3,888 matches
-
13 ani mai târziu față de când fusese scrisă piesa, vorba Cristinei Modreanu, nu ajun‑ seseră acești ani ca să se mai risipească din atmosfera medievală care împiedicase jucarea piesei. Și cu tot tacâmul, toate bisericile minus protestanții au protestat, toți securiștii-șefi, ierarhi sau nu, s-au indignat, regizo‑ rul și actorii și-au pierdut până la urmă teatrul. Ei, eu nu vreau să aibă nimeni de suferit din cauza mea - și atunci am pus capăt la toată tărĂșenia, mai ales că nu credeam că
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
cât de cât din apele lui, sau dacă nu-l pălea o sfântă de lene, de zăcea lat, câte două, trei zile.” Cum spuneam, în 1858 ai terminat Seminarul. Dornic de învățătură, te-ai înscris la Școala Preparandală de la Trei Ierarhi, pentru a deveni învățător, dar, ca un făcut, au urmat altele în viața dumitale, vrute și nevrute... Întâi, ca să fii hirotonit diacon, trebuia să te însori. Cum necum, norocul sau păcatul ți l-a scos tocmai atunci în cale pe părintele Ivanciu
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
orice ai fi făcut nu erai mulțumit și te gândeai mereu cum să faci să mai câștigi o leacă de învățătură... Norocul te căuta, însă, așa, pe departe... Prin luna octombrie a anului 1863, la conducerea Școlii Normale de la Trei Ierarhi a venit Titu Maiorescu, care, după o călătorie la Berlin, cu scopul de a studia cum era organizat învățământul german, s-a întors și, la 8 ianuarie 1864, a deschis cursurile Școlii Normale de Învățători „Vasile Lupu”. Între candidați te
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
toate disciplinele calificativul „eminență”. Ai fost remarcat de la început și numai după patru luni directorul și-a răsplătit elevul, obținând, la 9 mai 1864, un Decret domnesc de numire ca institutor pentru clasa I-a la Școala primară de la Trei Ierarhi. Acuma, fă bine, te rog și povestește-ne ce ai pățit când te-ai dus să-i mulțumești lui Maiorescu pentru această nesperată numire: „M-am dus să-i mulțumesc, dar de rușine n-am putut spune nici o vorbă, ci
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
n-ai debutat și dumneata acolo cu „Soacra cu trei nurori”, după care au urmat toate cele câte le-ai izvodit? D’ apoi o și iubeai pe măsură... Toate bune și frumoase. Învățător de vază la Școala primară de la Trei Ierarhi erai, feciorul Costică începuse școala, casă aveai la Golia... numai că nevasta nu trăgea în aceiași direcție cu dumneata. Pe ea o atrăgea din ce în ce mai mult călugărul egumen Isaia Dioclias Vicol. Așa se face că a părăsit căminul conjugal, lăsându-ți
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
neamului mai degrabă bles temat decât „ales“ - și cu concluzia teribilă a ine luctabilei nece sități istorice pentru ca acest popor să dispară de pe scena acestei lumi. Rabinul Niemirover, șeful pe atunci al cultului mozaic și senator de drept, ca și ierarhii noștri, spu nea după citirea directorului nostru: „Foarte frumos articol, dar și foarte obraznic!“ [...] Împovărat de bagajele lui ancestrale de acasă, Ion Trivale s-a realizat și integrat curând de tot printre noi și În climatul nostru cel mai cald
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
valuri, fiecare cu specificul lui. În 1949-1950 (valul dintâi) procesul fabricat „Partizanii României Creștine” s-a înscris în campania comunistă de compromitere și destrămare a bisericilor catolice. În 1948 Biserica română Unită cu Roma a fost interzisă, majoritatea preoților și ierarhilor fiind ei înșiși arestați sau epurați. În al doilea val au urmat, în 1952, procesele Nunțiaturii Apostolice, motivând expulzarea Nunțiului Apostolic O’Hara, învinuit (tragicomic) de spionaj în favoarea Vaticanului și a Statelor Unite! Mai puțin tragicomic era faptul că majoritatea condamnaților
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
ce i se cuvine pe lista episcopilor de Iași. Pentru suferințele îndurate, și pentru meritele sale excepționale, considerăm că nici acum nu este târziu. Aceasta este părerea noastră a credincioșilor laici, care iubim și stimăm deopotrivă, pe toți preoții și ierarhii bisericii noastre cărora le datorăm respect și supunere, pentru tot cea ce fac pentru noi. Sescu Petre-Păduraru 11 februarie 1994, în ziua apariției Sf. Fecioare Maria la Lourdes Cine a fost episcopul Ioan Duma? S-a născut la 5 noiembrie
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
