3,719 matches
-
cele două "spații", mai mult sau mai puțin la vedere. Tinerețea și bătrânețea nefiind decât niște capcane, se înțelege. Până la urmă și tinerețea și bătrânețea nu sunt decât una și aceeași parte în a fi "vinovat" și de a rămâne inocenți. Această ambiguitate a poveștii nu face decât să o ducă pe mai departe "întru totul" ilizibilă pentru "apărare și acuzare". Tinerețea nu face decât să acuze și să manipuleze bătrânețea care la rândul ei nu face decât să ia apărarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
erori legate de subiectivismul indivizilor și al cercetătorilor. Recomandările în privința eliminării acestor indigențe metodologice au fost numeroase: implicarea cercetătorilor cu experiență, a observatorilor independenți etc. Însă oricare dintre aceste soluții are puncte-limită, deoarece în nici o cercetare nu există un martor inocent, fie și în virtutea faptului că el este produsul unei paradigme și al unei comunități științifice anume, cu propriile presupoziții, propria cunoaștere tacită a domeniului și propriul mod de rezolvare a problemelor care s-a dovedit de succes 182. În acest
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
terorii s-a dovedit dăunătoare și pentru obiectivele administrației Bush deoarece are consecințe adverse neprevăzute: invazia Irakului s-a transformat într-un dezastru. în realitate, teroriștii trebuie abordați prin alte metode decât războiul. Prin însăși natura lui, războiul presupune victime inocente. Când se duce o luptă împotriva unor teroriști care se ascund, șansele de a exista victime nevinovate sunt și mai mari. Terorismul ni se pare îngrozitor pentru că duce la moartea sau mutilarea unor oameni nevinovați în numele unei cauze politice. Războiul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
țintă, dar cea pe care am ales-o noi nu poate fi cea corectă. Am omorât mai mulți civili nevinovați în Irak decât au ucis teroriștii pe 11 septembrie. Pe lângă crime, am umilit și am torturat nenumărați irakieni. Creînd victime inocente, am promovat cauza teroriștilor. Ei pot să ne descrie acum pe noi ca fiind teroriști și să ceară sprijinul compatrioților lor, așa cum a făcut președintele Bush. Ne este greu să înțelegem pentru că nu ne putem vedea pe noi înșine ca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
Joseph K. e nevinovat. N-am mai avea de ce trăi dacă din când în când convingerile intime ale unor oameni cinstiți nu ne-ar face asemenea surprize, decizând ca omul nevinovat să nu fie ucis, nedreptățile să nu triumfe întotdeauna, inocenții să nu mai cadă sistematic în lațul călăului. Și am avea o viață tristă dacă asemenea excepții ne-ar tulbura peste măsură... Dar proba de căpetenie a acuzării era următoarea: soția lui K. mărturisește - spre indignarea multora, convinși că astfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
acea epocă, despre acel Labiș în termeni mitici, mistici sau de Mitici, în termeni disprețuitori, cu un „curaj” secant la lașitate. Există primejdia de a ne visa Iisuși, martiri, creștini persecutați aruncați la lei și, simultan, a ne dramatiza în inocenți - și din inocență să cădem din nou în martiraj, în prunci căutați noaptea. Niciodată nu ne vom imagina Iude, Ane sau Caiafe - deși Pilați din Pont, în „cazul Labiș”, am întâlnit, și încă fericiți, cu numele pe frontispiciul revistei. Labiș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
nu ne vom imagina Iude, Ane sau Caiafe - deși Pilați din Pont, în „cazul Labiș”, am întâlnit, și încă fericiți, cu numele pe frontispiciul revistei. Labiș ispitește la nevinovăție. E cea mai adâncă dintre primejdii. Labiș n-a fost un inocent, noi cei din preajma lui n-am fost prunci. Inocenții trezesc o ură ceva mai blândă, pruncii adună suspiciuni ceva mai nuanțate. „N-a fost cazul” - cum scrie în autobiografiile noastre. La înmormântarea lui am văzut mulți nepoeți și multe acte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Pilați din Pont, în „cazul Labiș”, am întâlnit, și încă fericiți, cu numele pe frontispiciul revistei. Labiș ispitește la nevinovăție. E cea mai adâncă dintre primejdii. Labiș n-a fost un inocent, noi cei din preajma lui n-am fost prunci. Inocenții trezesc o ură ceva mai blândă, pruncii adună suspiciuni ceva mai nuanțate. „N-a fost cazul” - cum scrie în autobiografiile noastre. La înmormântarea lui am văzut mulți nepoeți și multe acte nepoetice săvârșite printre morminte. Inocenții și pruncii au alt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
