trebuie să le sufere. Μ Dorințele născute pe un
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
aceste atitudini, orizonturi, accente, inițiative răzbat În pofida presiunii ce-o exercită conștiința asupra lor, ca de sub humă, În lumina de deasupra” (Trilogia culturii, 1969). Μ Tot ceea ce nu reușește să obțină atributul de „consecvent” se transformă, treptat, În arbitrar (În hazard). Dar, paradoxal, acel ceva care se complace În „Întâmplător” are proprietatea de a Încerca imposibilul... (sau, altfel spus, cunoaște farmecul aventurii). Μ Ceea ce ne Încântă mereu la un copil este disponibilitatea lui de a reacționa, În primul rând, printr-o
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Înlocui moartea, cu care Împărtășește cel puțin două trăsături: iraționalitatea și impenetrabilitatea. Personaj suprarealist, cu geometrie variabilă, el dă ocazia creatorului (autorului, În cazul nostru) unor coliziuni lexicale și stilistice, coliziuni, În cele din urmă, ale literaturii cu realitatea. Sensul hazardului este dat de hazardul apariției sensului: “În labirintul său, șoarecele alb Întâlnește un psihiatru, un neurolog și și un metafizician În dificultate, foarte intersați toți de strategia lui.” Decât provocarea de accidente Întâmplătoare care să dezmintă punctual posibilitatea reprezentării, Chevillard
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Împărtășește cel puțin două trăsături: iraționalitatea și impenetrabilitatea. Personaj suprarealist, cu geometrie variabilă, el dă ocazia creatorului (autorului, În cazul nostru) unor coliziuni lexicale și stilistice, coliziuni, În cele din urmă, ale literaturii cu realitatea. Sensul hazardului este dat de hazardul apariției sensului: “În labirintul său, șoarecele alb Întâlnește un psihiatru, un neurolog și și un metafizician În dificultate, foarte intersați toți de strategia lui.” Decât provocarea de accidente Întâmplătoare care să dezmintă punctual posibilitatea reprezentării, Chevillard preferă, În cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În plus, inteligența n-are umor, pentru că nu se Îndoiește niciodată de ea - În momentul În care ar face-o n-am mai vorbi cu certitudine de inteligență. Cum devine Antoine prost? Decizia este a lui, dar devenirea convoacă un hazard cu care hotărîrea lui n-are a face și, dacă ar fi fost după el, Antoine n-ar fi ajuns niciodată ce și-a propus (așa cum nu se putuse Îmbăta sau sinucide). Pentru că prost Înseamnă de acum Încolo: o slujbă
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
încred doar în soluțiile radicale. Astfel, presupun ei, măsurile de protecție sunt infailibile, iar controlul se exercită fără întrerupere: un control permanent și liniștitor. Există, la acești oameni, o coerență a proiectului menit să instaureze o relație ferită de fanteziile hazardului sau de neprevăzutul erorilor. Închisoarea, în diferitele sale versiuni - turnul, casa -, aceasta e soluția! În Viața e vis de Calderón de la Barca, spaima trezită de premonițiile referitoare la caracterul lui Sigismondo îl face pe tatăl acestuia să ia o decizie
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
informația este măsurată în mod cantitativ, prin gradul de probabilitate care afectează ordinea elementelor unei serii. Se remarcă atunci că, într-un ansamblu bine organizat, alegerea este limitată și informația redusă; că, într-un ansamblu mai puțin organizat, alegerea sau hazardul intervin într-o măsură mai importantă; că acolo informația, primul grad al libertății de alegere, va fi mai ridicată: vor fi mai multe informații. 7. Entropia Una din importantele modificări pe care trebuie să le suporte teoria informației, la simpla
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
în domeniul comunicării. Că starea lucrurilor este atunci puțin tulburată și că domnește o destul de mare confuzie teoretică, nu este o întîmplare. Ca orice invenție tehnică, ordinatorul transformă învățarea tradițională a relațiilor de dependență și de autonomie, a noțiunilor de hazard și de lege. Luat ca referent obiectiv al unei structuri interne a spiritului, calculatorul influențează puternic definirea proprietăților stării mintale și a reprezentării. Ciudat compromis între mecanismul simplu și pozitivist al lui H. Simon și bogata complexitate care frizează solipsismul
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
De aceea, un sentiment al târziului și al pustiului cuprinde spațiul lumii: "vid, vid, vid -/ prea mult vid în istorie/ și toate nu mor decât să te-nvețe/ supunerea oarbă și spaima./ Nici alcoolul, nici stelele/ nu mă înșală./ Produșii hazardului, împăraților/ fără coroană, vai, vai,/ Robii sunt morți/ și cadavrele lor/ putrezesc în galere." Într-un "Psalm negru" cere cu umilință să i se schimbe soarta: "Doamne, istoria... Doamne, ia de la mine/ destinul acesta și dacă nu-mi poți hărăzi
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
religios etc.Ă În primul rând după criteriile valorice pe care acesta le incarnează. Această adeziune corespunde cu nivelul meu de educație morală, cu structura mea sufletească, cu nivelul meu sociocultural și cu aspirațiile mele spirituale. Nimic nu este Întâmplător. Hazardul este certitudinea pe care Încă nu am descoperit-o. În spatele a tot ceea ce ne surprinde, ne uimește și nu putem Înțelege imediat, se află o ordine necunoscută, pe care Încă nu am descoperit-o. Aceste aspecte sunt extrem de frecvente În
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
a privi viața „din exteriorul” său ca pe o Înșiruire de etape și de evenimente biografice. Acest punct de vedere nu ia În considerare reflectarea vieții În planul conștiinței. A privi viața numai „din afară” echivalează cu a o abandona hazardului, a refuza să reflectezi asupra ei. Viața este modul de a fi al ființei umane, desfășurarea și evoluția temporală a acesteia. Dacă acceptăm că viața este persoana În timp și că pentru persoană există un timp exterior și unul interior
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
s-a arătat mai sus, și care caută să dea o explicație sensului și formelor vieții; bă ideea de soartă, care este un concept de circulație mai largă, popular, cu un conținut aparent mai „elastic”, În care intră, ca nuanțe, hazardul, neprevăzutul, necunoscutul etc. Dacă destinul poate fi o temă asupra căreia se poate gândi și În care este admisă, cel puțin Într-o oarecare măsură, intervenția omului, În cazul soartei, omul este văzut ca o „jucărie a destinului”, supus unei
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]