3,144 matches
-
și alta de leuștean, / ca mușcătura ta să rămână / chiar în astă zi senină / ca un fir de mac / în patru despicat, / în mare aruncat. / Tipu. Tipu. / Pe pustii. Și de leac să fii."371 Înlănțuirea enunțurilor gnomice cu structurile imperative, completate de planurile comparative, prezintă scenariul magic al descătușării umanului din mrejele maleficiului: "Soare apune, / șerpe răpune. Cum apusul soarelui / ia puterea șerpelui, / așa descântecul meu / să ia veninul cel rău. / Eși, venin, din mână / și din talpă, / din palmă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Prins-ai pește? / Prins. / Fiertu-l-ai? / Fiert. / Săratu-l-ai? / Sărat. / Mâncatu-l-ai? / Mâncat. / Dar lui N. n-ai lăsat? Ptiu, c-am uitat. / Și gâlca a secat."374 Construcția comparativă, din unele descântece "de deochi", ilustrează, analogic, prin intermediul enunțurilor imperative, ritualul tămăduirii: Într-un vârf de minte nalt, ( O șerpoaică a fătat, / Cum a fătat, / Așa a crăpat. / Așa să crape, / Să răscrape / Toate pociturile, / Toate deochiturile, / Din crierii capului, / Din fața obrazului."375 Vocativul descriptiv, ca substitut metaforic al cauzei
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
este disciplinat, cooperant, își îndeplinește sarcinile școlare etc."; • un ascriptor apreciativ cu funcție evaluativă: ,,este un elev bun cu intelect de limită"; • un ascriptor prescriptiv cu funcție incitativă: ,,ar trebui recompensat personalizat pentru a-l motiva". Nevoia ascriptorilor apreciativi este imperativă în intervenția educativă, scopul educației fiind și acela de a-i susține pe elevi pentru a-și forma o imagine de sine pozitivă. Să pornim de la exemplul ,,Cei mai mulți elevi din clasa voastră sunt destul de studioși" pentru a evidenția rolul semnelor
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
totuși În sfera criticii literare, textul critic putând fi revendicat, tocmai de aceea, și de stilul beletristic (așa cum e cazul interesant al Istoriei... lui G. Călinescu). 2.3. Nivelul flexiunii verbale - preponderența indicativului, a infinitivului și a condițional-optativului, precum și absența imperativului (prezent totuși În varianta didactică, prin formulări ca: subliniați, să se calculeze, fie, arătați etc.); - folosirea prezumtivului, Întâlnit mai ales În textele istorice sau În cele de evocare: (va fi avut, trebuie să fi fost); - utilizarea prezentului atemporal (mai cu
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
cu cel al exclamării: „Tu ești mă, tragedianule?!” G. Galaction). Între text și semnul Întrebării nu se lasă blanc (spațiu alb), așa cum procedează unii tehnoredactori. 5.3. Semnul exclamării. Acest semn marchează grafic intonația frazelor și a propozițiilor exclamative și imperative. El se utilizează și după interjecțiile și vocativele care exprimă diverse stări afective. Se pune semnul exclamării În următoarele cazuri: - după o propoziție exclamativă: „Ce ochi frumoși avea Margareta În seara aceea!” (A. Vlahuță); - după o propoziție imperativă: „Fugiți! Fugiți
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
exclamative și imperative. El se utilizează și după interjecțiile și vocativele care exprimă diverse stări afective. Se pune semnul exclamării În următoarele cazuri: - după o propoziție exclamativă: „Ce ochi frumoși avea Margareta În seara aceea!” (A. Vlahuță); - după o propoziție imperativă: „Fugiți! Fugiți!” ( G. Galaction); - după interjecții: „He-he-he! râse jupân Năstase, s-au trecut acele vremuri!” (M. Sadoveanu); - după titluri exprimate prin substantive În cazul vocativ: Absalom! Absalom! (titlul unui roman de Faulkner); - când autorul Își exprimă Îndoiala sau ironia față de
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
și cea a altor limbi (engleză, franceză, maghiară, germană etc.). 4. Tendințe În punctuația limbii române. 5. Monografia unui semn de punctuație. 6. Nivelul punctuației În presa actuală. 7. Recenzarea unor cărți de profil. 8. Punctuația lui și. 9. Reguli imperative și reguli prohibitive În folosirea virgulei (cu aplicație la presa actuală). 10. Modificările punctuației ca urmare a utilizării calculatorului. Bibliografie specială Avram, Mioara, „Compromiterea parantezei”, Limba română, nr. 1, 1979, pp. 95-98 (și În Avram, 1987, pp. 207-210). Avram, Mioara
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
valoare dată: -semnificația sa; -caracterul său explicit sau latent; -poziția sa ierarhică în cadrul sistemului de valori al actorului, al grupului sau publicului; -extinderea sa, zona de valabilitate; -intensitatea sa, încărcătura emoțională pe care o suscită; -forța sa de constrângere (valori imperative, obligații formale versus valori cu marjă mai mare de libertate); -gradul de convingere sau de îndoială a actorului, grupului sau publicului cu privire la această valoare; -funcțiile exercitate (în special în raport cu problemele actorului, grupului sau publicului: aceste valori ajută sau nu la
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
nostru, chiar și printr-un proces. -3. Valorile personale primează asupra valorilor instituționale: de exemplu dragostea asupra căsătoriei sau credința asupra Bisericii. Oamenii își concep independența în raport cu marile instituții care "fabrică" și "inculcă" valorile. -4. Fericirea persoanelor are întâietate asupra imperativului colectiv. Dacă ele aleg un mod de viață care se îndepărtează de modelele "clasice" (ca celibatul sau căsătoria), legislația trebuie să îi urmeze și să se adapteze (pactul de solidaritate civilă, contractul de viață în comun, căsătoria între homosexuali etc.
