113,729 matches
-
zguduind temeliile construcțiilor omenești. Epicentrul cristalului oferea și lua vise - făcând schimb de electroni cu mediul înconjurător, lovind cu biciul culorilor din curcubeul împărțind lumina albă într-un spectru. Astfel încât nimeni nu se mișca în viață liber de vise. Noi imagini și gânduri veneau spre mine rostogolindu-se. La urma urmei poate că timpul nici măcar nu exista. Numai anotimpurile ne bântuiau - în arhitectura scării vârstelor, în formă de spirală dublă, suind și coborând vieți omenești. Dacă toate astea erau adevărate nu
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
siguranță: cârtița mai săpa încă pământul, salamandra se răsucea în foc, pasărea dădea din aripi în aer, peștele înota tăcut în ape. Întunericul se umplea, luminând. Ecouri în presa suedeză "Românca ne arată Stockholm-ul într-un nou roman, dându-ne imaginea ei despre oraș. Melinescu scrie istorii palpitante despre orașul ei natal, București, și despre orașul de adopție, Stockholm, numindu-l: «orașul meu marțial». Regele Karl al XII-lea joacă un rol esențial în carte - ca ființă umană nu ca războinic
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
un ritm, în tact cu anotimpurile, un tic-tac narativ producător de sens»." Dagens Nyheter * "Ceea ce mă impresionează în primul rând, când o citesc pe Melinescu, este tonul ei, tonul ei plăcut. Reflecțiile în jurul lui Karl al XII-lea dau o imagine bună a stilului proaspăt și puterea de a asocia liber cuvintele. Melinescu are capacitatea de a filozofa despre Swedenborg și filozofii antici, dar în același timp și despre istoria urinării. În fața acestei puteri de a amesteca ce e înalt cu
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
etice, unde "cucerirea de sine" recurge la confesiunea denunțătoare și la nemiloasa autoscopie. Poezia Marianei Marin este oglinda unei conștiințe neconcesive, care, puse în dificultate de asaltul necruțător al istoriei (individuale și colective), secretează, spre a se apăra, roiuri de imagini disperat-patetice. Este la mijloc acea stare de inconfort ("starea solzoasă în care te zbați") pe care ți-o induc neputința de a refuza compromisul, scalda în apele măloase ale vieții, și care se preschimbă într-o furibundă batjocorire a iluziilor
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
ea nu s-a trădat în acest volum nici pe sine, și nu a trădat-o nici pe Anna Frank, ea s-a identificat aici pînă la confuzie cu mica martiră evreică. vorbesc despre Madi și nu pot scăpa de imaginea lui Virgil. amîndoi mi-au fost la fel de buni prieteni. pe amîndoi i-am iubit la fel de mult. parcă un blestem i-a unit în înaltul poeziei lor, în naivitate, în exaltare, în disperare, în pierzanie. amîndoi au știut că vine curînd
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
inofensiv proiect pentru un viitor de două săptămîni? Madi Marin, în ciuda diferenței de vîrstă care ne despărțea, îmi era foarte aproape și îmi aducea poezie. Mă amuza uneori că se conforma atît de tipic clișeului romantic, desuet, al poetului: aeriană, imagine clasică al acelui banal "cu capul în nori", desprinsă de orice realitate materială, mai ales bănească; inocentă, de o inocență și o puritate ce frizau, uneori, naivitatea. Și dăruită, o dăruire totală, caldă și tandră, în tot ce făcea, în
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
1933, sub conducerea lui Aureliu Baranga. Se numeau Paul Păun, Sesto Pals, S. Perahim și priveau ca spre un fel de model către abia cu ceva mai vârstnicii colaboratori ai revistei "unu" un Voronca, Roll, Sașa Pană, mari producători de imagini spectaculoase, frizând dicteul automat suprarealist, și, tot mai mult apoi, spre Geo Bogza, poet atent, dimpotrivă, la "planul primar" al vieții imediate, transcris într-un limbaj ca și reportericesc, despodobit de metafore și încărcat în schimb de vehemențe "prozaice", în
