3,133 matches
-
cîmpuri de concentrare efectuează sinistrul travaliu; musulmanii, care, de asemenea, aveau de reglat vechi conturi cu sîrbii au fost chemați în ajutor în cadrul diviziei SS "Handzar". Contra-propa-ganda sîrbă cifrează la un milion numărul total al exterminării, în timp ce o comisie oficială iugoslavă constatase, în 1964, un număr de 50 000 de dispăruți în lagărul de la Jasenovac, dintre care 18 000 erau țigani, evrei și opozanți croați 337. Și mai detestabil încă este faptul că Biserica catolică se implică în această partidă, pentru
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
în 1968, eșecul "Primăverii de la Praga" va declanșa o puternică epurare în sînul Partidului Comunist Ceh, și, prin contralovitură, o promovare a comuniștilor slovaci care, mai puțin atinși, acaparează posturile de responsabilitate. Inevitabil, de aici rezultă resentimente reciproce agravate. Procesul iugoslav este de cu totul altă natură. De origine croată, mareșalul Tito se va strădui pînă la moartea sa, în 1981, să înlăture hegemonia pe care sîrbii o exersează asupra țării, cu scopul de a crea condițiile unei identități federale mai
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
divergente. În acest scop numai, el va acorda autonomie internă Voievodinei și regiunii Kosovo, pînă atunci integrate Serbiei. În același scop ce viza deznodarea legăturii dintre o naționalitate și un teritoriu proprii acesteia, el va instaura cele două apartenențe naționale, iugoslavă și musulmană, prima în beneficiul celor care repudiază vechile particularisme, a doua în favoarea credincioșilor islamici repartizați între Bosnia-Herțegovina, Kosovo, Macedonia și restul federației. În sfîrșit, tot în spiritul acestei ambiții, el va obliga Croația și Slovenia să suporte o parte
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
șase luni după ce reforma a intrat în vigoare inflația a scăzut la 6 %; dinarul se aliniase cu marca, Banca Centrală își reconstituia rezerve de devize iar piața neagră se afla pe punctul de a dispare. Mai mult decît atît, societatea iugoslavă părea mai aptă decît oricare alta din Est să se adapteze reflexelor de piață, în timp ce, din punct de vedere politic, în Slovenia și în Croația cel puțin, partidul unic se transformase într-o mișcare de factură destul de "eurocomunistă", gata să
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
un beneficiu ce le asigură, după caz, simpla supraviețuire sau bogăție imediată. Iată cum cîrdășia delicventă creează un circuit național elementar. În fapt, nu există decît un singur factor de accelerare a separatismului centro-european, care nu se manifestă în spațiul iugoslav. Și acesta este tocmai acela benign, bazat pe duplicitatea guvernanților care șovăie dacă să regrete dezmembrarea unui stat, examinînd fără nemulțumire secesiunea uneia dintre părțile componente. Nu este de neconceput faptul că Vaclav Havel și Vaclav Klaus să fi fost
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
la un moment dat pe Édouard Bénès și pe Thomas Masaryk.399 În 1968, ele au influențat de asemenea deci-zia luată de mareșalul Tito de a institui o naționalitate musulmană degajată de orice legătură teritorială cu diferitele republici ale federației iugoslave. Dacă austro-marxiștii nu au avut continuatori, aceasta s-a datorat mai puțin faptului că proiectul lor a fost de natură utopică, cît, mai ales, circumstanțelor adver-se care au suprimat condițiile de experimentare. Formula helvetică Deși fără nici o legătură cu dispozitivul
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
puține cuvinte, o situație politică. Contract special de închiriat oameni (1983) este cea mai izbutită producție dramatică a lui M., imaginând situații exemplare pentru a deconspira prezența antisemitismului într-o „lume fără evrei”. SCRIERI: Tito, dușmanul de moarte al tineretului iugoslav, București, 1950; Ziariștii, București, 1956; Cele cinci cercuri (Despre jocurile olimpice), București, 1960; Celebrul 702 sau Autorul moare azi, București, 1962; Într-o zi de primăvară, București 1964; Teatru, București, 1965; Seara târziu, în tipografie, București, 1967; Teatru școlar. Moș
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288173_a_289502]
-
Ramiz Alia, succesorul lui Enver Hoxha de la moartea acestuia În 1985, n-a făcut nimic pentru a schimba caracterul regimului. Dimpotrivă, În 1989 el a imitat politica lui Ceaușescu rezervat-ostilă față de reformele lui Gorbaciov. Prin urmare, cînd televiziunile italiană și iugoslavă au transmis imagini despre zilele sîngeroase de la București, a fost un șoc pentru albanezii care trăiseră pînă atunci Într-o izolare În care nu răzbăteau decît informații controlate de Sigurimi (Securitatea lor). La Începutul demonstrațiilor anticomuniste, a apărut imediat zvonul
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