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
le și pierdem și să adoptăm altele. Dacă credem că am făcut o alegere proastă sau am comis o greșeală, un păcat, aceasta se întâmplă deoarece conștiința noastră semnalează o ruptură între acțiunile noastre și unul sau mai multe din imperativele noastre morale care ar fi trebuit să ne călăuzească. Toate tipurile de cunoaștere vor dovezi, dar de o altă natură decât verificările și demonstrațiile propuse de știință. Dovada pe care cineva o poate da despre dragostea sa este dăruirea de
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
și ele pot îmbrăca următoarele aspecte: a) halucinații auditive elementare: acoasme, zgomote; b) halucinații auditive comune, de tipul unor sunete precise; c) halucinații auditive verbale reprezentate prin cuvinte, fraze sau dialoguri; d) după conținut, halucinațiile auditive pot fi: favorabile, nefavorabile, imperative, episodice, continue. Halucinațiile auditive apar cel mai frecvent în aura epileptică, în cursul delirurilor toxice sau infecțioase, în melancolie, parafrenie sau la surzi. 2) Halucinațiile vizuale sunt legate de percepția patologică vizuală a unor obiecte absente din realitatea externă. Acestea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
P. Guiraud, disting două grupe principale: 1) Pasionalii egoiști Din punct de vedere clinico-psihiatric, această categorie de indivizi realizează tabloul „psihozei revendicative” de tipul „persecutat - persecutor”, procesivii, cverulenții etc. Psihopatologia persoanei revendicativului este caracterizată prin următoarele trăsături: hipertrofia Eului, sentimentul imperativ al luptei împotriva nedreptăților îndurate, excitația hipomaniacală, manifestată sub forma unei stări afective de ardoare și euforie. Ca varietăți clinice se citează următoarele: delirul de posesiune, sinistroza consecutivă unor procese pentru accidente de muncă sau invalidități de război, ipohondriacii revendicatori
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
care individul trebuie să-l joace în decursul vieții sale” (biologic, economic, social, cultural etc.). Toate situațiile sunt previzibile sau imprevizibile, ele aflându-se într-o permanentă schimbare. Acestea au un caracter de „noutate” și ele pot fi „restrictive” și „imperative”, ca de exemplu „situațiile-limită” descrise de K. Jaspers. Acestea pot fi reprezentate prin căsătorie, divorț, moartea unui părinte etc. Orice individ în decursul vieții sale trebuie să desfășoare un permanent „efort de adaptare” al propriei sale personalități în raport cu cerințele situațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Aceste forme sunt preluate de medic. Etica este prin urmare și o atitudine morală dublată de o atitudine profesională de factură medicală față de boală. O relație în care bolnavul cere iar medicul oferă. Totul trebuie să se desfășoare sub semnul imperativ al principiului primum non nocere, deinde salutare. Ajutorul medical este un act uman. O acțiune morală care are la baza lui sentimentul de compasiune, milă, coparticipare, dorința de a ajuta, de a face bine semenului aflat în suferință. El nu
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
antrenorului și activitatea practică a acestuia, putem concluziona că nu se poate vorbi despre progres, generat de cercetarea științifică a activității motrice umane, dacă rezultatul acesteia nu va depăși cadrul cunoașterii existente, generând, astfel, plusvaloare cercetării domeniului în discuție. Cerința imperativă de anticipare a exigențelor societății de mâine, direcționate configurativ pe formarea (instrucția și educația) actualului formabil, fie el elev sau student, integrat ulterior într-un viitor, care va constitui prezentul lui, și în care va urma să se manifeste social
ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Nicolae Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_789]
-
au loc în istoria limbilor, unele schimbări fonetice fiind accidentale și nesistematice. Luînd în discuție legea lingvistică, Ferdinand de S a u s s u r e se întreabă dacă, din statutul de instituție socială al limbii, nu decurge caracterul imperativ și general al ei, adică dacă "ea nu se impune și se extinde la toate cazurile, bineînțeles între anumite limite de timp și de loc"210. Din perspectiva celor două aspecte sub care se poate cerceta limba, legile pot fi
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
210. Din perspectiva celor două aspecte sub care se poate cerceta limba, legile pot fi, după acest lingvist, sincronice și diacronice. Legea sincronică este expresia unei ordini existente și rezultă din constatarea unei stări de lucruri, dar ea nu este imperativă -deși este generală la un moment dat−, fiindcă este precedată și succedată de alte stări de lucruri. Aici se pot cuprinde și "legile alternanței", ce vizează distribuția unor corespondențe fonetice care realizează opoziții de funcție, de categorie sau de determinare
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