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
1933, sub conducerea lui Aureliu Baranga. Se numeau Paul Păun, Sesto Pals, S. Perahim și priveau ca spre un fel de model către abia cu ceva mai vârstnicii colaboratori ai revistei "unu" un Voronca, Roll, Sașa Pană, mari producători de imagini spectaculoase, frizând dicteul automat suprarealist, și, tot mai mult apoi, spre Geo Bogza, poet atent, dimpotrivă, la "planul primar" al vieții imediate, transcris într-un limbaj ca și reportericesc, despodobit de metafore și încărcat în schimb de vehemențe "prozaice", în
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
chiar atunci cînd nu se semnalau cu nimic în modestia sau nulitatea lor aparentă"). Umbra mai este apoi rezultatul unei confruntări cu necunoscutul izvorît "din adîncul infinit al unei oglinzi", dar și o fantasmă, un produs al fanteziei creatoare, bunăoară imaginea sinelui și a altora ca personaje dintr-o poveste. Scrisul e traversarea unor zone secrete, a unor umbre iscate din "cimitirul trecutului", începînd cu aceea a însuși naratorului: Acuma reflexul meu e în această carte în care nu mi-e
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
manuale, considerați însă reprezentativi. Sase sînt numele asupra cărora se oprește Mircea A. Diaconu. Le voi reproduce pe toate, pentru că în orice discuție asupra poeziei postmoderne românești, selecția, mai ales cînd e una minimă, devine o problemă importantă, dată fiind imaginea de grup compact, de generație, a celor care au scris poezie postmodernă la noi: Magda Cîrneci, Traian T. Coșovei, Nichita Danilov, Mariana Marin, Ion Mureșan, Liviu Ioan Stoiciu. Sase sînt de altfel și autorii "clasicizați" prin intrarea în manuale: Mircea
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14301_a_15626]
-
65 de ani, rămași în Banat. Unii dintre cei care-și povestesc viața (ca și relatările din volumul lui Zoltán Rostás, Chipurile orașului, avem aici de-a face cu niște récits de vie, în care accentul se pune totuși pe imaginea Banatului, pe identitatea iudaică și raporturile în timp cu celelalte etnii) sînt adevărate personalități, poetul de limbă maghiară Anavi Ádám, prim-rabinul doctor Ernest Neumann, Gheorghe Reisz, dar și mama lui Ioan Holender, directorul Operei de Stat din Viena, Magdalena
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14301_a_15626]
-
rezistente) perpetuate, inerțial, de-a lungul timpului în exegezele consacrate poetului latin. Astfel, faptul că multă vreme acesta a fost considerat drept întruparea, prin excelență, a spiritului satiric (de la ultimii autori păgîni ai Romei, pînă la comentatori din secolul nostru, imaginea unui Iuvenalis ethicus a înregistrat o carieră absolut impresionantă, după cum ne demonstrează cu argumente convingătoare autoarea), neglijîndu-se alte aspecte poate mai interesante din perspectiva cititorilor de astăzi ai satirelor sale, a condus la discreditarea implicită a unui demers poetic considerat
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
autoarea), neglijîndu-se alte aspecte poate mai interesante din perspectiva cititorilor de astăzi ai satirelor sale, a condus la discreditarea implicită a unui demers poetic considerat îndeobște moralizator. Tocmai prin subtilitatea și soliditatea argumentelor cu care Alexandra Ciocârlie reușește să substituie imaginii mumificate "a unui moralist scandalizat de devierile contemporanilor de la canonul etic tradițional", pe aceea a unei personalități poetice dintre cele mai contradictorii, și deci mai vii, studiul de care ne ocupăm are toate șansele - dacă nu să îl transforme pe
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
