KorAP: Find »[drukola/base=imaginar & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...120 121 122 ...288 >

7,197 matches

Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238

cu disfuncțiile mașinii, de la greșelile sau accidentele de programare la virușii electronici. Pentru criticul francez, sofisticarea protezelor și a interfețelor digitale crește proporțional cu pierderea umanității, a metodelor de apărare și de conservare specifice trupului și minții naturale. Terminologia și imaginarul din științele naturale și din medicină este, de data aceasta, preluat în tehnocultură cu semnul „regimului nocturn”. Filosoful reciclează discursul științelor naturii în dimensiuni care se întorc împotriva împreunării dintre aceste științe și hipertehnologiile prezentului. În acest sens, virtualul devine

Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu (2007) [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
dar și descoperirea alterității și acceptarea străinului în sine sau în celălalt. Subiectul postuman este supus modificării tehnoidentitare în dubla ipostază trup-conștiință, prin protezare sau prin interfațare cu tehnologiile comunicaționale, prin metaformoză cybergenetică, toate aceste procese constituind valențe diferite ale imaginarului tehnocultural actual. Așadar, corpul și mintea umane sunt modificate prin intervenția și funcționarea tehnologiilor virtuale, însă nu pot fi transgresate: transcendența ca destrupare tehnologică a umanului este o iluzie în contextul în care postumanul (cyborgic, avataric, transgenică este întruparea deopotrivă

Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu (2007) [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
ale ființei cyborgice în cazul performărilor artistice ale lui Stelarc (în capitolul întâiă și ale ființei avatarice la artista Orlan, cu a sa „artă carnală” (în capitolul al doileaă. Să urmărim de data aceasta cea de-a treia ipostază a imaginarului tehnocultural actual, și anume ființa transgenică. Pentru această ilustrare, apelăm la artistul Eduardo Kac, în special la lucrările de artă transgenică ale acestuia. În primul rând, artistul încearcă o inserare a biotehnologiilor în artă, pentru ca, în al doilea rând, să

Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu (2007) [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
de mâine în legătură cu teorismul genetic. Mai mult, dacă armele care deja au afectat omenirea au avut o ghidare militară și guvernamentală, armele viitorului pot fi manipulate conform criteriilor comerciale, ale diverselor interese corporaționale. Criticii bioetici sunt legitimați dacă, într-adevăr, imaginarul științifico-fantastic de astăzi ar deveni realitate sau dacă posibilitățile tehnoștiințifice incipiente s-ar extinde și s-ar actualiza. Astfel, în fața valului de avantaje promise de aceste tehnoștiințe, cercetătorul nu mai poate da înapoi, mânat atât de ambiția de cunoaștere, cât

Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu (2007) [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
umanului, a viului și a emoționalului la elemente și sisteme nonumane, dincolo de dualismele împământenite. Astfel, virtualul postuman se poate identifica atât cu viralul (vezi capitolul al doileaă, cât și cu vitalul (vezi primul capitolă, atât cu materialul, cât și cu imaginarul, atât cu posibilul, cât și cu realul și actualul, atât cu fenomenologicul, cât și cu mașinicul. Identitatea postumană, subiectivă, întrupată și tehnologizată, este relațională și tranzițională în sisteme spațial-corporale deschise, întrerupte, cuplând modelul ontologic deleuzo-guattarian cu paradigma conștiinței fenomenologice și

Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu (2007) [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
de la care se revendică. Delimitări în cadrul feminismului electronic operează fie ca o ideologie împotriva subordonării la patriarhat sau rasiale (precum la Chela Sandovală, ca o ideologie politic-activistă (precum la Judith Squires sau Donna Harawayă, fie ca o practică apolitică a imaginarului feminin (spre exemplu la Claudia Springer sau Sadie Plantă. Toate aceste perspective încearcă să elibereze tehnocultura și modelele corporal-identitare de sub influența și originile lor patriarhale. În acest scop, adoptă o viziune poststructuralistă și postmodernistă pe care o conjugă cyberculturii (în

Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu (2007) [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
unei rezistențe ideologice la tacticile puterii. Aici se aude vocea feministă a autoarei. Cyborgul este integrat în practicile cibernetice generatoare de „voință de putere” și nu este opus colajului identitar social și condiției postsexuate. Mesajul este că feministele pot folosi imaginarul cyborgic nu doar în scopul criticării situației tehnoștiințifice autoritare (se înțelege, masculineă, ci și în scopul „împuternicirii” femeii. Atât ontologic cât și ideologic, se consemnează ruperea condiției cyborgice de tradiția occidentală a patriarhatului capitalist/alb, care legitimează ceea ce autoarea numește

Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu (2007) [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
Un alt reproș atribuit curentului cyberpunk îl constituie neglijarea abordării femininului în egală măsură cu abordarea masculinului. Astfel, cyberpunkul, chiar dacă are o orientare subversivă în raport cu continuitatea om-mașină, este interpretat ca o orientare reducționistă a problematicii masculin-feminin. Concluzia sa este că imaginarul cyborgic, departe de a explora un ideal postgender, cultivă crearea de corpuri puternic masculinizate. Acest punct de vedere al lui Judith Springer se întâlnește cu perspectiva Claudiei Springer (2000Ă. Aceasta din urmă, analizând reprezentarea cyborgului în cultura populară, observă faptul

Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu (2007) [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
demonstra că tehnologia este codată în termeni patriarhali și în ciuda referințelor sexualiste ale cyberpunkului, cerința teoreticienei este ca iconicitatea cyborgului să nu fie doar „o altă jucărie pentru băieți”. Ironia este evidentă în acest punct, iar soluția propusă în cadrul direcționării imaginarului cyborgic este una cu două sensuri. Într-un sens, viziunea cyborgului se pretează a fi utilizată pentru a extinde procesul de conștientizare a potențialului noilor tehnologii. Într-un alt sens, ideologia cyborgului necesită a se desfășura ca o credință politică

Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu (2007) [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
cunoaștere până la variile modalități de comunicare și de interacțiune online este socotit unul esențialist și exclusivist (promovând punctul de vedere al femeii universaleă și periculos în tentativa de impunere a unor noi bipolarități și scheme comportamentale. Chiar dacă instrumentarul terminologic și imaginarul postcolonialist este identic, până la un anumit punct, cu discursul feminismului, lucrurile se complică prin introducerea unor noi parametri în ecuație, parametri care compun ideologia multiculturalismului. Postcolonialismul digital urmărește, pe lângă împuternicirea femeii, și împuternicirea celuilalt, a alterității multiculturale. Procesului de absolutizare

Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu (2007) [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
cealaltă în funcție de prezența sau de lipsa responsabilității umane. Identitatea postumană hibridată intră în paradigme existențiale și reprezentaționale virtuale, relaționând noțiuni ale corporalității, ale subiectivității sau ale politicii de practicile culturii vizuale. În acest sens, existența nu poate fi delimitată de imaginarul tehnocultural care simultan realizează ființa umană și o ficționalizează la granița unor noi modele de ființă. tc "" Concluziitc "Concluzii" Adoptând o perspectivă material-culturală și imaginală a statutului și proceselor încorporării umane, acest studiu a discutat o serie de modele discursive

Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu (2007) [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
metisare de forțe materiale, biologice, tehnologice, dar și de fluxuri subiective, ritmuri ficționale și intensități metaforice. Se poate produce în acest mod viziunea unei ontologii virtuale multistratificate, în care vibrații existențiale fizice sunt hibridate cu fluctuații informatice, cu arhetipuri ale imaginarului și cu simboluri societale. Avem de-a face cu o corporealitate difuză și diseminată în structurile complexe ale rețelelor vieții și culturii, mai degrabă decât cu destruparea ființei umane în spațiul virtual. Corpoidentitățile virtuale la care ne-am referit (cyborgice

Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu (2007) [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
discurs, metaforă și mit, pe de o parte, și practica etică, interacțiune socială și rezistență ideologică. O ultimă concluzie a acestui studiu este că relația dintre corp, tehnologie și imagine trebuie inclusă în cadrul implicațiilor social-politice ale discursurilor și practicilor actuale. Imaginarul științic și cultural implică probleme ale controlului și ale manipulării corpului, ale exercitării puterii, dar și strategii alternative ale împuternicirii. Doar punând în balanță astfel de factori multipli, condiția virtuală a postumanului poate avea sens uman. Intersectarea dintre existența fenomenologică

Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu (2007) [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
de posibile pericole, de riscuri și dezavantaje în spațiul virtual al vitalității și al viralității. Mai mult, aceste aspecte luminoase și întunecate sunt, cel mai adesea, interrelaționate, astfel că deciziile umane în fața provocărilor tehnoștiințifice sunt dificile, echivoce și produc un imaginar monstruos sau fantomatic. În acest sens, virtualitatea este condiția virtuții și a virtuozității umane, atât prin implicarea responsabilă în chestiunile etice ridicate de domeniul biotehnologiilor, cât și în reprezentările artistice sau în creațiile umane în care esteticul, coroborat cu societalul

Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu (2007) [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
în T.W. Bynum și J.H. Moor (ed.Ă, The Digital Phoenix: How Computers are Changing Philosophy, Oxford, Blackwell Publishers. Druckrey, Timothy (ed.Ă (1999Ă, Ars Electronica: Facing the Future, Cambridge, MA, MIT Press. Durand, Gilbert (1998Ă, Structurile antropologice ale imaginarului. Introducere în arhetipologia generală, trad. de Marcel Aderca, postf. de Cornel Mihai Ionescu, București, Univers Enciclopedic. Dyer, Michael G. (1995Ă, „Toward Synthesizing Artificial Neural Networks that Exhibit Cooperative Intelligent Behaviour”, în Christopher G. Langton (ed.Ă, Artificial Life: An Overview

Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu (2007) [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273

Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației a Universității din Iași, modulul Învățământ Deschis la Distanță. Se poate ca unui cititor avizat și critic momentele înfățișate în acest volum să-i pară simple construcții imaginare, „frumoase”, curățate de puncte negre. Imaginarul joacă însă un rol decisiv în stimularea acțiunii, construcțiile idealiste constituie adesea suportul implicării și participării. Este exact ceea ce am dori să producem. Bârnova, septembrie 2004 Autorul De la pedagogia socială la educația adulțilortc "De la pedagogia socială la educația adulților" Dimensiunea

Educația adulților by Adrian Neculau (2004) [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782

destrămarea se petrec și în împrejurările din "Calul verde". Titlul reproduce metafora centrală a piesei: într-un colț al camerei va trăi pentru totdeauna un "cal verde" ca dovadă a autorității soțului, dar și a capacității de a trăi în imaginar. Este o abstracțiune, desigur, dar, odată invocată, tinde să prindă contururi: "calul verde" chiar se află în colțul camerei în care Ilie a spus că se află, iar Mina, soția lui, știe să-l însoțească în această aventură a imaginarului

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
imaginar. Este o abstracțiune, desigur, dar, odată invocată, tinde să prindă contururi: "calul verde" chiar se află în colțul camerei în care Ilie a spus că se află, iar Mina, soția lui, știe să-l însoțească în această aventură a imaginarului. Piesa, dramă și comedie în același timp este bine susținută de acest personaj din categoria rataților superiori care este Ilie. El îți trăiește viața cu suferințele ei mai intens decît ceilalți, deși pare resemnat între dosarele unde a fost retrogradat