n-am fost prunci. Inocenții trezesc o ură ceva mai blândă, pruncii adună suspiciuni ceva mai nuanțate. „N-a fost cazul” - cum scrie în autobiografiile noastre. La înmormântarea lui am văzut mulți nepoeți și multe acte nepoetice săvârșite printre morminte. Inocenții și pruncii au alt regim. Labiș a fost un subversiv - el avea cea mai evoluată subversivitate intelectuală: subversivitatea lirică. El putea fi oricând condamnat pe drept pentru că semnifica. Cel marcat cu acest semn nu mai are cum scăpa în nevinovăție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
nu în ultima, cum se întâmplă la ceilalți evangheliști, Luca are notița despre grupul ucenicilor lui Isus, unde Maria Magdalena este descrisă ca o fostă posedată din care „au ieșit șapte demoni”. O asemenea învecinare nu poate fi cu totul inocentă. Deși femeia din casa fariseului nu poartă nici un nume, faptul că la câteva versete apare o „demonizată” numită Maria Magdalena poate sugera, dacă nu chiar impune, o relație, chiar identitatea între cele două personaje. Dar lucrurile nu sunt enunțate răspicat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
celei mai abjecte, cu care se confundă ca într-o beție, fără posibilitate de iluzionare din partea cititorului că ar fi vorba de vreo parabolă, liricul ei creator, și față de care imprecația și viziunea neagră a lui Celine par de un inocent și roz sentimentalism, ar fi, după domnul Sartre, o contestare. Contestare a cui? A lumii burgheze, firește, a cui altcuiva? Am citit în aceste recente luări de atitudine practice în sprijinul studenților în grevă din Franța, în care se afirmă
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
ales o mare cantitate de "caraghiozlîcuri", "miticisme" sau "gogoși". E un semn de întrebare dacă unui scriitor îi convine să i se intre în laboratorul său secret, chiar dacă în acest laborator scriitorul, nebănuind nici el ce-o să-i iasă, experimentează inocent în văzul tuturor. Din cutare notiță aflăm, de pildă, că un cetățean, Ghiță Calup, se comportă întocmai ca Jupân Dumitrache din O noapte furtunoasă. Și nenumărate alte detalii, care constituie parcă sfărâmăturile marii opere, și, am zice, rămășițele ei, dacă
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
că mă aflu în fața unui nou scriitor mi se întărește. Viitorul romancier are prezente toate instinctele necesare creației. Nu-i scapă cuvintele pe hârtie fără să fie conștient că ele alcătuiesc propoziții, care o dată materializate sânt departe de a fi inocente, cum cred unii debutanți și chiar consacrați. O frază în plus, și deodată puterea celor anterioare e diminuată. Una în minus, și sensul e ciuntit. Limpiditatea și transparența stilului și absența unei gesticulații haotice a gîn-dirii (care dau la un
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
în acele momente regizorul are buna inspirație să înceteze cu mișcarea acolo în fund, pe schelele acelea metalice care îmi amintesc de cele care mi s-au pus în vara asta în jurul casei ca s-o zugrăvească. Nimic nu e inocent într-un spectacol după cum nu e nici în text, și gestul, care nu e o consecință a gândirii dramatice, cu alte cuvinte a celei din text, devine o consecință a gândirii particulare a regizorului, care construiește un spectacol al sau
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Geoană. În urmă cu ceva timp, păsărica a devenit factor politic important prin introducerea ei pe scenă de către alt mare domn al politicii românești, mă refer, desigur, la cine altcineva decât domnul Traian Băsescu. Când domnia sa ița adresat unei ziariste inocenta întrebare: „Măi păsărică, tu nțai treabă azi?“, toată presa a sesizat contribuția păsăricilor la ridicarea politicii naționale pe cele mai înalte culmi de civilizație și progres. Șițatunci, trebuie să reevaluăm, din această perspectivă, declarația domnului Mircea Geoană. Sigur că între
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
am întâlnit-o. \ Ce fel de femeie era? DIN NOU TĂCERE. APOI: A MURIT, ȘTII. MARIN ÎȘI SPUSE CĂ AFIRMAȚIA ERA ADEVĂRATĂ, INDIFERENT DIN CE PUNCT DE VEDERE O CONSIDERAI. MOARTEA FIZICĂ ERA MAI DEFINITIVĂ, FIREȘTE, ÎNSĂ TRANSFORMAREA UNEI TINERE INOCENTE ÎNTR-O FEMEIE MATURĂ NU E ȘI EA TOT UN FEL DE MOARTE? DACĂ CEEA CE CREDEA EL ERA ADEVĂRAT, ATUNCI STRATAGEMA ERA ÎNTR-ADEVĂR INGENIOASĂ. FIICA AMBASADORULUI JORGIEI! ANCHETATORILOR LE SCĂPASE ACEASTĂ IDENTITATE, FAPT CARE NU SURPRINDEA, DE VREME CE STATE CA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
