9,120 matches
-
singur și neînfricat, întotdeauna biruitor, unul din clișeele intenționat amăgitoare ale culturii de cartier. Special am lăsat la finalul discuției intervenția finală în destinul fetei a două femei: soția rabinului și viitoarea mamă adoptivă. Este una din probele de subtilă ironie din carte în care autoarea, o bună cunoscătoare a mentalităților sociale, cele care dau, de regulă, un rol minor femeii, în general, ne demonstrează că numai delicateța și tactul unei femei poate duce la rezolvarea cu bine a situației. Rabinul
FRANCISCA STOLERU, DINCOLO DE CUVINTELE SCRISE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1296 din 19 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349359_a_350688]
-
sărăciei. Să ajungă cerșetori la colțul străzii și gheena de gunoi bătându-se cu câinii vagabonzi, iar ca răzbunare, pe fiicele și nevestele lor le voi seduce pe maidan! - Până la urmă și tu tot la sex te oprești! - constată cu ironie Muzeografa. - Gata cu pălăvrăgeala! - scurtă Michel conversația fără noimă. Discuția v-a readus avântul pentru îmbogățire și elanul tineresc pentru a trăi din plin viața. Cu rucsacurile în spate se afundară în desișul pădurii pe un drumeag care după înfățișare
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
Simplu ! E foarte grea democrația franceză ! La americani, în unele state, se merge cu interdicția până la 23 de ani !?! Nu am văzut, nici la tv sau în altă parte mârlani băsescueni și nici mârlandeze udreniene spunând că sunt de neînlocuit. Ironiile parizienilor sunt supertăioase, spuse cu zâmbetul pe buze și direct în față. Fără menajamente. De-ți vine să te ascunzi în gaură de șarpe, când ești vizat. Arma de apărare cea mai eficientă: DEMISIA. Zilnic, am asistat la acest exercițiu
FOST-AM LA PARIS! 5 ZILE ŞI 4 JUMĂTĂŢI DE NOAPTE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349626_a_350955]
-
plâng până la ruperea de realitate, absorb fericire sau suferă numai în scurta secundă a trecerii de la plâns la râs, și de la râs la plâns. Acest tip de râs și acest tip de plâns conștientizează persiflarea la români, concentrează adesea, neînvinsa ironie, purul și profundul spirit al unei ironii cu vârfuri în umilire și bătaie de joc, în dematerializarea și despiritualizarea ființei umane și reducerea ei la un nume încenușat. Acestea sunt fenomene ale accelerării conștiinței românilor sub comenzi de la capul unei
IUBIREA PENTRU NADIA NU POATE FI ÎNCENUŞATĂ ŞI ÎNNOROIATĂ DE NIMENI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349787_a_351116]
-
sau suferă numai în scurta secundă a trecerii de la plâns la râs, și de la râs la plâns. Acest tip de râs și acest tip de plâns conștientizează persiflarea la români, concentrează adesea, neînvinsa ironie, purul și profundul spirit al unei ironii cu vârfuri în umilire și bătaie de joc, în dematerializarea și despiritualizarea ființei umane și reducerea ei la un nume încenușat. Acestea sunt fenomene ale accelerării conștiinței românilor sub comenzi de la capul unei societăți măcinate și pulverizate spre propria desființare
IUBIREA PENTRU NADIA NU POATE FI ÎNCENUŞATĂ ŞI ÎNNOROIATĂ DE NIMENI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349787_a_351116]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > E VREMEA DE VOTARE... Autor: Marin Bunget Publicat în: Ediția nr. 1235 din 19 mai 2014 Toate Articolele Autorului M-aștepți din nou ? ce ironie, Doamne, Mă crezi mereu... același idiot. Am tot venit de două’ș-cinci de toamne, Dar s-a sfârșit, ajunge, nu mai pot. Ți-am învățat, minciuna, pe de rost, Oricât ai încerca... nu se mai poate, M-ai sărăcit
E VREMEA DE VOTARE... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349861_a_351190]
-
