3,033 matches
-
moțăind dincolo, cum moțăiau aici, în băncile parlamentului sau în sediile partidului.) Invitați, pe TV1 să-și spună părerea în chestiune, doi... profesioniști pur-sînge ai diplomației stacojii, Geoană și Meleșcanu (basculînd, acesta, în ultimii ani, ușor spre dreapta), joacă o inocență aproape angelică în fața intențiilor casante ale noului ministru Ungureanu, lăsîndu-ne să credem că mediul... diplomatic (în care s-au mișcat domniile lor atîta vreme) ar fi unul mai aseptic decît cel olandez. Sau norvegian, de ce nu. Iar marota la modă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cei doi... calificați, mai să înclini să crezi că partidul unic a avut în vedere, cum altfel, prestigiul unei Românii care cîndva, înaintea lui, a beneficiat cu adevărat de minți diplomatice stînd, cu profesionalism și demnitate, în preajma unui autentic Titulescu. Inocența celor două personaje atinge sublimul în momentul cînd moderatorul avansează ideea că, la urma urmelor, orice nouă administrație își arogă necesitatea activării unei echipe diplomatice în stare a-i servi, cu abnegație, programul. care, de data asta, adăugăm noi, are
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nearticulate (singurul panseu articulat fiind repetatul: Ce p. mea!). Toate astea semănînd teribil cu bălțatele show-uri televizate. Părînd, ele, specimenele, a nu fi absolvit nici o clasă, ba lăsînd impresia că habar n-au că ar exista așa ceva. Deocamdată, doar inocența lor primară și calicia în care se zbat nu-i fac apți de terorism sinucigaș. Junele paradigmatic de mai sus poate fi lesne prins într-un ideal portret-robot mai ales vara, cînd trotuarele fojgăie de dîrlăi în izmene scurte, scuipînd
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sepoate găsi o melodie lină, înceată, melodie ce poate aduce o lacrimă cristalină și nevinovată pe un palid obraz de copil, melodie necunoscută, de neînteles și totuși foarte simplă, melodie ce poate reda suferința, tristețea, disperarea. Muzica și culoarea exprimă inocența unui copil, însă mulți copii ai zilelor noastre nu știu să prețuiască muzica, culoarea aceasta, în cele din urmă devenind fără importanță. Frumoase sunt culorile ! Frumoasă este muzica ! Și nobil sufletul coplilului, în care se regăsește și multă culoare, și
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
ALA, 1935, 748; Șerban Cioculescu, „Pași spre lumină”, RFR, 1935, 9; L. I. [Lazăr Iliescu] „Tablouri și cântece din călătoria mea”, VR, 1938, 4; Arghezi, Scrieri, XXVII, 359-360; Mircea Tomuș, Cristian Sârbu, ST, 1961, 3; Romulus Vulpescu, Un roman descoperit. Inocența sintaxei, MS, 1971, 2; Aureliu Goci, „Pasărea de stea”, VR, 1971, 9; Lit. rom. cont., I, 177-178; Călinescu, Ist. lit. (1982), 937; Dicț. scriit. rom., IV, 266-267; Șerban Codrin, Personalia. Dicționar al personalităților ialomițene, Constanța, 2002, 133-134; Eugen Negrici, Literatura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289496_a_290825]
-
determină mișcarea în timp a operei lui Slavici. Lumea socială - arată P. - nu imprimă în mod mecanic amprente pe retina creatorului și nici în plastilina limbii. Percepția, ca și reprezentarea literară sunt condiționate de sisteme de prejudecăți care exclud ideea inocenței creatoare. În rețeaua de conexiuni a ficțiunii cu nonliterarul, autorul este întâiul releu și mediator. După cum demonstrează P., în romanul lui Slavici „chipul societății se schimbă odată cu imaginea pe care autorul și-o face despre rostul scrisului său și despre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288935_a_290264]
-
2008: 302), cliticizarea pronumelor în dativ este posibilă în cazul adjectivelor ergative cu regim de dativ (a), dar nu și pentru cele inergative (b): (a) Marie lui est sympathique 'Maria îi e simpatică' Cette innocence lui rend sympathique Marie ' Această inocență i-o face simpatică pe Maria' Tout nouveau mensonge lui est impossible 'Orice nouă minciună (îi) este imposibilă' La situation actuelle lui rend impossible tout nouveau mensonge ' Situația actuală (îi) face imposibilă orice nouă minciună' La situation actuelle lui est
