3,545 matches
-
mai văzuse în orașul nostru, în care oameni de toate vârstele, de toate treptele sociale, jucau cu o furie ne bună și în acelaș timp cântau în cor: Hai să dăm mână cu mână Cei cu inima română; Să-nvârtim hora frăției Pe pământul României; Unde-i unul nu-i putere La nevoi și la durere, Unde-s doi puterea crește Și dușmanul nu sporește. O! cine ar putea să descrie entuziasmul fără seamăn ce mișca acea sumedenie de oameni care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
vie la vot, iar din urne ieșiră în toate colegiile cu majorități enorme: Iorgu Vârnav-Liteanu, Alecu Botez-Forăscu, Costache Morțun, Dimitrie Grigoriu-Văsescu și Toader sin Pavel, deputat sătean din Rădășeni. Alte petreceri, alte baluri, pentru a sărbători marea izbândă în alegeri. Hora Unirei se cânta și se juca în toate răspântele; versurile lui Alecsandri erau pănă și în gura copiilor; jurnalul unionist Steaua Dunărei, redactat de Mihai Kogălniceanu și Vasile Mălinescu, scris într-o limbă cu un foc și cu o putere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
în curtea Mitropoliei din Iași pentru a sărbători unirea Țărilor Române; când am văzut imensa procesiune populară cu muzici și steaguri în frunte mergând de la Mitropolie în piața Unirei, unde cu 43 ani înainte se cântase și se jucase prima horă a Unirei compusă de Vasile Alecsandri; când am văzut acea sumedenie de lume cântând și jucând astăzi din nou aceeași horă, în aceeași piață, cu același foc, aș putea zice și mai aprins, căci izvorea de astă dată din puterea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
în frunte mergând de la Mitropolie în piața Unirei, unde cu 43 ani înainte se cântase și se jucase prima horă a Unirei compusă de Vasile Alecsandri; când am văzut acea sumedenie de lume cântând și jucând astăzi din nou aceeași horă, în aceeași piață, cu același foc, aș putea zice și mai aprins, căci izvorea de astă dată din puterea dorului împlinit, mi-am zis: O! Doamne ! Mare a fost izbânda noastră, mare a fost ziua de 24 ianuarie 1859, căci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
codrul prinde frunze și încep păsările a ciripi. Ne-am dus într-o dumbravă să culegem viorele și deodată am auzit cucul, vestitorul primăverei, cântându-ne în față. Cuprinși de bucurie și superstițioși ca toți înamorații, am încins îndată o horă strașnică pe iarba verde, siguri că o să ne meargă de astă dată după dorul inimei. Dar șiretul de cuc ne-a amăgit, căci dorul inimei a rămas neîmplinit și s-a topit încet, în oftări și lacrimi puse în versuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de pradă-n lume. ........................................................................................... Și rămas-am cu naravul de-a tot înnegri hârtie, De simțesc amar în mine sau în juru-mi dușmănie. Ei... de atuncea pribegit-au ani și ani sub bolt-albastră; Mulți ca noi, sărmani lunatici, prinsu-s-au în hora noastră, Muncitori fără de leafă, ce-au pus plugul în ogor, Jos cu ochii pe hârtie, sus cu sufletul în nor. An cu an cules-am roada strânsă-ntr-un mănunchi de foi, Bună, rea, după putere, cum ne-am priceput
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
răsplata nici în sine însuși, nici în lumea din afară... PĂCATE MĂRTURISITE (1904) CATRINȚAȘ Sunt acum 20 de ani, eram la Slănic și, drept să spun, cu toată frumusețea munților păduratici ce mă încunjurau din toate părțile ca într-o horă, cum zice poetul Vlahuță, mă cam plictiseam. Lume puțină și necunoscută, și timpul cam nestatornic. Într-una din zile, în urma unui dejun sănătos, căci la munte ai totdeauna o foame de lup, stam așa alene pe-o bancă, și după ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Aveam, drept să spun, simțimântul soldatului care intră pentru prima oară în foc. Aceeași emoțiune, aceeași strângere de inimă, aceeași groază de necunoscut, cu deosebire că soldatul nu merge acolo de bun cheful, iar eu naivul m-am prins în horă numai de ambiție, să nu mă las mai jos decât ceilalți. Ei, dar din păcate, lucrul nu se mai putea întoarce. Vorba ceea: "Vrei, nu vrei, bè Grigori agheasmă!" Mi-am examinat cu toată îngrijirea carabina ca nu care cumva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pare-mi-se am adormit și eu. Lucru ciudat însă, deși cu ochii închiși vedeam prin pleoape, simțeam, auzeam tot ce se petrece și deodată mă pomenii că munții cei posomorâți, amenințători, desprinși parcă de pe temeliile lor, au încins