pur și simplu aplicarea acestor sentințe definitive sfidând cu nerușinare până și justiția. Gestul IPSS N. Corneanu, arhiepiscop de Timișoara, care imediat după Revoluție a înțeles să restituie greco-catolicilor toate bisericile primite, nu numai că nu a fost apreciat de ierarhii BOR, dar aceștia l-au și sancționat și chiar marginalizat total. Rămâne, totuși, speranța că într-o bună zi Dumnezeu va înmuia inimile împietrite ale celor ce se opun cu atâta înverșunare restituirilor, pentru meritele celor ce și-au jertfit
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
se înalțe turnul clopotniță... - Nu zăbovi degeaba acolo, om bun, pentru că de o sută și un sfert de ani turnul nu mai este. A fost dărâmat de arhitectul francez Andre Lecomte du Nouy în 1882. El a refăcut biserica Trei Ierarhi din temelii, aducând modificări la bolți, turle și acoperiș. - Ai dreptate, mărite Spirit. Mi se părea însă că mă aflu sub bolta turnului clopotniță și din vârful lui se auzeau bătăile ceasului - care se auzeau în tot orașul - marcând risiprea
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
o nouă danie, făcută Trei Sfetitelor de către Vasile Lupu voievod - din vama domnească - la 17 iulie 1639 (7147): „Io Vasilie voievod...Adică domnia mea bine am voit ...și am început și am zidit a noastră sfânta mănăstire...în numele sfinților Trei Ierarhi...Si am dat și am miluit a noastră mai sus numită mănăstire, când încarcă caru și marfa să aibă a lua câte doi potronici bătuți, precum se lua și până acum. Si acei bani să fie la sfânta mănăstire pentru
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
de miluirile cu zeci de poslușnici. Când am spus asta am avut în vedere și scutirea de dări a poslușnicilor. De pildă: la 15 aug. 1712 (7220) Nicolae Alexandru Mavrocordat a scutit de dări 35 de poslușnici ai mănăstirii Trei Ierarhi, de la Răchiteni, ținutul Sucevei. Apoi Mihai Racoviță voievod a dat dezlegare la văleat 7224 (1716) ca mănăstirea să țină 20 de poslușnici „înăuntru mănăstirii nesupărați de bir domnesc.” Si încă mulți alți poslușnici și robi țigani. - Ai început să te
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Mavrocordat voievod la 20 oct.1754 (7242); Matei Ghica voievod la 16 oct.1754 (7263) și Ioan Theodor Calimah la 8 oct. 1760 (7269). Din spusele Spiritului domnesc simțeam că ar mai fi încă multe de povestit despre biserica Trei Ierarhi și m-am grăbit să-i amintesc vorbele spuse de diaconul Paul de Alep - însoțitorul patriarhului Macarie al Antiohiei - în 1653: „Toată lumea este de acord în a spune că nici în Moldova, nici la cazaci, nu se află vreo biserică
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
din dania făcută de Petru Schiopu voievod în aprilie 1584 (7092): „Facem înștiințare cu această carte a noastră...precum bine am voit...și cu agiutoriul lui Dumnezeu am dat și am înlesnit a noastră mănăstire de La Greci, unde este hramul Ierarhului...Nicolai...un sat pe Bașov, anume Silițcanii, și cu loc de moară în Bașov. Care acel sat Silițcanii... au fost sat domnesc sub ascultarea târgului Stefăneștilor...Așijderea dăm...sfintii mănăstire de la Greci...un sat, anume Necoreștii...la ținutul Neamțului.” - Doar
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Tării Moldovei. Am dat, am întărit și am asigurat părinților, egumenului și întregului sfânt sobor al cinstitei mănăstiri de la Chalke, lângă Constantinopol...prin care se dă mănăstirea domnească ce se află lângă târgul Iași, cinstită întru numele făcătorului de minuni ierarhul Nicolae.” Din stăpân, în stăpân mănăstirea Aron Vodă a ajuns în stăpânirea Patriarhiei Constantinopolului. Urmările acestor treceri s-au văzut, mărite Spirit, în cursul anilor ce au urmat. - Stai să vezi. La 30 iunie 1626 (7134), Miron Barnovschi Moghila voievod
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
toate amenajările necesare unei mănăstiri. Tinând însă seama că înainte a fost mănăstire cu biserică de lemn, după cum însuși Miron Barnovschi voievod spune în testamentul său din 1633, nu era nevoie prea mare de alte construcții. - Ascultă și mărturia înalților ierarhi și a marilor boieri, dată mănăstirii Bârnova la 18 nov. 1628 (7137), pentru seliștea Prăjeni: „Arhiepiscop Anastasie mitropolit Suceavschii...scriem și mărturisim cu acestu zapis al nostru precum au venit înaintea noastră Ionașco și cu surorile lui...și rudele lor
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
obiceiul ziditorilor de lăcașuri sfinte cu destinație de mănăstire de a face danii ctitoriei lor. Așa a făcut și Miron Barnovschi voievod la 9 dec. 1627 (7136): „Io Miron Barnovschi Moghila voievod...am binevoit domniia mea...cu binecuvântarea celor patru ierarhi ai Moldovei...și cu nevoința întregului Sfat al domniei mele...am zidit ruga și biserica din târgul Iași...și am dat și am miluit această sfântă rugă a noastră...cu un sat anume Toporăuți, care este în ținutul Cernăuților, cu
