5,599 matches
-
entitate care acționează asupra altei entități. Astfel de verbe au întotdeauna utilizări tranzitive și utilizări intranzitive, în care cauza externă nu este explicită, deci participă la alternanța cauzativă. Un eveniment cu cauză internă este conceptualizat ca fiind determinat de proprietățile inerente ale entității care participă la eveniment, fără intervenția unei forțe externe (verbe prototipice cu cauză internă sunt inergativele sing 'a cânta', dance 'a dansa'). Verbele care denotă evenimente cu cauză internă implicând un singur argument, care nu poate fi controlat
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
3.3.2. Modelul lui Reinhart (și coautori) Teoria formulată de Tanya Reinhart are ca punct de pornire modelul propus de Chierchia. Reinhart (1991) e de acord cu analiza lui Chierchia (1989), care observă asemănarea dintre procesul lexical al reflexivizării inerente și ergativitate: în ambele situații, verbul are două roluri tematice care pot să nu fie realizate ca variante tranzitive ale verbului, dar care sunt identificabile în Lexicon. Concluzia este că nu e nevoie de stabilirea unei distincții semantice între ergative
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Acest tip de se nu-și găsește locul nici între valorile reflexivului din GALR I (Vasilescu 2008: 224−226) − reflexiv propriu-zis (Ioana se spală), reflexiv reciproc (Dan și Mihai se văd des), reflexiv factitiv (El se tunde la frizer), reflexiv inerent (Ion se lamentează), pasiv (În articol se arată diferența dintre X și Y), impersonal (Se merge repede pe strada asta) −, nici în cele enumerate de Avram (1997: 196−197) − obiectiv (El se îmbracă), reciproc (Se ceartă des), dinamic (El se
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
cu inergativele, și cu inacuzativele, ca o consecință a faptului că singurul DP disponibil este inserat mai întâi ca argument intern, apoi ca argument extern, valorificând atât trăsăturile categoriei v, cât și pe cele ale categoriei T. În cazul reflexivelor inerente, se nu poate fi inserat în poziția de argument intern: este un argument suprimat lexical, care se poate exprima printr-un GPrep. Reflexivele inerente acceptă grupuri prepoziționale (lexicalizate sau nu): Studenții se abțin (de la comentarii) Los alunos lembraram-se (do exame
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
extern, valorificând atât trăsăturile categoriei v, cât și pe cele ale categoriei T. În cazul reflexivelor inerente, se nu poate fi inserat în poziția de argument intern: este un argument suprimat lexical, care se poate exprima printr-un GPrep. Reflexivele inerente acceptă grupuri prepoziționale (lexicalizate sau nu): Studenții se abțin (de la comentarii) Los alunos lembraram-se (do exame). Propunerea autorilor este că acest grup prepozițional este un argument intern, iar verbele pronominale/reflexive romanice sunt structuri antipasive (vezi Capitolul 1, 6.3
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
NP,IP], argumental absoarbe rolul tematic extern și Cazul intern din VP (reflexive autentice); cliticul nonargumental, fie suspendă rolul tematic extern și Cazul intern din VP (ergative reflexive), fie marchează absența unui rol tematic extern și a cazului intern (reflexive inerente). Autorul precizează că si impersonal, si mediu și cliticele reflexive argumentale sunt formate la nivelul sintaxei; cliticele reflexive nonargumentale sunt produse prin procese lexicale; în română nu există si nonargumental (opțiune parametrică neactualizată). 6.2.3. Dobrovie-Sorin (1998: 399) își
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
argumente), Le grec se traduit facilement 'Greaca se traduce ușor' (se medio-pasiv, cu un argument Temă), La branche s'est cassée 'Creanga s-a rupt' (se ergativ), Jean s'est souvenu de Marie 'Jean și-a amintit de Maria' (se inerent); ultimele două apariții sunt asemănătoare cu se medio-pasiv, însă au interpretare nonagentivă; aceste construcții au în comun faptul că se este un obiect clitic în acuzativ și o anaforă; ● si nominativ diferă de si acuzativ prin faptul că are trăsătură
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
un argument plin referențial, însă pasivele inergative pot atribui numai cvasirol obiectului lor (Dobrovie-Sorin 1998: 433−435). Într-un studiu ulterior − Dobrovie-Sorin (2004) −, autoarea consideră că se poate formula o unificare parțială pentru diferitele citiri ale lui se acuzativ (incoativ, inerent, mediu, pasiv): toate acestea sunt mărci de inacuzativitate, rezultate din operația lexicală care constă în suprimarea rolului tematic extern și a Cazului acuzativ. Dobrovie-Sorin (2004) arată că verbele cu se incoativ și inerent reprezintă două subclase de verbe inacuzative (Tema
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
