24,388 matches
-
că deja 30% din pământul strămoșesc, apărat cu prețul vieții de toate generațiile anterioare, nu ne mai aparține. Observăm că se duce de râpă învățământul, educația și sănătatea. Ni se impun modele străine de cultura noastră milenară, ni se distrug izvoarele cunoașterii istoriei naționale. Observăm că nu mai avem nevoie (ori voie!) să ne cunoaștem arborele genealogic. Pe actul de identitate nu se mai înscrie prenumele părinților! Nu trebuie să ne cunoaștem rădăcinile. Urmează să se elimine numele țării pentru a
MAREA TAINĂ SFÂNTĂ A ÎNSOȚIRII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382246_a_383575]
-
cetatea Domnului. Evoluția spirituală se face prin prefaceri și prin încercări pe care sufletul le trece cu bine, depășindu-se mereu pe sine... ,,De secera lumii am atârnat, Ispita „capitulării lașe”... Și-n inima mică, ca un fruct, Am adunat izvoare de cristale Ce au săpat adânc în suflet, Cetatea Luminii” („Labirintul”) Dacă Emilia Țuțuianu ar fi avut norocul să se nască la începutul deceniului patru al secolului trecut și ar fi debutat după anul 1960, o dată cu generația 60, cea mai
CRONICA LITERARĂ LA VOLUMUL DE POEZIE ,,ÎN AMURG”, A POETEI EMILIA ŢUŢUIANU, AUTOR ŞTEFAN DUMITRESCU de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382312_a_383641]
-
că „Fără de Mine nu puteți face nimic”. 12. - Credeți că lucrările de învățătură ortodoxă, „catehismele” noastre prezintă corect lucrurile cu privire la această problemă sau sunt destul de scolastice?!... - Suntem chemați să scoatem scolasticul de aici!... Toată învățătura catehetică are o comoară de izvoare, mult folositoare, cu toate că unele au fost schimbate în conținutul lor și care astfel, nu au făcut altceva decât să servească modernismului ispitit. În general, Catehismele sunt foarte bune dar și în ele se strecoară, uneori, păreri subiective. 13. - Este nevoie
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A TREI ANI DE LA NAŞTEREA ÎN VIAŢA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ A PREACUCERNICULUI PĂRINTE PROFESOR ILIE MOLDOVAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382315_a_383644]
-
le-a pierdut . Parcă ea e un poem scris cu atâta acurateță și atâta gingășie , că-ți despletește gândul de minte și ochiul de privire și te transpune într-o altă sferă a gândirii și concepțiilor ce nu-și au izvorul pe planeta Terra . Aici găsim viața de care avem nevoie , aici găsim lumina ce ne lipsește la atâția,aici găsim Adevărul pe care atâția l-au căutat însă în cea mai mare parte tocmai unde nu există , și aici găsim
EVANGHELIA DUPĂ IOAN de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382268_a_383597]
-
aceste flori nu le-ați atins. Ați fost la un pas de a le atinge, dar ați renunțat. Florian: Nu înțelegi nimic. Le-am atins mental. Deja au încept să moară. Le simt durerea. A început ca un susur de izvor. Rădăcina a fost cea care a preluat comanda și-a început să proceseze otrava morții ce acum aleargă spre frunze. Simt strigătul frunzelor. Până și florile au început să transpire. Apele morții le-a cuprins și pe ele. (către Bolnavul
DE CE SE OFILESC FLORILE CÂND LE ATING? de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382280_a_383609]
-
aruncă iubita pe cal și plecă la locul unde bunicii și străbunicii lor își duceau veacul. Mormântul familiei se afla la câteva sute de pași distanță de marginea pădurii după datina străbună pentru ca de acolo să asculte foșnetul codrului, murmurul izvorului și ciripitul păsărelelor. Micuțul cimitir era îngrijit și împodobit cu flori de toate culorile ce răspândeau în jur un parfum amețitor. Era un mic paradis al celor ce au trecut dincolo de moarte. Semăna cu o grădină din care printre rondurile