sunteți dumneavoastră. Mă scuzați. —Eu, declară Fima curajos, ca un soldat care trage primul foc de armă Într-un război civil, eu nu sunt de-al vostru. Pentru mine voi sunteți o pacoste. Iar băiatul, cu un zâmbet dulce și inocent și o privire sugerând solidaritatea evreiască, răspunse: Asemenea expresii ar trebui păstrate pentru dușmani. Din cauza acestei uri gratuite a fost distrus cel de-al doilea Templu. Nu i-ar strica nici unuia dintre noi să aibă parte de puțină iubire gratuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
că japonezii capitulaseră, se îmbătase și strângea în brațe, într-un sărut pasional de pace, o infirmieră în uniformă albă, aplecată pe spate. De îndată ce a văzut-o, a știut încotro trebuie să se îndrepte. În țara asta uniformele erau la fel de inocente ca și hăinuțele copiilor. În orașul ăsta oamenii își puteau striga bucuria de pe acoperișuri. În locul ăsta dragostea se apleca pe spate ca să îl primească. Nimburile imaculate ale ingenuității americane se ridicau în continuare din gura fumătorului, în forma unui o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
oamenilor care treceau. Din când în când, trecea câte o pereche de pantofi cu tocuri înalte și decupați în față. Unghiile date cu ojă licăreau și imaginația mea stârnea un vârtej puternic ce înghițea purtătoarea necunoscută a acelor pantofi deloc inocenți, cu părul în bătaia vântului, hainele zburând prin fereastră și apoi în patul meu îngust de fier. — Am găsit o slujbă. Mai întâi de chelner. Când am obținut permisul de conducere, am fost și șofer de taxi. —Impresionant, spuse doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
cu ceva. Mașina lui Norman e la reparat și trebuie să îl iau eu. Fără să se ridice de pe canapeaua unde stătea cu o revistă în poală, îmi întinse obrazul să i-l sărut. M-am supus. Gestul era complet inocent, lipsit de amintiri, ca atâtea altele din viața mea. Ce-ți mai face vocea? mă întrebă ea. Se pare că ești mai bine. Rostisem doar „bună“ și asta pe un ton șoptit și răgușit, dar cumnata mea e o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
ficși mă priveau de pe chipul ei veșnic de copil. Oamenii mari sunt doar invidioși pe noi pentru că suntem tineri, șoptesc eu, pe când urcăm scările dinspre dormitorul meu spre mansardă. Dar ei sunt mai tineri decât noi sau cel puțin mai inocenți. Afară cad bombe, criminalii mărșăluiesc pe străzi, vagoanele de marfă își duc încărcătura spre est, iar înăuntru, părinții care nu se înțeleg niciodată sunt de acord că Anne și cu mine nu ar trebui să ne petrecem serile împreună, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
cel al lui Gabor, mare și ergonomic, dar asemănarea se oprea aici. Tunsoarea scurtă, marinărească a lui Miller, rară și blondă ca părul unui bebeluș, îi dădea un aer de inocență neverosimilă. Nici un om matur nu poate fi atât de inocent. Halatul său alb, apretat părea sterilizat. Ochii lui, în spatele unor ochelari cu ramă de baga, priveau țintă undeva la doi centimetri deasupra capului meu. Poate acesta era secretul inocenței sale. Nu se uita prea atent la semenii lui. Uitați ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
să ne distrăm. Și să primim și noi ce ni se datora. — Ce vi se datora? —Răzbunare. La naiba, o meritam, după câte am pătimit. Și el a meritat-o. Războiul se sfârșise și dintr-odată el era un fermier inocent. De parcă nu auzise niciodată de SS. De parcă nu avea tatuajul naibii ca să o demonstreze. Tatuajul și acei ochi mici și răi, și râtul ăla de porc. — Ați avut un soi de încăierare cu un SS? — Nenorocitul a primit doar ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
nu o ia razna atunci când li se interzice să mai doneze sânge sau când le învie manechinul iubit. În Povestiri..., partajarea însingurării se face la vedere, între semne de circulație și fiole cu care personajele adorm ghemuite, donându-și țăcăneala inocentă și visând la „razna“ de mâine. Afrim pune la bătaie cu aceeași abilitate de dozaj contrapunctic din joi.mega Joy sau Plastilină nodul din gât și contracțiile din stomac. Adică tristețea celei care rămâne cu sângele în vena pentru că normele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
parșivenia duioasei, dubioasei, botticellienei Odette. Nana te controlează, abjectă, la portofel. Emma îți stoarce, romantică, vlaga bărbătească și apoi dorește să te sinucizi împreună cu dânsa... Și câte și mai câte nu ți se pot întâmpla! Copil, adolescent, matur, mă cufundam inocent în lecturi interminabile. Nu le bănuiam pericolul mortal. Cu timpul mi-am dat seama de „vampirismul“ feroce al cărților. Încă o clipă și deveneam, pe hârtie, în hârtie, fraza făcută din litere înmănunchiate în cuvinte... Mă dizolvam în singurătatea, nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]