textul exaltă „optimismul permanent [ce] rezidă în natură” și „adevăratul avangardism”, acela care nu face nici o concesie „trecutului prezent”, clamând schimbarea metafizicii „de altădată în materialismul științific de azi [...], în condițiile de viață ultimă, în nevoile firești și în drepturile imperative ale omului”. Astfel, nu întâmplător primul volum al lui R., tipărit la Paris prin grija lui Ilarie Voronca și cu ilustrații de Victor Brauner, e numit Poeme în aer liber (1929). Imaginația poetului sugereză o permutare continuă, dinamică și fantezistă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289297_a_290626]
-
premisa ca programul cu care el a obținut mandatul să nu fie realizat, fie în totalitate, fie parțial. Primind mandatul, alesul face parte dintr-o instituție publică politică. Respectiva instituție are obligația de a edicta sistemul legislativ, iar un mandat imperativ ar genera o imposibilitate a desfășurării unei activități în folosul colectivității. Pe de a ltă parte, cei aleși nu îi reprezintă doar pe cei care i-au acordat votul (o evidențiere a acestora fiind imposibilă și ilegală, în contextul exercitării
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
landuri reprezintă o piedică în considerarea Bundesrat ca o a doua cameră a unui sistem tipic bicameral. Membrii Bundesrat sunt legați de mandatul primit de la guvernele landurilor din care fac parte, încălcându-se astfel principiul general al interzicerii unui mandat imperativ pentru parlamentari 47. Organizarea internă a Bundesrat este compusă din: președinte, trei vicepreședinți, un consiliu al președinției, comisii-organe care desfășoară activitatea pregătitoare pentru actele care trebuie apoi prezentate Bundesrat-ului reunit în ședința plenară. Potrivit art. 50 alin. (2) din legea
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
se manifestă și care reflectă componenta instituțională. În lucrarea sa, Societăți comerciale. Voința asociaților și voința socială (2003), C. Gheorghe afirmă că „odată născută voința socială se sustrage În parte voinței depline a asociaților În privința formării și Încetării ei. Normele imperative ale legii comerciale guvernează formarea și Încetarea ei și Îi asigură distincția față de voințele asociaților [...] Caracterul instituțional al entității colective face ca voința acesteia să transceadă voința asociaților căpătând propria autonomie” (2003:71). Chiar dacă voința socială este un rezultat al
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
socială este un rezultat al voinței asociaților, aceasta produce efecte juridice doar dacă se exprimă În condițiile legii, respectând așadar componenta instituțională a cooperării. Voința socială are un regim ce depășește limitele raporturilor contractuale Între părți ca urmare a dispozițiilor imperative ale legii și care reflectă componenta socială, instituțională. 7. Incompletitudinea contractelor și complementaritatea instituțională Piața concurențială alocă resursele prin intermediul relațiilor de schimb contractuale, discrete și, ideal, impersonale, ce se stabilesc Între agenți economici. Problema pieței ca instituție de organizare economică
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
perioada 1919-1920555. Austria a semnat tratatul la Saint-Germain-en-Laye, la 10 septembrie 1919556: recunoștea realitățile politico-statale create din ruinele fostei monarhii; i se impunea demobilizarea armatei și reducerea forțelor sale militare până la 30000 de oameni. Articolul 88 al tratatului conținea prevederea imperativă cu privire la Anschluss. Aceasta era consecința tratativelor începute de Otto Bauer, ministrul de externe al Austriei, cu guvernul german privind Anschluss: se dorea materializarea dorinței ca Austria să devină "parte componentă a Republicii Germane"557. Reacția aliaților a fost imediată și
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
mobile etc., sînt tot mai mulți cei care își pierd capacitățile de abstractizare, de a manevra concepte și de a coagula idei. Lupta în contra imbecilității este una din start fără sorți de izbîndă, imbecilitatea este o putere naturală absolută, revolta imperativă ei, cum plastic spune eseistul, nu încape... Și ne oferă cîteva observații psihologice de nedezimințit adevăr, bine a fi luate în seamă de fiecare dintre noi: Fapt banal este că oamenii se dezaprobă sincer și complet numai în caz de
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
căruia "Uniuna va face tot ce-i va sta în putință pentru a se încheia conflictul dintre israelieni și palestinieni, dar și cel dintre israelieni și lumea arabă".845 În frecvențele dezbateri pe marginea conflictului israeliano-palestinian, Uniunea Europeană a accentuat nevoia imperativa de a se ajunge la un acord final, ceea ce implică o voință politică care să angajeze ambele parți în negocieri autentice; aici intervine și rolul UE care "este acolo pentru a ajuta ambele parți să-și asume angajamentul și să
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]