3,467 matches
-
dreapta în mandibulă fără nici un avertisment, acuma n-o să-ți mai umble gura, îi strigă urmărindu-l cum se prăbușește la pămînt cu ochii dați peste cap înghițindu-și limba. L-ai omorît, se sperie Gulie primul, privind la masa inertă, în timp ce Dendé, păstrîndu-și sîngele rece, se apleacă deasupra lui întorcîndu-l pe o parte, a dat rău cu capul le strigă privind la firișorul de sînge care îi țîșnește din țeastă, dați-mi ceva ascuțit, le strigă, și cu degetele începe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Activități Elementare Teoria celor Cinci Activități Elementare (wu-hsing) explică în continuare asocierile cosmologice dintre om și univers. Spre deosebire de cele cinci elemente din filozofia occidentală tradițională, cele Cinci Activități Elementare ale taoismului se referă la forțe active, și nu la elemente inerte, deși folosesc simboluri similare. Tratatul clasic al Împăratului Galben afirmă: „Cele Cinci Activități Elementare ale Lemnului, Focului, Pământului, Metalului și Apei cuprind toate fenomenele din natură. Acestea sunt niște simboluri care se aplică la fel de bine în cazul omului”. Aceste cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Unul dintre specialiștii americani de frunte în domeniul enzimelor, dr. Edward Howell, susținut de o experiență clinică de peste 50 de ani în domeniu, a scris într-un număr din 1979 al revistei Healthview Newsletter: Catalizatorii nu sunt decât niște substanțe inerte. Aceștia nu posedă nimic din energia vitală pe care o găsim în enzime. De exemplu, enzimele emană un fel de radiație atunci când acționează. Acest lucru nu este valabil în cazul catalizatorilor. Atunci când a fost rugat să comenteze observațiile doctorului Howell
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
intre în trupul-spirit strălucitor pentru ultima oară și să zboare spre stele pe aripi de energie pură. „Meditație” este o traducere vagă pentru ceea ce chinezii numesc simplu „a sta nemișcat, fără a face nimic” (ching-jing wu-wei). Adevăratul scop al stării inerte, inactive, este să îți golești în totalitate mintea de întreaga gândire conceptuală și să îți lași spiritul să rămână în vid, liniște și calm. Numai în această stare spiritul se va trezi din plin și va căuta demult pierduta unitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
a sa, decis să o păstreze cu orice preț, cât mai mult timp. Ea nu opuse nici o rezistență și lucrul acesta Îl descumpăni. O trase spre el și ea se supuse. Cuprins de teamă o sărută stângaci, timid. Ea era inertă. Drumul până la el, teama că tot ce i se Întâmpla acum putea fi doar un exces al imaginației ei Îi sleiră puterile. De ce naiba nu cânta și el la chitară ca toată lumea? De ce nu avea degete scurte și păroase, strălucind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o resimțeam tot mai mult pentru acele ediții ale cărților cerute la examene care Începeau cu o lungă introducere: un fel de lecție de anatomie care, până să ajungă la textul original, Îl reducea Întotdeauna la un cadavru, o demonstrație inertă a unui proiect prestabilit. Mi-au trebuit ani Întregi ca să-mi dau seama că până și geniile ca Shakespeare, Racine sau Austen au defecte omenești. Obscuritatea, ocazia pe care opera de artă o oferă „dezlegătorilor“ profesioniști de a-și etala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
ei. Nu putea suporta golul din ochii ei, disperarea care o înconjura ca un abur de pe lumea cealaltă. Se ducea la ea în fiecare noapte și-i spunea vorbe de încurajare și de speranță, însă Ruti doar stătea acolo întinsă, inertă și surdă la orice. Apoi a venit luna nouă și toate femeile au intrat în cortul roșu. Lea a stat în fața femeilor lucrătorilor și le-a mințit fără să clipească: - Ruti nu se simte bine, sângele nu i-a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mutat În salon și, după ce Burgess și Minnie Îl duc acolo, pe jumătate purtându-l pe sus, pe jumătate târându-l cu brațele atârnate pe după umerii lor, se cere mereu mutat de pe un scaun pe altul. E greu și aproape inert. Venită În vizită pe seară, Theodora o găsește pe asistentă făcând o criză de nervi pe culoar, pe Noakes și pe Kidd vlăguiți În bucătărie și pe dna James singură Într-un colț al salonului, cu semnele panicii În priviri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o tresărire. Semăna cu teama, dar era mai mult un refuz mintal, parcă s-ar fi ascuns de ea. I se părea stupid. Seara târziu era pe terasă. Vântul bătea și Doru spera Ca'vântul să-i ducă departe starea inertă, totul. Ca un vis urât. Sau poate să-1 ducă și pe el și să nu se mai oprească decât peste o veșnicie. Și să nu-și mai amintească nimic. Ieși pe străzi. Le colindă absent. Nu vroia să fie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