o horă strașnică de brâu și tot atunci băgai de samă că culmile lor luară înfățoșarea unor capete de urieși cu ochii mari ca craterele de vulcan, cu păduri pe titve 188 în loc de plete, cu prăpăstii în loc de guri, cu stânci în loc de dinți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de vulcan, cu păduri pe titve 188 în loc de plete, cu prăpăstii în loc de guri, cu stânci în loc de dinți și, cum se învârteau așa în jurul meu, îmi făceau fel de fel de schime 189 și semne, ca să mă prind și eu în hora lor. Apoi, aruncându-mi ochii spre ceri, văzui luna în forma unui iartagan însângerat, trecut parcă proaspăt prin gâturi creștinești, cum se legăna și ea când în dreapta, când în stânga, dimpreună cu luceferii și stelele, îngânând hora munților de pe pământ; și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
prind și eu în hora lor. Apoi, aruncându-mi ochii spre ceri, văzui luna în forma unui iartagan însângerat, trecut parcă proaspăt prin gâturi creștinești, cum se legăna și ea când în dreapta, când în stânga, dimpreună cu luceferii și stelele, îngânând hora munților de pe pământ; și doar nu s-auzeau alți lăutari decât tot grierii cei care țârâiau mocnit în iarbă. "Ce mare sărbătoare, ce bucurie a cuprins lumea, de s-au pus toate stihiile pe chef?..." gândii eu. Când iată că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
secole de liniște, adică până În secolul trecut, când populația a atins miliardul, dar și “Era” tuberculozei, boala la modă. Grație microbiologiei s’a Învins și acest flagel, lumea căpătând câteva, de astă dată decenii, de liniște, Înainte de a intra În horă cancerul. Nici n’am găsit leacul, și cred că nici nu-l vom găsi, căci nu e vorba de o boală ci de o criză, aș putea spune ecologică, și ne-am pomenit cu SIDA. Toate acestea nu sunt altceva
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
bine. Lucrase și la o fabrică de hârtie. Pleca dimineața într-un funicular ruginit și rămânea cu zilele prin coclaurile alea din Bolboci. Pe-acolo, când plouă, fulgerele îți trec foarte aproape de urechi. Gheorghe Tatomir ăsta era fotografiat probabil la horă. Sau la clacă. Sau, poate, atunci când fusese imortalizat, Gheorghe Tatomir venea de la biserică. Duminică. Altceva nu știam despre el. Puteam presupune. N-avea vârstă. Nu putem aproxima. Avea o mustață deasă. Vorbind pe sub ea, ai impresia că fiecare cuvânt al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” era până de puțin timp o troiță din lemn, monument al satului, ce-l înfățișase pe Mântuitor răstignit pe cruce. Lângă, stătea bine priponit un scrânciob în jurul căruia se dansa în fiecare Duminică la hora satului. Se putea să nu fiu prezentă și eu? Era evenimentul cel mai așteptat de bătrâni, dar în special de tineretul satului. Cu săptămâni înainte, băieții de însurătoare rezervau lăutari ca în acea seară să și aleagă sortita. Cea mai
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Diminețile ce urmară unei asemenea isprăvi fură numai râs și Îmbrățișări, fără urmă de reproșuri. Orașul Însuși ne zâmbea, cu târgul lui de lume adunată de prin sate În piața de sub turnul cu orologiul bătrân bătând cea surile și Învârtind hora sfinților sculptați și zugrăviți cât statul de om. Ne zâmbeau copiii, Întinzându-ne străchini cu obleți argintii din Târnave; femeile cu caș dulce de oi și cu flori, flori pentru odaia noastră, acuma câmp voios de exercițiu nestin ghe rit
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
armonie a culorilor, a inciziilor orna mentale, a formelor și proporțiilor, Înrudite și totuși felurite de la o ulcea la alta și amintind, cu pântecul lor și buza lor, când plinătatea trupului de fe meie, când zveltețea fetei nescoase Încă la horă. Harapnicul meu de nuntă, cu coada din picior de capră neagră de munte, cu vârtej din fier ciocănit țigănește, cu bici Împletit din curelușe subțirele de piele de oaie și cu șfichiuri de lânică colorată, bici de poveste cu care
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
aramă coclită, la fel ca și faraonoaicele mele de legendă, jumătate om, jumătate pește, la fel ca și zăvizii mei fioroși și cu fluier În coada lor bârligată, la fel ca și solnițele mele cu figurații de perechi Îmbrățișate la horă - sunt toate dibăcite prin târgurile, câte au mai rămas astăzi prin țară, de Sân-Pietru, de Drăgaica, de Sf. Ilie și de Sf. Mărie, sau chiar prin Târgul Moșilor, desființat de un blestemat de primar al Bucu reștilor poreclit de lume