general destoinic, alt geniu militar și politic, care i-a învins pe daci, copleșindu-i cu forța lor numerică superioară. Deci, împăratul Traian este cel care a făcut să dispară definitiv din istorie statul dac și puterea neamului nostru...Culmea ironiei, în ultimile două secole, am „descoperit” că suntem „urmașii” lui Traian. Entuziasmați, i-am ridicat statui, l-am proslăvit în cântece și poezii, ba, mai mult, l-am introdus în imnul nostru național, numit, din nou culmea, „Deșteaptă-te române
HOMO POLITICUS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349830_a_351159]
-
reprezintă însăși cărările faptelor. Asistam zilele trecute, involuntar, la un dialog pe internet, foarte virulent, în care o persoană critica în cuvinte de o duritate incredibilă convingerile unei alte persoane. În mod similar, în viața de zi cu zi, criticile, ironiile și cuvintele răutăcioase își întind tentaculele perfide, luând încetul cu încetul în stăpânire porțiuni tot mai mari din zonele noastre de confort, ca și când un vocabular bogat în cuvinte deficitare la capitolul afectiv ar face dovada puterii și poziției sociale ridicate
PUTEREA CUVINTELOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1481 din 20 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349909_a_351238]
-
nu sănioară.” Ridicai din umeri, amuțit. Mintea lor, pesemne,-a asfințit; Poate astea toate-au fost un vis. Mă dezic și azi de paradis! Stau mai bine singur, în bordei, Să-mpletesc cuvinte cu hamei, Timp în care grav, cu ironie, Mă-ntreb ce-i așa filosofie... Mâine, știu, năluca se întoarce Și cu fiara-n lesă, și cu poarce. Ce să le mai zic, să scap de ei? Să le spun că-s sluj la dumnezei? Să-i întreb, întocmai
VIS URÂT de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350016_a_351345]
-
nu sănioară.” Ridicai din umeri, amuțit.Mintea lor, pesemne,-a asfințit;Poate astea toate-au fost un vis.Mă dezic și azi de paradis! Stau mai bine singur, în bordei,Să-mpletesc cuvinte cu hamei,Timp în care grav, cu ironie,Mă-ntreb ce-i așa filosofie...Mâine, știu, năluca se întoarceși cu fiara-n lesă, și cu poarce.Ce să le mai zic, să scap de ei?Să le spun că-s sluj la dumnezei? Să-i întreb, întocmai ca
VIS URÂT de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350016_a_351345]
-
Voiculescu cu un punct terminus. Povestea ei de viață are gust de ”sare de lacrimă amară”, iar fericirea este elementul lipsă în poezie. Autoarea știe un singur lucru - ”trebuie/ să accept viața... nefericirea.” (Sadness). Tocmai din acest motiv, cu o ironie stinsă, ea se separă de experiențele obișnuite, cotidiene: ”nu mai vreau să mă privesc în oglindă... nu pentru că nu aș fi frumoasă, ci pentru că este prea multă durere în ochii mei!” (About immortality). Lucrurile evoluează, până când aceasta se adâncește în
POEZII DE DANIELA VOICULESCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344456_a_345785]
-
coborât ușor în hăul pământului. Maiorescu cu câțiva prieteni au aruncat primii bolovani care au sunat straniu peste cutia de brad, care-i purta rămașițele pământești ale poetului. Așa s-au terminat ultimele clipe legate de viața poetului. Ca o ironie ă sorții, înmormântarea poetului fusese făcută cu cheltuială din chetă publică. Iată și lista contribuabililor: T. Maiorescu..........100 lei; Alexandru Djuvara...60 lei; J. I. Socecu............40 lei; Teodor Rosetti........60 lei; Dr. Neagoe............40 lei; D. Cepescu............20 lei
EMINESCU ŞI VERONICA MICLE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344482_a_345811]
-
recent, un dus-întors peste granița vieții, întâmplare menită să-mi trimită limpezimea minții într-un vârtej al uluirii, poate că n-aș fi așternut aceste rânduri pentru care multă vreme am tot stat în cumpănă. Mă temeam să nu stârnesc ironia sau stupefacția unor prea realiste capete, deoarece nu s-au putut închega răspunsuri în perimetrul verosimilului. Întrebările pe această temă au rămas fără un răspuns cert și toate interpretările explicative au fost puse la îndoială. Nu cutezam să încerc a
CE E DINCOLO DE GRANIŢA VIEŢII? de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344520_a_345849]
-