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
mîrțoaga" lui Ciprian în care nu credea nimeni în afară de vizionari asemenea lui Chirică. Așa se face că, în raport cu familia complementară (Ștefan și Vera), realistă pînă la saturație, Ilie și Mina par două personaje sebastiene capabile să trăiască o vreme în imaginar, dar sunt uciși de acesta. La urma urmei, autorul scrie select (fără economie de cuvinte) despre o sinucidere în doi. Pentru vremea cînd a fost scrisă, drama reprezintă un caz salutar de abatere de la "cumințenia" stilului oficial prin insolența tonului

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
moral al ratării și morții aberante a celor doi, exprimă un soi de simț practic minor, cel al mediocrității incapabile să sesizeze o cît de modestă scară a valorilor ce dau sens moral vieții. Prin neașteptate tranziții din real în imaginar, de la un context social care poate genera și alienarea morală la tragismul existențial survenit ca expresie a lipsei de adevăr și de autenticitate a vieții, autorul conferă piesei sale o dinamică în stare să intereseze, luminînd, prin contrast, aspirația funciară

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
două familii, din Calul verde, lucrare aparținînd lui Constantin Popa, actor al teatrului și principal interpret în spectacol, refac o experiență în datele ei primordiale similară cu aceea a personajelor din Cui i-e frică de Virginia Woolf? Alternanța dintre imaginar și realitatea imediată, dintre visarea lucidă și euforia ieșirii din mediu nu sînt rău conduse în textul actorului-dramaturg. Din păcate, spectacolul seamănă cu o lectură abia urcată în scenă a piesei. [...] Ioan Lazăr ("România literară", 11 martie 1982) * * * Constantin Popa

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
omului de către om! Al doilea nivel e de adîncime, dramaturgul sondînd în ființă, în straturile subconștientului, acolo unde bîntuie fantomele spaimei, acolo unde rațiunea nu are bilet de liberă circulație. Și cum "somnul rațiunii zămislește monștri", transferul din real în imaginar, în oniric se produce pe neobservate, "binevoitorii" vecini de bloc ai profesorului devenind creaturi suprarealiste, întruchipări grotești ale fricii funciare, ale spaimelor acumulate pe traiectoriile unei vieți de supunere lașă, de compromisuri și alinieri obediente. Sub agresiunea acestor făpturi goyești

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
regizorul fiind, în mod declarat, un adept al respectării paginii literare și al dicteului estetic desprins din ea. Am asistat, ca urmare, la o reprezentație în care cheia realistă a tratării se interferează cu cea onirică,, plonjonul din real în imaginar pe care îl efectuează regizorul și interpreții avînd suficiente motivații, chiar dacă acestea sînt foarte discrete, depistarea lor în imaginea scenică presupunînd un ochi exersat și experiență din partea spectatorului. Deși demarează greoi, spectacolul are un crescendo dramatic susținut, căpătînd adîncime în

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
nu este reală. Deși autorul ne-o prezintă ca ființă concretă, ne induce și ideea că ar fi o creație a imaginației poetului. Aici dramaturgul a avut șansa unei rezolvări subtile a dramei sale, lăsînd liber jocul dintre real și imaginar, conflictul și rezolvarea lui putînd urca astfel într-un plan ideatic superior. În mod surprinzător însă, el renunță la această șansă și preferă coborîrea în real, datînd și localizînd problematica pusă în dezbatere, revenind la obsesiile sale despre condiția individului

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828

în cea mai mare parte, sub îndrumarea regretatului nostru profesor Dumitru Irimia, al cărui nume girează, cel dintâi, nivelul științific al cărții. Subiectul este deosebit de interesant, înscriindu-se într-un domeniu mai puțin abordat de cercetătorii etnologi, acela al hermeneuticii imaginarului. Și cultura din aria bucovineană, în a cărei spiritualitate s-a format însăși autoarea, oferă un material de studiu deosebit de generos. Lucrarea este, de fapt, o aplicare a teoriei imaginarului la cultura populară românească, cu privire specială asupra celei din

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]