XV. SUB SEMNUL BLESTEMULUI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382324_a_383653]
-
în: Ediția nr. 1509 din 17 februarie 2015 Toate Articolele Autorului DRAGOBETELE Cu nume slav și suflet dac, Năvalnic și neînfricat, Din legendă izvorât Fiul Dochiei cel mult iubit, Chipeș și neastâmpărat, Înfrățit cu Eros și Cupidon, Adora al dragostei izvor. Pe fete le săruta și pe loc le logodea Cu câte un băiat din sat Pe care-l provoca la alergat, În ciripitul păsărilor, În mireasma florilor Culese de prin păduri De tineri harnici și buni. Pe săteni îi ajuta
DRAGOBETELE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382377_a_383706]
-
-n Veșnicie o să fiu !" Cuvântul "tiron" înseamnă, ostașu-ncepător, recrut. (Teodor lupta tot timpul, pentru Cel făr ' de-nceput !) Te cheamă Teodor, Tiron ? Vino la CHRISTOS recrut ! Să strivim Potrivnicul, cum Sfântul Pavel ne-a cerut! Prof.Paulian Buicescu, Lic.Thg.Izvoarele & Șc.Gimn.Bacea-Movileni, jud.Olt, membru L.S.R.Fil.Olt & U.Z.P.R. Referință Bibliografică: Sf.M.Mc.Teodor Tiron / Paulian Buicescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1509, Anul V, 17 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Paulian Buicescu : Toate Drepturile Rezervate
SF.M.MC.TEODOR TIRON de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382418_a_383747]
-
zboare liber, prin zarea diafană, Prin roua pastelată, a unui curcubeu, Printre stejarii, din pădurea seculară. Eu, vă voi aștepta, micuțe păsări călătoare, În țărișoara mea, să mă întorc cu voi, Iar dorul arzător, să-l sting, cu-al ei izvoare, Să spun oricui, că nicăieri, nu este ca la noi. Versuri, de dor și dragoste pentru țara mea, când eram departe de ea. Referință Bibliografică: Voi păsări călătoare / Margareta Merlușcă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2164, Anul VI, 03
VOI PĂSĂRI CĂLĂTOARE de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382431_a_383760]
-
proscrisă, Tavernele și banii dezmoștenesc făptura! Mai pun în acatiste sărmanii cîte-o fisă, Se dă pe flori speranța, la balamuc, de-a dura. Înclin să cred, de-aceea, că ne rămîne marea, Și codrul ne așteaptă, cu lumînări pe masă. Izvoarele de lapte secătuiesc răbdarea, Dar sfinții n-o să calce cu vreun papuc pe coasă. Nu rîdeți, spaima lumii ne ciocăne la ușă, Mai dați cu busuiocul, mai stați pe coji de nucă! De-aceea plînge-n noapte, subit, cîte-o păpușă, Fiindcă
CETATEA PROSCRISǍ de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382429_a_383758]
-
inițiale. Indiferent unde se va ajunge, omul nu trebuie să uite că viața este un dar al naturii, că este natura de sus, că este natura de jos, el trebuie să conștientizeze, că alții ,și el, o pot doar influența, izvorul ei însă, este încă departe de înțelegerea noastră. Acesta este omul! O structura a materiei ce înglobează, aproape tot , ce a reușit să inventeze natura. Pare a fi o formă superioară a viului înzestrată cu atâtea aptitudini și posibilități de
INVENȚII LINGVISTICE, RELIGIA de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382445_a_383774]
-
natură vara, în zori. Răcoresc, sunt plin de energie o clipă, pe urmă, când soarele își deschide ochiul în văzduh și își aruncă privirea spre pământ, mă usuc ca pomul fără rădăcini. M-a îndemnat să mă înalț, să devin izvor, dar eu râdeam și preferam răcoarea din zori, fără să mă gândesc la focul ce mă pândea din umbră. (Se ridică de pe valiză.) Da! Ușa albă! Poate, poate e un izvor, o mireasă ce mă așteaptă de ani de zile