am nevoie de nimic. Tot ceea ce am, am de la Dumnezeu și îmi e de ajuns! Dumnezeu însă cere ceva de la fiecare, după puterea fiecăruia desigur. De la cei slabi și săraci cere puține iar de la cei puternici și bogați cere mult! Ironia e însă aceea că cei slabi și săraci oferă întotdeauna mai mult! ” Tetrarhul Irod însă nu mai spuse nimic. Îi întoarse spatele și porunci temnicerului să-i deschidă ușa. Plecase atunci, tulburat, mai nehotărât decât înainte. Își aminti atunci ce
AL TREILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347932_a_349261]
-
pe ceilalți tovarăși de dăscălie nu-i dădeau banii afară din casă. La spusele de mai sus ale lui Iancu, zeflemitoare și arogante, i se dădu de către interlocutor o replică cu nimic mai prejos, încărcată de dispreț dar cu o ironie bine aleasă și dozată: “Tu să vorbești de câte clase ai învățat, că nu e în capul tău decât cum să faci bani mai mulți, din munca neplătitoare pe măsură a buștenarilor. L-am mai auzit, tot atunci, reproșându-i
JUPÂNUL NAE MOLDOVEANU ŞI CULOAREA VINULUI... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348105_a_349434]
-
răutăcios! Cunosc câțiva polițiști, clienți permanenți ai localului. Toți au o alură specifică. Anumite gesturi și, dacă vrei, chiar un anumit fel de a se uita la oameni... - A, da? Încep să înțeleg, cred..., a întrerupt-o Fănel cu nedisimulată ironie în glas, dar a revenit imediat la tonul anterior, după ce s-a oprit un moment din mers pentru a se înclina cu respect către fata care zâmbea netulburată de această întrerupere. - Ai printre ei, dacă nu te superi, vreun prieten
ISPITA (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348127_a_349456]
-
și cu talent...De fapt, n-ar trebui să mă mire: e oportunismul dintotdeauna al intelectualului român. Nici o comisie europeană nu-l poate smulge din rădăcină. În aplauzele „canaliei de uliți”, cum spunea Eminescu, ipochimenii ăștia mimează moralitatea, bombardează cu ironii grosiere, analize alambicate și alte scîrne. Au însă un singur scop : dărîmarea lui Băsescu. Ordin de la șefu’ Voiculescu. Asta-i toată șmecheria. Dacă mîine ar fi alt șef, ăștia ar înjura pe altcineva cu același talent de Dîmbovița. Asta-i
PUPATUL LA ROMÂNI de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 66 din 07 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348186_a_349515]
-
și apoi ca academician. (Toate aceste acuzații răutăcioase, le găsiți în articolul din 21 martie 2012, publicat în revista “Art-emis” sub titlul “A fost I.P. Culianu “discipolul lui Mircea Eliade?”) Ca întotdeauna, cum se întâmplă la noi, românii, ca o ironie a sorții, când un geto-dac și Tozgrec “ridică sabia pentru Ifigenia” se găsește repede un alt român și roman (academician) care “ridică sabia pentru Elena din Troia de carton” și, de invidie sau gelozie, le omoară pe amândouă (și pe
AGONIA UNIUNII EUROPENE (5) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X [Corola-blog/BlogPost/347557_a_348886]
-
cu anii am pierdut din mantii, azi port hlamida sărăciei strălucinde, exilul meu, regatul din cuvinte . Poetul este Ali Baba ce-și regăsește trista lui comoară, pe care hoții nu o pot fura, poetul este Ali Baba. Iar soarele e ironia voastră, poetul e pustia vastă, un prizonier al infinitului închis, un vis în vis.. Iubirea mea a fost greșala mea, nu o privi ca pe o dramă, în viață, știe orice haimana, e totul trecător, nu bagi de seamă și
COMEDIA MEA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347724_a_349053]
-
galeria lu ' <escu> Veni și Constantinescu ! Corect și lipsit de vicii (Învins însă de "Servicii"... Lista șirului de <escu> O-ncheie Traian Băsescu ! În plan Internațional, Bun ! În cel Național, Justiția își face treaba ! Nu stă ca-ntrecut degeaba... Dar la ironii și shwou-ri Zeci de ani vor fi ecouri... Iar Țara ce-o avu ca "navă" E aproape o epavă... Mânați măi, hăi,hăi ! Fără minciuni sau prelegeri A învins clar în alegeri (Cu numerosul tineret Conectat la Internet, Prin P.C.