diferitele citiri ale lui se acuzativ (incoativ, inerent, mediu, pasiv): toate acestea sunt mărci de inacuzativitate, rezultate din operația lexicală care constă în suprimarea rolului tematic extern și a Cazului acuzativ. Dobrovie-Sorin (2004) arată că verbele cu se incoativ și inerent reprezintă două subclase de verbe inacuzative (Tema este exprimată, nu există Agent explicit sau implicit). Diferența dintre cele două valori este că incoativele au corespondent tranzitiv (La branche s'est cassée 'Creanga s-a rupt'), iar verbele reflexive inerente nu
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
și inerent reprezintă două subclase de verbe inacuzative (Tema este exprimată, nu există Agent explicit sau implicit). Diferența dintre cele două valori este că incoativele au corespondent tranzitiv (La branche s'est cassée 'Creanga s-a rupt'), iar verbele reflexive inerente nu au (Marie s'est evanouie 'Marie a leșinat'), fiind înregistrate în Lexicon ca reflexive. Dobrovie-Sorin (2004) consideră că verbele nonreflexive cu se acuzativ (cu se inerent, incoative, impersonale, pasive) pot fi considerate inacuzative, din moment ce rolul extern este suspendat, nefiind
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
tranzitiv (La branche s'est cassée 'Creanga s-a rupt'), iar verbele reflexive inerente nu au (Marie s'est evanouie 'Marie a leșinat'), fiind înregistrate în Lexicon ca reflexive. Dobrovie-Sorin (2004) consideră că verbele nonreflexive cu se acuzativ (cu se inerent, incoative, impersonale, pasive) pot fi considerate inacuzative, din moment ce rolul extern este suspendat, nefiind realizat în sintaxă, iar rolul intern este realizat ca subiect (în nominativ). Dobrovie-Sorin (2004) arată că se acuzativ este o marcă morfologică care afectează structura argumentală la
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
construcțiilor medii. Dobrovie-Sorin (2004: 11) preia clasificarea propusă de Werhli (1986)154, conform căreia tipurile de si (care au în comun absorbția unui argument) sunt determinate de doi parametri, argumentul absorbit și nivelul la care se aplică operația: (a) se inerent: absoarbe argumentul intern; operație lexicală; (b) se inacuzativ: absoarbe argumentul extern; operație lexicală; (c) se reflexiv: absoarbe argumentul intern; operație nonlexicală; (d) se mediu: absoarbe argumentul extern; operație nonlexicală. Dobrovie-Sorin (2004) menționează că o altă analiză unificatoare, propusă de studiile
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
nu-și pot actualiza niciodată poziția de obiect direct/de Caz acuzativ) nu se pasivizează; se cu intranzitive nu poate fi decât acuzativ în română. 6.2.4. Cornilescu (1998: 317) prezintă tipologia generativă a lui se: reflexiv, reciproc, medio-pasiv, inerent. Cornilescu (1998: 318) arată că se mediu din română este de două feluri: se pasiv (a) și se incoativ (b). (a) Cărbunele se aduce cu vaporul (b) Toamna îngălbenește frunzele/ Frunzele se îngălbenesc Filmul îl emoționează pe copil/Copilul se
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a se cloci, a se înnora, a se înstela, a se părăgini, a se prinde, a se ramoli, a se zbârci; a se afla, a se alege, a se apleca; a se ivi, a se rătăci; a se prelinge) este inerent, acesta neputând fi interpretat ca rezultat al vreunei operații lexicale sau sintactice, având în vedere perspectiva adoptată în această lucrare, și anume aceea că există verbe incuzative atât primare, cât și derivate. Se din structura inacuzativelor derivate (care reprezintă majoritatea
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
operații lexicale sau sintactice, având în vedere perspectiva adoptată în această lucrare, și anume aceea că există verbe incuzative atât primare, cât și derivate. Se din structura inacuzativelor derivate (care reprezintă majoritatea verbelor inacuzative din limba română) poate fi considerat inerent numai în măsura în care prin inerent se înțelege "rezultat printr-un proces lexical" (având în vedere că am adoptat analiza verbelor inacuzative derivate în Lexicon); însă dacă se optează pentru o derivare sintactică, se poate considera că avem a face cu un
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
având în vedere perspectiva adoptată în această lucrare, și anume aceea că există verbe incuzative atât primare, cât și derivate. Se din structura inacuzativelor derivate (care reprezintă majoritatea verbelor inacuzative din limba română) poate fi considerat inerent numai în măsura în care prin inerent se înțelege "rezultat printr-un proces lexical" (având în vedere că am adoptat analiza verbelor inacuzative derivate în Lexicon); însă dacă se optează pentru o derivare sintactică, se poate considera că avem a face cu un clitic reflexiv nonargumental (în
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
facultativă a mărcii se (în cazul celor 38 de verbe inacuzative care au atât variantă reflexivă, cât și nereflexivă), analiza trebuie diferențiată: pentru verbele primare (mucegăi, putrezi, râncezi, rugini, trece) se poate considera că avem a face cu un se inerent, verbele acestea fiind listate în Lexicon cu două intrări, una reflexivă, cealaltă nonreflexivă; pentru verbele derivate, se poate adopta analiza ca se inerent, cu observația formulată mai sus pentru verbele inacuzative derivate reflexive; opțiunea pentru analiza sintactică ar fi mai