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Suceava, iar de la Iași, fiul meu Laurențiu Chirilă, Eugenia Prodan, Felicia Ignat cu fiul său. în fața casei părintești preotul Dumitru Merticaru, a strâns toți copilașii prezenți, fetițe și băieți, într-un cerc unde s-a cântat și s-a dansat HORA UNIRII. A fost un moment de Dumnezeire, pe care toți cei prezenți n-o vor uita și în mod special acei îngerași de copii ai satului Taxobeni. La 23 septembrie, am fost iarăși la Taxobeni, la împlinirea unui an de la
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
anchetatorului. Se simte nebăgat în seamă, iar asta-i cam șifonează conștiința de sine. Ce vrea anchetatorul e să-i dea de lucru acuzatului, îitrebuie colaborarea aceluia. Iar acuzatul e bine să-și pună întreaga inteligență la bătaie, intrând în hora discuției, dar totodată ținându-se cu grijă în afara ei și verificând mereu dacă e vorba doar de rumegarea unor mai vechi acuze ori dacă nu cumva i se aduc altele noi. Rumegarea textelor de la interogatoriile anterioare cere să dai dovadă
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de fericire se prelungeau pe obrajii reci, căzând în stratul de omăt bătătorit. Copiii mei... Copiii mei... Eram fericiți, cu lacrimi în ochi, strigând în neștire: Mama! Mama! Am înconjurat-o cu brațele așa ca și cum am fi dansat într-o horă, iar mama ne săruta pe fiecare în parte cu lacrimi în ochi, repetând mecanic aceleași cuvinte: Copiii mei... Copiii mei... Leu se uita la noi, lătra și dădea din coadă, vrând să ne zică: V-am spus eu? V-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
este subțire, roșie și friabilă, la fel ca și sentimentele fetei noastre. Ne batem în cuvinte, idei, glume, ipoteze, fițe da, fițe, iată cuvântul care îmi trebuia. Brusc, mi-am dat seama că ritualul este același ca al flăcăilor de la hora din sat, de pe vremuri, numai că ei loveau, brutal, cu pumnul pentru a-și face dreptate. Cel puțin erau mai puțin ipocriți. 1 ianuarie 2000 Anul 2000! La început de an scrierea noilor cifre exercită asupra mea o stranie fascinație
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de români expatriați din care făceam parte a fraternizat aproape instantaneu cu un grup de albanezi și alți turco-balcanici din zonă. Mai târziu, în timpul dansului latino, s-au așezat toți în cerc și au început să danseze cam ca pe la horile de acasă, dând puțină coeziune și culoare acestei triste adunări, punctată de distracții impuse de gazde: ghicitoare în cafea și cărți, bucătărie japoneză live (un concept foarte la modă, se pare). Alcoolul mai mult decât măsurat: am avut la dispoziție
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pe lume ilegaliști, comuniști și alți „iști“. După război, o invi zi bilă mână kafkiană l-a metamorfozat pe fiul domnului Avram Iancu din Roman în Mihai Florescu, ministrul Învățământului și Culturii. Într-o zi de 24 ianuarie, când jucam Hora Unirii împreună cu alți studenți, obligați să participăm cu entuziasm spontan la paradă, dom nul ministru Florescu, așezat undeva la tribuna ofi cială, m-a recunoscut. Nu mă mai văzuse de câțiva ani. R.P. Avea ochi buni, domnul ministru. A.R.
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
în societatea noastră, prostia și igno ranța se bucură de alte numeroase recompense. Cele enumerate de dumneavoastră, adică prostia, ignoranța, tupeul și impostura, sunt perfect compatibile. Nu se exclud de loc una pe cealaltă. Merg mână-n mână și dansează hora unirii. Și-a vulgarității, și-a infatuării, și-a talk-show-urilor politice, și-a pompozității solemne, și-a pseudoprogramelor de divertisment, și-a diletantismului, și-a șmecheriei dâmbovițene. De ce oare nu există și o șpagă pentru puțină inteligență sau bună-cuviință? De ce
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
1969-1971) Edward Albee, Totul în grădină, 1970 (jucată la Teatrul Giu lești și la Teatrul Național din Timișoara, în stagiunile 1979- 1981, la Teatrul Național din Brașov, în stagiunea 1992- 1993, și la Teatrul Bulandra, în stagiunea 1994-1995) Harold Wesker, Hora sărutului, 1971 (reprezentată la Televiziune în 1979 și 1985) Williams C. Williams, Primul președinte (publicată în revista Secolul 20, 1976) Charles Dickens, Osul de pește fermecat, 1981 (jucat la Teatrul Țăndărică, în stagiunea 1981-1982) Tennessee Williams, Pisica pe acoperișul fierbinte
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]