s-au datorat orașului propriu zis, locuitorilor de rînd ori, mai degrabă, cercurilor suspuse). Cert este că a manifestat un interes constant pentru problemele de arhitectură și urbanism, opera sa cuprinzînd în subtext un adevărat ghid al Bucureștilor vremii. O imagine de departe sau de aproape, în repaos ori în transformare, care nu se poate distinge decît regrupînd ca în- tr-un puzzle referirile din toate lucrările tipărite, eventual și din cele inedite. Orașul văzut de sus București "capitala regatului român... a
Bucureștii lui Caragiale () [Corola-journal/Imaginative/14407_a_15732]
-
București... loc de petrecere... (unde banul e scump"... deoarece, ca orice Capitală "trebuie să dea tonul progresului...)", totuși "un oraș fără monumente și fără istorie (pînă la monumentala istorie a lui Gion)". De la bariera Târgoviștei pînă la bariera Moșilor "fizionomia imaginii Bucureștilor și a satelor e foarte originală... la Pantilimon... înainte de Stefănești... peste linia ferată a forturilor"... deși în "haosul Bucureștilor... simpaticul parizian al Orientului" este obligat să suporte "căldura mare... pulberea fină ce plouă în atmosferă... mai mult zgomot" decît
Bucureștii lui Caragiale () [Corola-journal/Imaginative/14407_a_15732]
-
valul /valul -vecinul zidului pe care zgomotul cutiei de conserve îl împiedică să cadă în somn. SĂ CAaaaaaaaaaDĂ îN SOMN. SOoooooMN.... Mă joc? Nu mă joc. Dușmanul meu mă mușcă de ceafă și, pînă să mă apăr, resturi nedigerate de imagini și gînduri țîșnesc gîlgîind prin gaură, dispărînd pe dată în mîlul nopții: am 11 ani; urcată pe o scară rezemată de un perete alb, scobesc o țeavă de stuf, plină cu polen de albine, în timp ce pe aripa mea stîngă s-
Însemnările unei insomniace by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/14524_a_15849]
-
Curtea Veche, ține de oximoron sau de o compatibilitate perfectă, ce devine aproape firească atunci cînd subiectul e unul obișnuit cu învecinarea și împăcarea contrastelor - Bucureștiul dintre războaie, între realul și ficțiunea amintirii, reconstruit în paginile cărții din cuvinte, din imagini de ieri și de azi, dar mai ales din tentații culinare. Pentru că două legi se amestecă plăcut în cartea pe care ne-o propune Sergiu Singer. Legile amintirii și legile bucătăriei. Formula e simplă, amestecul de un rafinament spontan. O
LECTURI LA ZI by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Imaginative/14370_a_15695]
-
rețetă, legate între ele prin faptul că amintirea e și povestea aflării rețetei, iar rețeta, proustian, unul dintre ingredientele amintirii. Nu știi însă ce e scop și ce rămîne pretext. La jumatatea acestei indecizii întreținută subtil în carte, prinde contur imaginea unui oraș pătruns de un farmec discret și difuz, ezitînd, ca și amintirea, între real și ficțiune. „Bucureștiul - spune Sergiu Singer - este fermecător, iar secretul acestui farmec durabil este ascuns adînc. încercînd să dezvălui acest secret, descoperi mai întîi o
LECTURI LA ZI by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Imaginative/14370_a_15695]
-
într-un frumos album de pictură, apărut la Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza" din Iași. O lume pe care o știm incoloră, pentru că sîntem obișnuiți să o ignorăm, deși zilnic trecem praguri de uși, își dezvăluie culoarea. Pictorul smulge lumii imaginea, o fixează, dar în același timp o lasă liberă. Deschisă cel puțin către imaginație. Mărturisește Val Gheorghiu: „Am decupat deci ușa, conferindu-i încărcătura simbolică a întregii clădiri, investindu-i parțialitatea cu sarcina ansamblului, încercînd - atît cît am crezut de
LECTURI LA ZI by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Imaginative/14370_a_15695]
-