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
verbele primare (mucegăi, putrezi, râncezi, rugini, trece) se poate considera că avem a face cu un se inerent, verbele acestea fiind listate în Lexicon cu două intrări, una reflexivă, cealaltă nonreflexivă; pentru verbele derivate, se poate adopta analiza ca se inerent, cu observația formulată mai sus pentru verbele inacuzative derivate reflexive; opțiunea pentru analiza sintactică ar fi mai greu de acceptat și de explicat în acest caz. (b) În legătură cu cel de-al doilea aspect, au fost formulate, pentru română, mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Pentru verbele ergative nereflexive, am analizat problema acceptării construcției cu se/a diatezei impersonale, iar pentru cele reflexive, a tipului de se care intră în structura lor: dacă pentru inacuzativele reflexive primare se poate accepta cu ușurință că se este inerent, pentru celelalte subclase sintactice există mai multe posibilități de analiză: se din structura inacuzativelor reflexive derivate poate fi considerat o marcă inacuzativă (numită și incoativă, dar acest termen nu acoperă toate situațiile), dacă se adoptă o analiză de tip sintactic
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
fi considerat o marcă inacuzativă (numită și incoativă, dar acest termen nu acoperă toate situațiile), dacă se adoptă o analiză de tip sintactic, sau se poate considera, în spiritul analizelor adoptate în această lucrare, că este vorba de un se inerent, varianta reflexivă rezultată în urma operațiilor lexicale fiind listată în Lexicon alături de cea tranzitivă; analiza de tip lexical poate explica și existența variantelor duble, reflexivă și nereflexivă, atât pentru inacuzativele primare, cât și pentru cele derivate, problemă pe care analiza de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
considerate, sintactic, modificatori verbali, iar, din punct de semantic, funcții care se aplică de la proprietăți la proprietăți. Auxiliarele pot fi sensibile la semantica elementelor pe care le modifică. Astfel, dacă în spaniolă auxiliarul ser este selectat atunci când sunt implicate proprietăți inerente, esențiale, iar estar, în celelalte situații, în italiană, selecția auxiliarului este sensibilă la afectarea subiectului: essere este o funcție definită numai pentru proprietățile subiectului afectat. Reinhart și Siloni (2005) arată că variația lingvistică privitoare la selecția auxiliarului nu poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
aceste limbi, în urma operațiilor de aritate, rămâne un reziduu de Caz acuzativ care trebuie verificat; auxiliarul 'a fi' este obligat să verifice acest reziduu de Caz. Adoptând ipoteza că toate Cazurile (nominativ, acuzativ, genitiv, dativ) au două componente, structurală și inerentă (verbul verifică în mod direct Cazurile tematice; componentele structurale și tematice ale Cazului pot fi verificate independent), autoarele formulează parametrul acuzativului structural: nu toate limbile au cele două componente ale Cazului acuzativ; verbul atribuie acuzativ structural numai în anumite limbi
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Să zicem noi că mare greșeală au greșit noauă vecinii (Coresi, C2, 47, apud Creția 1956: 118) Și se veseliră veselie îngerească (Ispirescu, L, 70, apud Creția 1956: 118); în acest exemplu, apare un complement intern al unui verb reflexiv inerent 21; (d) structura verb + substantiv cu același radical reprezintă o figură etimologică, diferită inclusiv sintactic de situațiile anterioare, folosită pentru expresivitate: a muri de moarte ocărâtă (Coresi, C2, 89, apud Creția 1956: 119) Iară ei cu jurământ s-au jurat
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
elementului se nu este corelată, în română, cu incapacitatea verbului de a atribui/verifica trăsătura de Caz acuzativ, nici cu o reducere a valenței, așa cum s-a propus (vezi Capitolul 3, 6.2.), ci este un morfem mai degrabă lexical/inerent, a cărui apariție nu are consecințe sintactice, așa cum am arătat în concluziile Capitolului 3. Testul complementului intern se poate folosi, însă cu prudență: pentru stadiul actual de limbă, verbele inacuzative nu acceptă obiectul intern, care însă poate apărea pe lângă unele
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
în eveniment (citirea cărții, venirea la putere) sau pe procesul ce conduce la o schimbare de stare (cititul, venitul acasă târziu); verbele neergative selectează sufixul -t/-s (râsul, plânsul, respiratul); sunt compatibile exclusiv cu sufixul infinitivului lung unele verbe intranzitive inerent reflexive care se referă la schimbări de stare (a se ramoli − ramolirea lui Ion, *ramolitul lui Ion). Stan (2003: 75−76) a verificat această ipoteză pe verbele de la litera C din DEX 1996 (429 de unități) și a ajuns la
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]