interne, pe care, pînă atunci, Îl susținuse cu obstinație. Pe măsură ce reformele din celelalte țări evoluează, iar În România nu pare să se Întîmple nimic, apar reacții vehemente fie la nivel de partid (așa cum e comunicatul prezidiului CC al Uniunii Comuniștilor Iugoslavi din 28 noiembrie), fie din partea formațiunilor civice, care organizează mitinguri de protest În fața ambasadelor României (inclusiv la Moscova, În 14 noiembrie). Din comunicările transmise În ultima parte a anului, Îngrijorarea față de poziția sovietică este mai puternică decît aceea față de intervențiile
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
ilustrat prin exemplele Christa Wolf și Stefan Heym; pe de alta, analiza deformării istoriei În filmele lui Sergiu Nicolaescu, de către Dietmar Muller, și exaltarea suferinței sau luptei naționale În școala + literatura Iugoslaviei socialiste. Îndeosebi, acest studiu, care demonstrează cum istoria iugoslavă Începea să se destrame Încă din anii ’70 din cauza perspectivelor naționale contradictorii, este exemplar. Temele patriotice, suprasolicitate emoțional, și prin povestiri În stil De Amicis, au condus la frenezia naționalistă ai cărei martori, nedumeriți sau Îndurerați, am fost. Față de primul
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
fericire, și măturoiul! -, în procesele de aderare la NATO și UE". În NATO am intrat, deși la Cotroceni era Iliescu, tot datorită faptului că Emil a preferat să-și sacrifice întreaga popularitate pentru a rămâne alături de lumea civilizată în criza iugoslavă. Nimeni nu vrea, astăzi, să recunoască acest lucru. Atunci, în 1998, Năstase și Iliescu scoteau fum pe nări cu populisme ieftine împotriva lui Constantinescu, apoi chiar ei au fost beneficiarii seriozității președintelui CDR. Da, guvernarea CDR, UDMR, PD a plătit
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
revistei „Lumina” (1976-1981), redactor-șef și responsabil al Editurii Libertatea (1988-1992), președintele Asociației Scriitorilor din Voivodina (1988), membru în conducerea Uniunii Scriitorilor din Iugoslavia, președintele Societății de Limbă Română din Voivodina (1990) etc. Colaborează la mai toate revistele românești și iugoslave. A obținut numeroase premii literare: Premiul „Lumina” pentru poezie (1969) și pentru roman (1970), Marele Premiu pentru Poezie la Festivalul Internațional de Poezie, Cluj-Napoca (1996) ș.a. A debutat cu poezii în revista „Lumina” (1957) și editorial cu un volum de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285260_a_286589]
-
Belgrad, 2000; Ieșirea din clepsidră, îngr. și pref. Nicu Ciobanu, Belgrad, 2000; Deliciosul destin minoritar, Timișoara, 2002; Spirala de piatră, îngr. Ion Deaconescu, Craiova, 2003. Antologii: Versiunea posibilă. Antologia poeziei românești din Iugoslavia, introd. edit., Pancevo, 1987. Traduceri: Din lirica iugoslavă, pref. Mircea Tomuș, București, 1973 (în colaborare cu Anghel Dumbrăveanu). Repere bibliografice: Flora, Lit. rom. Voivodina, 94-97; Virgil Vintilescu, Poezia lui Slavco Almăjan, „Analele Societății de Limba Română”, 1971, 2; Petre Stoica, Creion, ST, 1978, 2-3; Dorin Tudoran, Slavco Almăjan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285260_a_286589]
-
de volume și douăzeci de mii de articole, N. Iorga concurează cu bune șanse pentru titlul de cel mai prolific savant din toate timpurile. În semn de înaltă prețuire a meritelor sale științifice, l-au ales membru Academiile română, franceză, iugoslavă și poloneză, iar multe universități, din toate colțurile lumii, au fost onorate să-i acorde diploma de doctor honoris causa. În plus, acest om de știință a mai găsit timp să se implice și în viața politică a cărei scenă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și mai ales față de naționalitatea română. Românii preferau unirea cu conaționalii lor. La mijlocul lui martie 1919, colonelul Vyx i-a înmînat o notă lui Károlyi, prin care îl anunța că liniile de demarcație care trasau înaintarea trupelor cehe, române și iugoslave (trasate în multe cazuri peste zone locuite incontestabil de unguri) urmau să fie considerate drept granițe provizorii. În acest moment disperat, singura posibilitate rămasă era apelarea la solidaritatea internațională a clasei muncitoare. Károlyi i-a predat puterea unui agent bolșevic
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Ambele cifre sunt, cu siguranță, subestimări și nu includ nenumăratele atacuri asupra femeilor din satele austriece, poloneze și germane aflate În calea forțelor sovietice. Comportamentul Armatei Roșii nu era un secret. Milovan Djilas, colaborator apropiat al lui Tito În armata iugoslavă de partizani și, pe atunci, comunist fervent, a abordat subiectul cu Însuși Stalin. Răspunsul dictatorului, consemnat de Djilas, e revelator: „Tu, care ești scriitor, nu poți să Înțelegi suferința din sufletul omului? Nu poți să-l Înțelegi pe soldatul care