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
reinvenții și reprezentări variate. Simfonismul este mai mult decât o muzică - dilatată și mare -, el devine un mesaj personal, o atitudine și o gândire filozofică, o viziune subiectivă sau individuală asupra lumii. Este limbajul optimismului fantazat al lui Haydn, a inocenței lui Mozart, a furiei titanice a lui Beethoven, a ceremonialismului convins al lui Cherubini sau a melancolicelor solilocuri ale unor romantici, îndeosebi germani. Simfonismul este triumful muzicii absolute, iar atunci când se asociază unor texte sacre sau profane, acestea sunt forțate
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
legalitate, legea este lege, însă acest lucru este doar o farsă. Ceea ce ne dorim este ca în țara noastră să existe o adevărată legalitate, să nu mai fie închiși doar cei care nu au suficiente resurse pentru a-și cumpăra inocența, ci ca legea să se aplice în mod egal (López Obrador, 2006b). De asemenea, López Obrador a promis că va organiza un referendum după trei ani de la instalarea în funcția de președinte, mandatul durând 6 ani, pentru a afla dacă
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
și pentru comuniști. Acum este puțin mai greu, pentru că discursul trebuie adaptat din mers. Problema este că BOR e nevoită să producă o pluralitate de discursuri, lucru cu care este mai puțin obișnuită. Cert este faptul că marele discurs al inocenței BOR a rămas. La fel de violent, la fel de răsunător. Stilul apologetic inconfundabil al BOR Încearcă să provoace permanent la luptă un adversar inexistent. Biserica se prezintă constant amenințată, Încercînd cu disperare să le demonstreze și celorlalți cît este de nedreptățită. Statul, aliatul
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
bunul prieten al BOR, nu mai controlează viața morală a societății cenzurînd „subcultura occidentală”, forțîndu-l pe credincios să devină un ascet, obligîndu-l să se mîntuiască. BOR a rămas pe cont propriu. De acum nu va mai Împărți cu nimeni aura inocenței. Și atunci, de ce atîta panică cînd vine vorba de publicarea dosarelor ecleziale? Bogdan Moșneagu LIDIA IONESCU STĂNILOAE, „Lumina faptei din lumina cuvîntului”. Împreună cu tatăl meu, Dumitru Stăniloae, Editura Humanitas, București, 2000, 396 p. Volumul de memorii semnat de Lidia Ionescu
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
omenirea să devină «responsabilă» în înțelesul dorit de ei, adică să devină dependentă de ei. Nu există în ochii noștri adversari mai înverșunați decăt teologii, care continuă, prin ideea de «ordine morală a lumii», să contamineze cu «pedeapsă» și «vină» inocența devenirii. Creștinismul este o metafizică a călăului.” Pe de altă parte, liberul arbitru, din punct de vedere teoretic și moral practic, este un concept elaborat de gănditorii creștini pentru a răspunde unor întrebări fundamentale: dacă dreptatea și bunătatea sunt atribute
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Emanuel Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2302]
-
de vară, se impunea tuturor simțurilor mele ca o permanentă apăsare. Fără să știu, trăiam dureroasa trecere care desparte prima dragoste trupească, adesea abia schițată, de cele care îi vor urma. Trecerea aceasta este uneori mai delicată decât cea de la inocență la primul trup de femeie. Chiar și în locul acela pierdut care era Saranza, femeia multiplă, insesizabilă, multiformă era ciudat de prezentă. Mai insinuantă, mai discretă decât în marile orașe, dar cu atât mai provocatoare. Ca, de pildă, fata pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
care afectează indivizii sau societatea, asupra unui animal, obiect sau individ; b) imolarea sau (În forme mai blânde) alungarea acestuia din spațiul populat de acel grup (J. Henninger, 1987, vol. XIII, p. 92). Conceptul ritual de țap ispășitor „desemnează simultan inocența victimelor, polarizarea colectivă Împotriva lor și finalitatea colectivă a respectivei polarizări” (R. Girard, 2000, p. 54). Aceste complexe ritualice par a fi mai apropiate de sistemul poluției și al purificării (M. Douglas, 1965). După J. Preston (1987, vol. XII, p.