gangsteri, 141 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Sub moliciunile de mătase, stăpâna purta bikini, portjartier și sutien, îndrăznețe, din dantelă neagră. Necunoscutul, cu latul palmei, îl dădu la o parte pe Genel. Străinul cuprinse, cu două degete, palma stângă, inertă, a leșinatei. Și, scuturîndu-i-o lejer, ca și cum ar fi urmărit doar să-i troznească vreuna din articulațiile translucide, fără greutate, parcă mumificate, ale arătătorului său inelarului cucoanei, făcu ca trupul să i se ridice de trei ori brusc, scuturat de convingerile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
obișnuit cu Dimensiunile Exterioare, nu putea intra pe câmpul de luptă. Virgil Jones stătea nemișcat, cu capul plecat, brațele întinse și mâinile desfăcute, ca un om care împinge o ușă foarte grea. Apoi s-a prăbușit fără de veste. O materie inertă prăvălită grămadă la pământ, în pădure. Vultur-în-Zbor se repezi înainte. Virgil Jones își revenea încet. — N-ar fi trebuit să-mi bat capul, spuse el. N-a fost de fapt nici o confruntare. N-aveam nici o șansă. Un purice care vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ori, apoi îl rupse cu grijă la un capăt. Scoase din interior o hârtie la fel de albă ca și plicul, pe care erau scrise câteva rânduri. Se sprijini de peretele din spatele ei după ce le citi. Mâna în care ținea hârtia căzu inertă pe lângă corp. Inima pulsa sângele în vene cu o viteză nebună. Pieptul părea mult prea mic pentru forța ei, de parcă ar fi vrut să evadeze din închisoarea aceea incomodă. Lacrimile își făcură brusc apariția în ochii care-și pierduseră imediat
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
care alergau spre țipetele unei femei din apropiere. Am tresărit și m-am ridicat tulburat, Îndreptându-mă Împleticit către mulțimea care se adunase deja lângă fântâna arteziană de la capătul aleii. Acolo, o mamă țipa disperată privindu și copilul care zăcea inert, cu hainele ude, lângă buza de ciment a bazinului. Surâs Du-te și mănâncă cu bucurie pâinea ta și bea cu inima bună vinul tău, pentru că Dumnezeu este Îndurător pentru faptele tale. Ecclesiastul Senin, cu părul său aproape alb pieptănat
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
este cleios. E aproape Întuneric. O greață cumplită plutește Înăuntru. Ceașca de cafea e răsturnată. Lichidul Împrăștiat. A mai rămas o zi. Și nu am făcut nimic pentru Marea Călătorie. Pentru Marele Pas. Nimic. Mă trântesc În așternuturi și rămân inert un timp nesfârșit. Ziua a treia (ultima) Martombrie irepetabil. Mă pregătesc să plec În căutarea lui Annabel. Nu știu unde și când voi ajunge. Nu pot ști nici măcar dacă voi ajunge. Totuși, a sosit hotărâtul timp În care urmează să mă pregătesc
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
fi Înghițit un balon mare, de aer, care Îi substituia Întreg trupul. Percepu un zvon Îndepărtat În auz, ca un murmur tainic, de pe alt tărâm, și-i veni să surâdă. Se gândi la ea din nou și regretă că zăvorul inert zăcea tras peste ușă, mai ales că acum realiză că nu se mai putea mișca deloc, oricare i-ar fi fost intenția. Nimeni nu poate ști cât a rămas așa, Însă, spre dimineață, coroanele copacilor se clătinară sub impulsul unui
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
curgere ușoară și somnolentă, Încep să se șteargă lent toate contururile din jur. O clipă doar, ca prin vis, gândul Îmi mai zboară la Întrebarea ce mutre vor face vecinii mei și cei care Îmi vor descoperi mai târziu trupul inert și lava de sânge izvorâtă din mine și Împrăștiată peste tot acest univers făcut praf și pulbere? Mă numesc Șontâc Sunt un om bătrân. Bătrân și Împuținat la trup (mai ales după oribilul accident). Mă aflu la trecerea timpului... și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
o eșarfă din hârtie, pe care scria „Din partea Asociației de locatari”. Pe verso „Regrete eterne!”. M-am așezat pe unul dintre scaunele goale, din lateral, cu spatele la televizorul acoperit cu o față de masă albastră, privindu-l compătimitor pe cel care zăcea inert Înaintea mea, devenit acum inutil printre vii, printre cei care se grăbeau să-l scoată din lumea lor cât mai curând. Mi se Întâmplă nu o dată, și mai ales cu trecerea anilor, să mă gândesc, din ce În ce mai intens, la moarte. La