PLUGUSORUL 2015 de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350044_a_351373]
-
cauză, esența lor poartă girul aventurii, al ludicului, inclusiv sub aspectul limbajului (există situații când, chiar în interiorul discursului de tip științific, Mircea Băduț stă să încalce regula rigorismului discursului aplicat, intervenind cu pasaje intertextuale sau cugetări personale presărate adeseori cu ironie subtilă sau cu fin umor). Puse laolaltă, donquijotismele și antropolexicele dau naștere unui oximoron: "rătăcirile" după modelul personajului din La Mancha (care, în treacăt fie spus, nu are niciun moment oroare de ridicol, aventurile picarești pe care și le provoacă
FLORIN-CORNELIU POPOVICI, DESPRE DONQUIJOTISME ANTROPOLEXICE de MIRCEA BĂDUŢ în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350161_a_351490]
-
lovită din senin de un foc venit din Cer. I s-a părut că a fost trimis de un înger care i s-a arătat în încăpere. Prințesa a scăpat cu viață, dar a rămas desfigurată. Ce lovitură cumplită! Ce ironie a sorții! Fața sa arăta acum atât de groaznic încât Zala nu se mai putea privi în oglindă. Una dintre cele mai frumoase prințese, sortită să își poarte cu ea hidoșenia până la moarte... Părinții nu și-au schimbat atitudinea față de
LEGENDA PRINŢESEI ZALA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350220_a_351549]
-
nr. 370 din 05 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului GÂNDINDU-MĂ LA VIITOR Arzând că faclele din smoala M-am înșelat că orice muritor, Duceam în mine nouă boală Abuzul de cuvinte fără spor. M-am liniștit și în tăcere Ironii am strâns și pentru alții, Hămesit de falsă mea plăcere Inima mi-am frânt-o în durere. Ce a mai rămas e numărat Ce este totu-i cântărit, Între vis și adevărat Nu știm ce e de-mpărțit. Va veni supremă
GANDINDU-MA LA VIITOR de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 370 din 05 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361785_a_363114]
-
se impună fie fizic personal, fie prin constrângerea colectivă, adică mai mulți te forțau să faci ceea ce nu voiai tu, astfel se impunea forța comună. Dacă erai mai slab ți se luau țigările, hainele mai bune și erai ținta tuturor ironiilor. Dacă te opuneai comunitatea te supunea. Don Basilio a trecut prin mai multe încercări, luase cafteală de la comunitate, dar mulți se aleseseră cu semne vizibile de la pumnii săi. Știa să se bată, căci viața din banda Zoo nu l-a
DON BASILIO STUDENT LA ,,DREPT COMUN ! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361878_a_363207]
-
present, purtând semnătura lui Alex.Ștefănescu, ne dezvăluie un specialist pătruns de dorința de a cunoaște mai mult despre opera abordată, despre autorul ei. Este o necesitate lăuntrică obiectivă de clarificare. Chiar dacă de nenumărate ori în cronicile sale strecoară o ironie fină, uneori sarcastică, dar niciodată răutăcioasă. Frecvența aparițiilor cărților sale este, cu aproximație, la doi ani o carte, culminând cu opera sa de căpătâi “ Istoria literaturii române contemporane (1941-2000 )“, apărută la Editura Mașina de Scris, în anul 2005, fiind premiată
ARTA ŞI LITERATURA ÎN CONCEPŢIA LUI ALEX. ŞTEFĂNESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361898_a_363227]