5,812 matches
-
prin lentila unui aparat foto. Deși mă Îndoiesc ca vreun pictor să fi reușit vreodată așa ceva. Goya? Poate. Nu-i același lucru să muți din realitate pe pânză ori de pe retină pe pânză. Înțelegi? Una e să reproduci aspectul vieții, imitând-o și interpretând-o: plăcere, frumusețe, oroare, durere și chestii de-astea. E numai o chestiune de ochi bun, de tehnică și talent. Și alta e să te orientezi după fatalitatea retinei. Să pictezi oroarea cu linii reci - continua să
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
jos. Carmen Elsken i-a răspuns după patru secunde. Da, va veni cu mare plăcere. După cinci era bine? La ora aceea Închidea agenția de turism. - Cinci e ora perfectă, a răspuns Faulques. Femeia s-a ridicat, iar el a imitat-o, strângând mâna care i se Întinsese. O strângere de mână caldă și deschisă. A observat că licărul de interes continua să fie prezent În ochii albăștri. - La cinci, a repetat ea. A studiat-o pe când se depărta, cu părul
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
cunoaște despre Saturninus sau Satornilus, pe care Irineu Îl consideră urmașul lui Menandru 53. În versiunea sa lumea a fost creată de către șapte Îngeri, dintre care unul era Dumnezeul evreilor 54. Omul a fost făurit de Îngeri, iar ei au imitat o imagine luminoasă a Tatălui. La Început omul se tîra asemenea viermilor, fără a izbuti să se ridice În picioare. Tatăl i-a trimis o scînteie de viață ca să-l Însuflețească. După moarte „scînteia se va salva, În rest omul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
a mitului, mai puțin elaborată, ne este relatată de Ipolit 35: Sophia este cel mai tînăr eon din Pleromă (al douăzeci și optulea). Ea se Înalță către Tatăl și vede că acesta a zămislit de unul singur. Vrea să-l imite, neștiind că puterile ei sînt mult mai mici decît ale Celui Nenăscut. De aceea, rezultatul cutezanței sale este „o substanță lipsită de formă și de perfecție”36, un avorton (ektroma), la vederea căruia Mama și Întreaga Pleromă suferă 37. Eonul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
să consulte Pleroma 107. În versiunile valentiniene ea se Înalță către Tatăl, pradă pasiunii erotice și nesăbuințeil 08. În versiunea lui Irineu, aceasta este și cauza căderii sale; În cea a lui Ipolit, cauza este dorința ei de a-l imita pe Tatăl, din moment ce vrea să zămislească fără partener. De multe ori ea privește În jos, ceea ce n-ar trebui să facă109, Însă comite acest gest nepermis din pricina lipsei de experiență 110 ori din pricina mașinațiunilor unui personaj rău care o siluiește
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
va fi Încătușat cu „lanțuri indestructibile”, pe cînd „Drepții vor străluci cu soarele În Împărăția Tatălui lor”, iar Fiul lui Dumnezeu va sta În dreapta Tatălui 51. 5. Consecințe doctrinale și etice ale mitului bogomilic Trăind În manieră encratită pentru a imita viața Îngerilor, abținîndu-se de la tot ceea ce derivă ex coitu și de la lucruri care, precum vinul, au fost inventate de Diavol pentru a stimula procreația 52, bogomilii dovedesc și o atitudine clar antinomistă față de doctrina, sacramentele și etica Bisericii. Cosma Preotul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
a ceva? Crearea lumii Îi este, la drept vorbind, atribuită de ereziologi mai degrabă lipsiți de scrupule. Dimpotrivă, mai multe versiuni ale Genezei bogomililor subliniază faptul că Satan, un Înger de mare rang, alungat din ceruri pentru că dorise să-l imite pe Dumnezeu-Tatăl, nu este autorul lumii inferioare, ci numai Meșteșugarul (demiourgos), artizanul care o modelează din elemente preexistente. Mai mult, Tatăl Însuși intervine În această acțiune. Într-una din variante, universul diabolic este o copie a celui dumnezeiesc, Însă elementele
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
victimelor: acestea erau astfel reduse la stadiul de excremente și, În același timp, silite să consume excremente, ca să Își uite și să-și piardă umanitatea. Terciul din Închisoare prilejuia, la rândul lui, o tehnică aparte: reeducații erau siliți să grohăie, imitând porcii, și apoi să rămână muți: „Nu aveam voie să vorbim Între noi, pentru că porcii nu vorbesc”. O mărturie impresionantă despre fenomenul reeducării este aceea a lui ștefan Ioan I. Davidescu (Călăuză prin infern). Cu profunzime și Într-un stil
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
răspunzând adaptat stării curente, în urma evaluării obiective și eficiente a situației, ca urmare a experienței acumulate. În starea de copil, individul se întoarce la modul de a se comporta, a simți, a gândi specific copilăriei. În starea de părinte, individul imită inconștient comportamente ale părinților sau ale adulților, pe care în timpul copilăriei le-a perceput ca eficiente. 2.3. Nivelul comunicării organizaționale Este nivelul la care individul acționează ca membru al unei organizații (instituție, grup de interese, corporație etc.) și interacționează