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
dincolo, că nu voi dispărea de tot, că trebuie să fi avut cineva „un plan” cu noi, cu sufletele noastre. Dar ...NU reușesc sub nicio formă. Nu pot gândi metafizic În astfel de situații, când am Înaintea mea un trup inert. Un fir de praf. Adică... nimic! Asta denotă, după unii (Valeriu a ținut să mi-o spună apăsat și În dese rânduri), că nu am atins, Încă, seninul vârstei, treapta superioară a existenței, gradul de Înțelepciune care să-mi ilumineze
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de emoție și cu gușița umflată. Libelula s-a apropiat Încet-Încet și s-a lăsat pe vine, lângă el. Curajoasa Îi atinse o șuviță de păr, Îl mângâie ușor pe bărbie. „Ce frumos e!”, spuse ca pentru sine. Îngerul zăcea inert, cu o paloare care i se accentua vizibil. Stropii de ploaie se prelingeau pe chipul său stins, măiestrit. Câteva fire de iarbă i se lipiseră de obrajii alungiți. Goanță și Pistruiatul s-au apropiat și ei și au Îngenuncheat lângă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Urât și sărăcie! {EminescuOpIV 393} 1880-1882 {EminescuOpIV 394} {EminescuOpIV 395} CE SUFLET TRIST... Ce suflet trist mi-au dăruit Părinții din părinți, De-au încăput numai în el Atâtea suferinți? Ce suflet trist și făr-de rost Și din ce lut inert, Că dup-atîtea amăgiri Mai speră în deșert? Cum nu se simte blestemat De-a duce-n veci nevoi? O valuri ale sfintei mări, Luați-mă cu voi! {EminescuOpIV 396} DINTRE SUTE DE CATARGE Dintre sute de catarge Care lasă malurile
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
picioare. Pe scări, ne întâlnirăm cu Philip Cantley, care cobora, cu Ben după el, amândoi aproape paralizați din cauza șocului și a uimirii. Urmă același tipar pe care-l observasem deja, în condiții de tensiune extremă, bărbații aveau tendința să devină inerți, în timp ce femeile fie devin inuman de practice, fie se prăbușesc cu totul. Evident, Marie făcea parte din a doua categorie, în timp ce Margery Pickett era o ilustrare perfectă a primei categorii. De în dată ce am recuperat-o pe Marie, Bez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de ce ai venit singură aici? Unde îți e protecția? Zâmbetul era la fel de larg ca și până atunci, dezvelindu-i dinții. — Chiar nu e nimeni cu tine să te apere? Maggie simți cum mâinile, care până atunci fuseseră la fel de reci și inerte ca restul corpului, îi deveneau lipicioase. Instinctiv, se uită la ușa pe care intrase. Era închisă. Femeia mai aduse niște ceai, apoi intră în camera alăturată, strigându-și copiii pe nume. Maggie era acum singură cu acest bărbat. Voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cochetă, pe chipul căreia se zărea o expresie plictisită și absentă. Imediat pe ecran apăru o bulă informativă: Maggie Costello, mediator al Statelor Unite. —Cel puțin sunt în cameră, murmură Maggie pentru sine. Ghici că avatarurile acelea erau neactivate, niște manechine inerte, instalate în Second Life ca recuzită, pentru a conferi autenticitate scenei. Trebuia să-i recunoști comunității de tocilari meritele ei: era într-adevăr atentă la detalii. Abia atunci Maggie observă că două dintre siluetele din jurul mesei nu erau încremenite, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ăsta e un final potrivit. BRUNO: Așa l-a scris autorul. Te pui cu autorul? MAJORDOMUL: Ar fi fost foarte frumos dacă Grubi chiar ar fi căzut de sus. (Se ridică și se agită în jurul gropii.) Să fi căzut aici, inert, într-o baltă de sânge... Spectatorii ar fi crezut că e un truc ieftin și atunci... (Iluminat.) Închipuiți-vă un sunet de sirenă, groaznic, niște tipi în halate albe năvălind de acolo, să zicem... Și noi toți, îngroziți, ajutându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
au grăbit să-mi dezvăluie tot. Să fim serioși, strategia racolării și a similării pentru cauza Centrului Își urma impasibilă cursul pe deasupra capului meu care ba sta să explodeze sub presiunea neliniștii, ba intra În ralantiuri funcționale vecine cu nepăsarea inertă a omului părăsit de speranță. Între cele două stări de agregare interioară se plasau momentele tulburi În care mintea mi-o lua razna către tărâmurile normale lăsate dincolo de bariera arierantă a zidurilor subteranei. Imaginam prostește aceeași scenă cu distribuții schimbate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]