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
ar fi petrecători în sfânta mănăstire din tot locul după obiceiu.” Apoi, peste cel din 20 feb. 1702 (7210). In acest zapis, vodă se cam arată supărat pe faptul că Vasile Lupu voievod a închinat mănăstirea Sf. Atanasie la Trei Ierarhi, deși la început a închinat-o „la toate mănăstirile de la Sventa Gora, și după ce au făcut răpăosatul Vasilie vodă și svânta mănăstire Trei Sfetitele aicea, în târgu în Iași, au fostu luat călugării de Trei Sfetitele suptu ascultarea ei...și
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
oară în zapisele domnești. La 1 aprilie 1766 Grigorie Alexandru Ghica voievod l-a scutit de dări pe Gheorghii banul „carele din bună vrerea sa voit-au și cu totul s-au închinat la sfânta mănăstire a Sfântului și marelui ierarh Spiridon de aice din orașul Ieșului, primiindu să să facă și poslușnie, adică în purtarea sa de grijă să fie toată cheltuiala bolnavilor și a spitaliei după așezarea ce au făcut cu dumnealor boierii epitropi, dând și scrisoare încredințată la
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
un plop mare...” Cred că de la primele cuvinte ai recunoscut descrierea sosirii la Seminar a lui Ion Creangă, care se întâmpla prin 1855. Ce a urmat se știe. După absolvirea Seminarului, Ion Creangă a urmat cursurile Școlii Preparandale de la Trei Ierarhi, al cărei director era Titu Maiorescu. Apoi a urmat și un an de teologie la Universitatea Veche din Iași. Iată-ne și la ultima poveste...cea a Ospiciului de la Socola. Acesta s-a înființat după lungi discuții privind amplasarea lui
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
mele...sluga domniei mele, Dima călăraș de Țarigrad...și a vândut dreapta sa ocină și vie pe care a avuto...călugărilor de la sfânta mănăstire a domniei mele, nou zidită,care se cheamă Bârnova...” Tot în 1628, la 18 noiembrie, înalți ierarhi dau mărturie pentru seliștea Prăjeni pe Miletin, ținutul Hârlău: „Drept aceea,dar și noi...am făcut acestu zapis sfintei mănăstiri ce-i din nou zidită Bârnovii...” La 17 decembrie 1628 există o mărturie a mitropolitului Anăstase pentru satul Scânteia și
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
bărbați care în anul 1892 au pornit la Viena ca să înmâneze împăratului Memorandul. Înscăunat după Unirea din 1918 în nou înființata (reînființata) episcopie a Vadului și Feleacului, Nicolae Ivan și-a adus amicul alături de dânsul, numindu-l consilier eparhial. Vajnicului ierarh, care a fost un excelent administrator, i se datorează, ca încoronare a strădaniilor sale, impozanta catedrală ortodoxă din capitala Transilvaniei. Revăd încă înalta clădire albă îmbrățișată de schele și înconjurată de un maidan plin de materiale de construcție, și mai
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
răsare Sfântul Nicolae Domnesc, cu multe modificări interioare ale ctitoriei ștefaniene, cea despre care se spune că are sensul pur al conceptului și subtilitatea viziunii arhitecturale. Nu departe de ea, spre Catedrala mitropolitană, strălucește cu dantelăria în piatră Sfinții Trei Ierarhi, magnifica ctitorie a lui Vasile Lupu, zidită între 1637-1642 și restaurată de Lecomte de Nouy pe la 1882, cu tipografia unde s-a scos Cazania lui Varlaam. Evlia Celebi consemna emoționat: "nu este chip s-o descrii", iar Paul de Alep
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Palatul administrativ (azi al Culturii) pe vechile curți domnești, Muzeul Unirii, hotelul Traian (proiectat de însuși Eiffel), Universitatea, Biblioteca Centrală Universitară, Liceul Național, Liceul Internat, Palatul Roznovanu, Teatrul Național, Casa Dosoftei, bisericile Bărboi, Frumoasa, Armenească, Talpalari, Banu, Toma Cozma, Sfântul Ierarh Spiridon, Sfântul Apostol Andrei și încă multe altele (în Iașul de azi ar fi peste 120 de mănăstiri și biserici!) configurează ansamblul unui melanj constructiv cu amprentă clasică, neoclasică, neogotică, neoromânească și modernă. Noi, ieșenii, ne-am obișnuit cu mirajul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
bucure de libertatea de a sta între cărți și de a se consacra studiului. Când în august 1874 Eminescu a fost numit director al Bibliotecii Centrale din Iași, în locul lui Samson Bodnărescu, plecat la direcția Școalei normale de la Biserica Trei Ierarhi, el s-ar fi exprimat: "Sunt fericit că mi-am ales un loc potrivit cu firea mea singuratică și dornică de cercetare. Ferit de grija zilei de mâine, mă voi cufunda ca un budist în trecut, mai ales în trecutul nostru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]