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
de interacțiune sunt în general mici, cultura română fiind o cultură „a atingerii, a contactului”; aglomerația este tolerată, totuși gradul de intimitate dintre interlocutori modelează distanțele mai mari sau mai mici de interacțiune. Românii au o punctualitate moderată („sfertul academic” imitat după francezi); ei pretind punctualitate și o apreciază, deși uneori întârzie cu măsură (cerându-și scuze și invocând situații personale și sociale limită, exterioare, necontrolate de vorbitor: o problemă în familie, „nu a sunat ceasul”, „a fost un accident”, „a
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
acte de limbaj prin creație și imitație. El folosește în mod creativ limbajul, producând enunțuri personale pe baza unor reguli recursive de gramatică și a unui vocabular, pentru a-și exprima idei, sentimente, atitudini personale; în același timp însă, el imită acte de limbaj produse de ceilalți oameni în împrejurări similare, deci folosește limba așa cum o fac și ceilalți membri ai societății. Orice eununț poartă în el nu doar „vocea” celui care îl produce la un moment dat, ci și „vocea
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
mediu nu înseamnă chiar a preface mediul. Înseamnă cel mult a rezolva un conflict cu ambianța, înseamnă a ajunge la un fel de armistițiu. E o activitate, dacă vreți, pe jumătate creatoare. Cel care se adaptează e oarecum pasiv, fiindcă imită în bună parte mijloacele de existență ale mediului, acceptă ceea ce i se impune, stabilind un echilibru printr-o cedare, un compromis.” Astfel, primii autori citați tind să dea o conotație pozitivă trăsăturilor naționale ale românilor, în timp ce D. Drăghicescu, constant critic
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
compune; cucul; cucuveaua; da; dar; descîntă; dicta; distruge; doini; dragoste; drăguț; duet; durere; emoție; se exprimă; expunere; fain; fals; flaut; fluiera; fredonează; frumusețe; gen; la ghitară; gîndire; glas melodios; glăsui; Gloria Mielului; a grăi; grăiește; harpie; hip-hop; horă; Ioana; a imita; interpret; a interpreta; intonare; intonație; iubăreț; încînta; încîntare; încîntător; înflori; îngîna; îngînare; jalnic Ana; a juca; lăutar; lăutari; libertate de exprimare; liniște; a liniști; liniștit; lucra; lume; Manciu; mașină; mereu; mesaj; meserie; mimează; cu mine; minunat; mira; mînca; muncă; murmur
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
dorește; dorință; drum nou; durată; emisiune; emoție; emoționat; entuziasm; etapa; o nouă etapă; examenul; facultate; facultatea; un film; filmul; final; finaliza; a finaliza; a finisa; finisare; foaie; folositor; frumos; furtună; gătește; geneză; să gîndească; gînduri; cu greu; hărnicie; ianuarie; iarăși; imita; incipit; inițializa; inițiază; inițiere; interesant; iute; întîi; începător; începe; începere; încheia; a încheia; încheie; laptop; lasă; a lua de la capăt; a lua de la coadă; a lua inițiativă; lume; lună; masacru; meciul; mereu; merge; cu mine; mîine; moarte; munca; muzică; naștere
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
mobilitatea articulară, rezistența la unele tipuri de eforturi, modul în care răspunde la mobilizările pasive, calitatea mișcărilor cu caracter activ, capacitatea de relaxare musculară, existența sincineziilor, capacitatea de inițiere a mișcărilor, motricitatea fină (dacă există), modul în care reușește să imite unele gesturi, dacă percepe mișcarea executată în oglindă (Amiel-Tison, 1997). Înregistrarea datelor obținute în fișe de bilanț morfofuncțional este o necesitate absolută în practica kinetoterapeutică, deoarece numai în acest fel se va putea ști de la ce nivel al deficienței s-
Kinetoterapia pasivă by Adriana Albu, Constantin Albu, Tiberiu-Leonard Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
voastră: jucați-vă, citiți-i, mângâiați-l. 2. Vorbiți mult cu copilul, chiar imediat după naștere: iată calea de a favoriza dezvoltarea spiritului său. 3. Încurajați-l să se joace singur sau cu alți copii. Oferiți-i condiții de a imita, de a explora, de a construi, de a crea. 4. Apreciați atât eforturile, cât și reușitele. Găsiți mijloace de stimulare a inițiativelor corecte ale copilului. 5. Reușita trebuie să fie urmată de felicitare. Nereușita trebuie să-l determine să mai
Kinetoterapia pasivă by Adriana Albu, Constantin Albu, Tiberiu-Leonard Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
Φ INDICAȚII METODICE: se solicită menținerea degetelor 2-5 în contact cu masa; deplasarea policelui în planurile amintite se execută lent, solicitând pacientului să urmărească cu privirea mișcările și să enunțe fiecare poziție a policelui; se recomandă pacientului să încerce să imite (atât cât poate) mișcările pe care le execută KT; după un număr de repetări se execută abducția și adducția în plan sagital pe palmă, cât și în plan frontal. Flexia pasivă a policelui υ Pacientul: așezat, antebrațul în supinație sprijinit