Uși celebre, Uși umile. Dar în fața unora dintre ele aș crede iarăși că antiteza e duplicitară. E celebră sau umilă ușa atît de puțin înaltă și de îngustă de la Trei Ierarhi? E umilă sau celebră ușa simplă a Casei Topârcenu? Imaginea include aici o oarecare ambiguitate ce-l face pe privitor să întîrzie definitiv în luarea deciziei. Umilă e ușa de la numărul 9, cea de la numărul 5, familiară cea din Peretele verde, cu mătură și papuci în față, somptuoasă cea a
LECTURI LA ZI by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Imaginative/14370_a_15695]
-
prin bătrîna capitală a Moldovei prilejuită de alăturarea tematică a unui detaliu arhitectural încărcat de simboluri. Ușa stîrnește curiozitate, separă sau unește, ușa înseamnă trecere sau izolare. Doar cîteva dintre sensurile contradictorii pe care le adună ușa și pe care imaginea, întotdeauna mai bine decît cuvîntul, reușește să le conserve și să le transmită simultan. Nu pot formula aprecieri de specialitate, așa că îl citez iarăși pe autor din puținele rînduri ce prefațează albumul: „Dacă pentru ușile monumentale m-am servit de
LECTURI LA ZI by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Imaginative/14370_a_15695]
-
preocupat de psihismele incontrolabile, obscure în motivația lor, neliniștitoare prin felul în care se exteriorizează, despre acel Marin Preda aplecat asupra laturii tenebroase a ființei umane, despre acel Marin Preda care vine, în câteva nuvele din epoca începutului, cu altă imagine asupra omenescului decât aceea solară (deși dramatică) din Moromeții. În Calul procedează prin notarea rece, naturalistă (de ce nu?), obiectivă până la cruzime a felului în care un țăran își ucide calul pentru că este prea bătrân și nu-i mai folosește la
Momentul literar 1945-1948 - Primul Marin Preda by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14521_a_15846]
-
vestea despre absurdul, neverosimilul eveniment ("mașina mea coase singură, o auzi"...?), patinează între real și ireal, între comic și inexplicabilul neliniștitor. Și în Strigoaica, de asemeni neinclusă în prima ediție a Întâlnirii din Pământuri, însă datând din aceeași perioadă, avem imaginea unei vieți țărănești diferite de spiritul aceleia pe care prozatorul o va evoca precumpănitor în Moromeții. Prezintă afinități, mai de grabă, cu aceea pe care o va înfățișa Marin Sorescu în La lilieci. Eresurile populare, poveștile despre vârcolaci și strigoi
Momentul literar 1945-1948 - Primul Marin Preda by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14521_a_15846]
-
aceea pe care o va înfățișa Marin Sorescu în La lilieci. Eresurile populare, poveștile despre vârcolaci și strigoi invadează cotidianul satului, deschizând porți largi către ireal. Ca și, mai târziu, Marin Sorescu, Marin Preda temperează fantasticul prin comic, prin burlescul imaginilor care însoțesc izbucnirea supranaturalului în viața obișnuită. Lotul acesta de texte epice ale primului Marin Preda ni-l arată deschis multiplelor experiențe literare, unele fructificate în cărțile de mai târziu ale prozatorului, iar altele nu.
Momentul literar 1945-1948 - Primul Marin Preda by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14521_a_15846]
-
franțuzește)..." Tânărul lingvist se declară „copleșit" de bunătatea criticului față de el, și speră să-și poată demonstra recunoștința prin volumul de impresii de călătorie care îl pregătea. într-adevăr, un capitol considerabil din Romanske mosaiker. Kulturbilleder fra Rumænien og Provence (. Imagini culturale din România și Provența), care a văzut lumina tiparului în 1885, tratează, pe larg, biografia lui Maiorescu, prezentat fiind drept „cel mai de seamă conducător al năzuințelor spirituale ale României moderne", fondator al Junimii (data e însă greșită, 1867
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]