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și transfer de populație, care dura de aproape un an. Parțial, era rezultatul unei separări etnice „voluntare”: evreii părăseau Polonia, unde erau nedoriți și chiar În primejdie, iar italienii preferau să plece din peninsula Istria decât să trăiască sub regimul iugoslav. Numeroase minorități etnice care colaboraseră cu forțele de ocupație (italienii În Iugoslavia, ungurii din nordul Transilvaniei, aflată sub stăpânire maghiară În timpul războiului și restituită apoi României, ucrainenii În vestul Uniunii Soivetice etc.) au fugit odată cu armata germană În retragere, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
estonilor, letonilor și lituanienilor din taberele din Germania și Austria li s-a oferit posibilitatea să se Întoarcă În Est sau să se stabilească În Vest. Balticii nu erau singurii care refuzau să plece. Numeroși cetățeni sovietici, polonezi, români și iugoslavi preferau să rămână În taberele temporare din Germania decât să se Întoarcă În țările de origine. Cetățenii sovietici se temeau pe bună dreptate de tipicele represalii Împotriva oricui stătuse În Vest (chiar dacă fusese ținut Într-un lagăr). Balticii, ucrainenii, croații
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
rămâne impenetrabilă. Ce era Draža Mihailoviæ, liderul sârb al partizanilor cetnici 9? Un patriot? Un partizan? Un colaboraționist? Ce-i determina pe oameni să lupte? Rezistența Împotriva ocupantului (german, italian)? Dorința de a se răzbuna pe adversarii politici din statul iugoslav interbelic? Conflictele comunitare dintre sârbi, croați și musulmani? Obiectivele prosau anticomuniste? Pentru cei mai mulți, motivele se Împleteau. Astfel, regimul ustaș al lui Ante Paveliæ În statul-marionetă croat a ucis sârbi (peste 200.000) și musulmani. Dar și partizanii monarhiști conduși de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de cea „Estică” a picat mai la vest decât sugera rezultatul luptelor. Dar numai cu puțin: oricât ar fi avansat generalul Patton sau generalul Montgomery, rezultatul final nu ar fi fost foarte diferit. Între timp, la 2 mai 1945, Armata Iugoslavă de Eliberare Națională și Armata a VIII-a Britanică au ajuns față În față la Trieste, trasând prin cel mai cosmopolit dintre orașele Europei Centrale o linie care avea să devină prima frontieră reală a Războiului Rece. Desigur, Războiul Rece
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
stilul și strategia unei ere anterioare. În linii mari, schimbarea se datora nervozității lui Stalin, care nu reușea să modeleze cum dorea situația europeană și germană, dar un factor special era Iugoslavia, care Îl irita din ce În ce mai mult. * * * În 1947, guvernul iugoslav condus de Iosip Broz Tito avea un statut unic. Dintre partidele comuniste europene, numai cel iugoslav a ajuns la putere prin forțe proprii, fără să depindă nici de aliați locali, nici de ajutorul străin. Se știe că În decembrie 1943
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pntru Refacere și Restabilire (UNRRA) a cheltuit În Iugoslavia mai mult decât În orice altă țară din Europa (415 milioane de dolari), 72% din fonduri provenind din Statele Unite. Însă cel mai important lucru pentru contemporani era faptul că partizanii comuniști iugoslavi au opus ocupației germane și italiene unica mișcare de rezistență Încununată de succes. Propulsați de victorie, comuniștii lui Tito n-au avut nevoie de o coaliție asemenea celor din teritoriile est-europene eliberate și au purces de Îndată la distrugerea tuturor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a continuat cu arestări În masă, Încarcerarea și execuția oponenților, precum și colectivizarea forțată, Într-o vreme În care comuniștii vecini din Ungaria și România Încă mai calibrau atent o imagine moderată. Iugoslavia părea să fie În avangarda comunismului european. Radicalismul iugoslav și succesul comuniștilor de a controla ferm o regiune crucială din punct de vedere strategic avantajau aparent URSS, iar relațiile dintre Moscova și Belgrad erau călduroase. Ridicând În slăvi partidul și pe Tito, Moscova deborda de entuziasm pentru izbânzile lor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
vedere strategic avantajau aparent URSS, iar relațiile dintre Moscova și Belgrad erau călduroase. Ridicând În slăvi partidul și pe Tito, Moscova deborda de entuziasm pentru izbânzile lor revoluționare și propunea Iugoslavia ca model demn de urmat. La rândul lor, liderii iugoslavi nu scăpau nici o ocazie de a-și arăta respectul pentru Uniunea Sovietică și se prezentau drept pionierii balcanici ai modelului bolșevic de revoluție și guvernare. După spusele lui Milovan Djilas, „toți Înclinam, În spirit, către URSS. și i-am fi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
modelului bolșevic de revoluție și guvernare. După spusele lui Milovan Djilas, „toți Înclinam, În spirit, către URSS. și i-am fi rămas devotați de n-ar fi fost pretențiile de extremă loialitate ale Marii Puteri”. Din perspectiva lui Stalin, devotamentul iugoslav față de bolșevism a fost dintotdeauna puțin cam prea aprins. După cum am văzut, lui Stalin Îi păsa mai puțin de revoluție și mai mult de putere. Moscova era cea care trebuia să hotărască strategia partidelor comuniste, Moscova trebuia să decidă când
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]