Kinetoterapia pasivă by Adriana Albu, Constantin Albu, Tiberiu-Leonard Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
mers caracteristic. Coapsa este flectată și rotită spre exterior, ceea ce conduce la o înclinare de partea sănătoasă a bazinului, iar coloana lombară se înclină de partea bolnavă. Durata sprijinului plantar este foarte scurtă, la aceasta contribuind ducerea brațelor în lateral, imitând zborul. În luxația congenitală unilaterală sau în paralizia fesierului mijlociu, mersul este legănat, cu înclinarea accentuată spre partea sănătoasă (semnul Trendelenburg). În luxația congenitală bilaterală mersul este ca „de rață”, cu bascularea bilaterală a bazinului la fiecare pas și cu
Kinetoterapia pasivă by Adriana Albu, Constantin Albu, Tiberiu-Leonard Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
monitorizare asupra propriei evoluții. Constituirea „fizicii artificiale” sau a fizicomimeticii, o nouă abordare asociată vieții artificiale și roboticii, își propune să răspundă la întrebarea cum poate să fie realitatea și să creeze o nouă natură, mai degrabă decât să o imite în mod simplist pe cea deja existentă. În ansamblu, există două orientări în domeniul vieții artificiale (vezi pentru această distincție Levy, 1992Ă, la fel ca în domeniul deja analizat al inteligenței aritificiale. Prima orientare, programul „slab”, urmărește crearea de modele
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
vieții artificiale și a neodarwinismului diminuează strălucirea aurei demiurgice în care se înfășoară inițiatorii domeniului, în primul rând prin reactualizarea tezei bergsoniene a imposibilității de reproducere a „elanului vital” al evoluției sau a mișcării înseși a vieții: omul poate doar imita viața și procesele creării de viață, prin propria reproducere, precum software-ul unei inteligențe artificiale nu poate decât să imite, în faze limitate, procesele cognitive ale creierului uman. În alt sens, viața artificială este criticată de reducție a aspectelor complexe
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
tezei bergsoniene a imposibilității de reproducere a „elanului vital” al evoluției sau a mișcării înseși a vieții: omul poate doar imita viața și procesele creării de viață, prin propria reproducere, precum software-ul unei inteligențe artificiale nu poate decât să imite, în faze limitate, procesele cognitive ale creierului uman. În alt sens, viața artificială este criticată de reducție a aspectelor complexe și contradictorii ale vieții la un proces al manipulării informației, mai degrabă decât să constituie o extindere a cyberspațiului în
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Încerca să-mi reformeze propriile Înduri și de a construi pe un teren ce este doar al meu. Iar dacă, satisfăcându-mă această lucrare, vi-o Înfățișez aici ca model, nu o fac pentru că aș vrea ca cineva să o imite; cei pe care Dumnezeu i-a Înzestrat cu darurile sale vor avea poate țeluri mai Înalte; mă tem Însă că și așa țelul acesteia este prea Îndrăzneț pentru mulți. Simpla hotărâre de a renunța la opiniile Împărtășite până acum nu
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
numai ceea ce suntem nu” (I, 255). Îi citește cu insistență pe înțelepți, dar, la ce bun? Notează: „Nervozitate apocaliptică. La ce bun că i-am citit pe toți înțelepții? Să mă mulez pe materie, să-i urmez exemplul, să-i imit calmul Ă degeaba încerc, nu izbutesc” (I, 163). Oricum, dacă cu adevărat caută o soluție, Cioran o caută mai degrabă în sfințenie decât în înțelepciune. Înțelepciunea e, în viziunea lui, mai degrabă consecința unei abandonări: „Principalul atribut al înțelepciunii este
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
în sfârșit” (I, 116). Dar abolirea eului vanitos nu înseamnă doar îndepărtarea de ceilalți, ci o adâncire în sine până la anularea propriei identități: „Aș vrea să dispar în mine însumi ca un melc sau ca o broască țestoasă, ori să imit mizantropia ariciului” (II, 210). Sunt momente în care marea împlinire constă în renunțarea totală la agitație socială: „Ideea de a trece pe pământ fără să lași nici o urmă este, în sine, cât se poate de exaltantă. În răstimpul în care
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
incomunicabilul însuși. După luni petrecute la Paris, își spune: „Duminică petrecută la țară, după două luni de claustrare la Paris. Să te cufunzi în indiferență ca arborii, să fii la fel de mut ca ei. Îmi vine tot mai ușor să-i imit Ă din fericire” (I, 102). Altundeva, notează: „A exista e totuna cu plăcerea de a nu gândi. Să fii un obiect care privește: atât și nimic mai mult” (I, 186) și vorbește despre intenția de a scrie un eseu despre
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]