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cosmică: nu este vorba atât despre o ieșire reală din spațiul social (ca În inițierile masculine), cât despre un traseu narat, identic cu traseul unei divinități sau eroine, prin care persoana supusă inițierii descoperă anumite secrete mistice, se rupe de inocența copilăriei și beneficiază de o schimbare simbolică de statut; d) jocul opozițiilor: aceste rituri aduc În scenă numeroase perechi de opoziții: copil (adică ființă umană neîmplinită) - femeie matură, bărbat - femeie, trecut - viitor, strămoși - descendenți, lumea de aici - lumea de dincolo
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ales, arăta originea divină a unui aparat de autoritate. Fără motiv, kutul primea o lovitură în cap, oridecâteori era întâlnit; cu motiv, adică după un exces, el primea 25 de lovituri în diverse regiuni ale trupului, ceea ce a desvoltat noțiunea inocenței și a vinovăției, și prin legătură logică, simțul de răspunderi [...] Doi miniștri erau însarcinați cu toate astea, să se ia după oameni și să-i prindă: miniștri de finanțe. Am ales doi în loc de unul singur, pentru ca unul să-l ție
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și de Valter, "băiatul deștept", profitor și lichea veselă, tipul amicului ingrat, și pe de altă parte, universul sufletelor pure, nepervertite, capabile de iubire autentică și sacrificiu, așa cum se dovedesc a fi Ion, un tip de Cănuță "om sucit" prin inocență și inadaptabilitate și Frosa, metamorfozată fabulos și neconvingător din servitoarea neîngrijită și răutăcioasă în idolul de frumusețe și gingășie sufletească așteptat. Un tip de umor "roz" reiese astfel din recompensarea personajelor superioare din punct de vedere moral. Soluția de tip
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
conduc până la poarta școlii și ne fac semne prietenești cu mâna. Deși ne-am suit În mașina care a și demarat, privirile calde și semnele de simpatie, zgomotele copiilor ne mai Însoțesc câțiva metri. Această dimineață rămâne Învăluită În parfumul inocenței și speranței... Pentru moment am uitat, din nou, de amenințătorul Merapi! Din Yogyakarta plecăm spre Malang, sperând că ne-am mai distanțat de limbile de foc al bătrânului dragon. O muritoare și umilă speranță! Artileria Înfricoșătoare a vulcanului va continua
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
livezi, încărcat de vegetație, poame, arome și culori, și un timp miraculos al anilor copilăriei, la care se întoarce mereu cu bucurie și nostalgie. Ca și Lucian Blaga, R. deplânge nu vârsta fragedă ca atare, cât puterile magice pe care inocența ei i le conferă: „Plâng anii de ucenicie în pădure/ Plâng după semnele lăsate pe mure/ Azi doar scâncetul viezurelui uneori îl mai aud...”. Și tot ca Blaga, poeta îl ia de mână pe cel crescut la oraș și îi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289405_a_290734]
-
Ionel Teodoreanu, căruia i se suprapune o viziune vag isterizată, agitată și decupată modern. Vârstele pure iradiază, de altfel, spre toate palierele prozei lui P. În fiecare text, fie el roman sau proză scurtă, există cel puțin o întrupare a inocenței. În romanul Petrecerea (1982), trioul central este format din doi băieți și o fată legați de sentimente încă difuze, tatonante. O sensibilitate colțuroasă și frustă are și Fulga, tânăra din microromanul Cabana, ca și eroii din Reconstituirea. În această din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288714_a_290043]
-
reținând atenția și prin maniera neostentativă cu care V. introduce între lectori și lumea sa fictivă o distanță convenabilă. Aceeași distanță cathartică, întreținută în proza comilitonilor de ecranul opacizat al compoziției, semnalează discret, într-un text cu aparențe tradiționale, pierderea inocenței autorului și a cititorului său și apartenența ambilor la vârsta literară de după „păcatul originar” al metacunoașterii de tip modernist. V. este unul din scriitorii încă neatinși de imperativul conjuncturii, fiind, probabil, actual și atunci când îi va fi trecut „vremea literară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]
-
existat cu siguranță și a avut un caracter esențialmente optimist: după o victorie inițială a răului și o Întâlnire care, la prima vedere, pare a-i pecetlui triumful, În final, binele este menit să Învingă, dând naștere unei epoci a inocenței și a bucuriei. Alături de divinitățile proprii fiecărei funcții, religia indo-europeană cunoștea și divinități care acționau În legătură cu toate funcțiile, astfel Încât pot fi numite, fără a greși, trifuncționale. Exemplul tipic este cel al romanului Ianusxe "Ianus" care veghează asupra Începutului oricărei activități
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
realizează încă o dată, la alt nivel, nu pur existențial, prin inserția „infinitului de compenetrație al precuvântului” în „nesfârșirea etalată a masei cuvintelor” organizate în text. Această a doua identitate e posibilă numai acolo unde „cuvintele tribului și-au păstrat intactă inocența lor aurorală”. La sfârșiturile de cicluri culturale cuvintele sunt „ori bete de-a binelea și umblă pe șapte cărări, ori sclerozate, pur și simplu, înfipte ca niște bețe fără vlagă în inima unei realități care curge pe lângă ele total lipsită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
putere a Legiunii. Iar "Căpitanul" nu putea să rămînă nerăzbunat. Psihologia și naivitatea infantilă a lui Iorga îl dominau. Exact ca un copil, nu-și dădea seama de existența pericolului. Această ignorare a primejdiei nu era mai puțin copilărească decît inocența și capacitatea lui de a se înfuria. Uneori, după cum își amintea doamna Liliana, atunci cînd afla de nelegiuirile și crimele legionarilor, izbucnea: "Mă voi omorî!" Dar era vorba doar de un moment trecător. Doamna Catinca era fatalistă, dar nu și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
această parodie stilizată (deși involuntară) a Noului Val francez marca sfârșitul unei epoci. Locul artei fusese luat de teoretizarea artistică. Elitismul cultural era o moștenire importantă a anilor ’60, iar reversul său intim era un cinism avizat și din ce În ce mai impermeabil. Inocența relativă a rock’n’roll-ului a fost Înlocuită treptat de dexteritatea mediatică a trupelor pop, care Își câștigau pâinea adoptând ironic stilul precursorilor lor imediați și luându-l În zeflemea. Așa cum literatura de consum și jurnalismul de scandal exploataseră cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]