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
rădăcini. M-a îndemnat să mă înalț, să devin izvor, dar eu râdeam și preferam răcoarea din zori, fără să mă gândesc la focul ce mă pândea din umbră. (Se ridică de pe valiză.) Da! Ușa albă! Poate, poate e un izvor, o mireasă ce mă așteaptă de ani de zile să mă întorc. Aleargă spre ușa albă și bate la ușă. (Ușa se deschide și se ivește în prag un copil.) X: Un copil! Copilul: Cine sunteți? X: Eu caut, caut
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
blâzi, pe verdele din ei. Am scris adânc pe teama revederii, Pe urmele pierdute... dintre noi, Pe zori, pe zi, pe ceasurile serii, Pe adieri de vânturi și pe ploi. Să nu mă uiți... e strop de fericire, Fir de izvor despovărat de stâncă, Fărâma... unui colț de amintire Menit să spargă liniștea adâncă. Referință Bibliografică: Să nu mă uiți... Marin Bunget : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2081, Anul VI, 11 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marin Bunget
SĂ NU MĂ UIȚI... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382464_a_383793]
-
noi rămânem Cu tine, Eminescu, esti cu noi Azi, aici, acum si-ntotdeauna. Tu n-ai plecat niciodată dincolo Doar te odihnești puțin.. Te-ntreb De ce nu-mi vii Când eu te chem Tu îmi răspunzi, Vino-n codru la izvorul.. La izvorul nostru, doar de noi știut. Respira codre, pleaca-ti crengile La pământ Tu rămâi cu ramurile, Cu păsările și cerbii Iar noi, rămânem cu Eminescu Și când avem un răgaz vom veni împreună Să trecem codrii tăi de
EMINESCU E IN NOI de ANIȘOARA GURĂU în ediţia nr. 2049 din 10 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382515_a_383844]
-
Cu tine, Eminescu, esti cu noi Azi, aici, acum si-ntotdeauna. Tu n-ai plecat niciodată dincolo Doar te odihnești puțin.. Te-ntreb De ce nu-mi vii Când eu te chem Tu îmi răspunzi, Vino-n codru la izvorul.. La izvorul nostru, doar de noi știut. Respira codre, pleaca-ti crengile La pământ Tu rămâi cu ramurile, Cu păsările și cerbii Iar noi, rămânem cu Eminescu Și când avem un răgaz vom veni împreună Să trecem codrii tăi de arama. Ne
EMINESCU E IN NOI de ANIȘOARA GURĂU în ediţia nr. 2049 din 10 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382515_a_383844]
-
că doru-i călător și nu știu de-l mai văd până-o să mor! Rămas pribeag prin râpi de suferință mai am în mine-o singură dorință să nu-ncetez să sufăr după dor. Nu m-am schimbat deloc, sunt tot izvor ce-așteaptă-al tău sărut răscolitor și-mi răcorește orice năzuință în clipa când îți susur în ființă: dor mi-e de dor! Și nu e, Doamne, nu-i deloc ușor să-ți fie dor de dor cu prisosință în carne,-n
DOR MI-E DE DOR de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2049 din 10 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382510_a_383839]
-
floare Și lacrimi de pământ domnesc. O-mbrățisez în orice boare Din păru-i răscolit de vânt, Și-o încălzesc cu stropi din soare Ce se revarsă-n chipu-i blând. Și buzele-i sărut în tihnă Când se oprește la izvor, Și nu mai am pe veci odihnă Făr’ de duiosul glas de amor. Asemeni valurilor crești De mare ’spumate dorinți, Și printre stânci te risipești Sorbind limanele fierbinți. La pieptul meu te prăvălește Făptură ruptă din povești, Și al tău
LACRIMA PĂMÂNTULUI de DANIEL DAC în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382509_a_383838]
-
Ediția nr. 2081 din 11 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Mă doare, încă mă doare, Oceane neplânse și stări, Doruri ce nu pot fi spuse, Ecouri la multe chemări, Mă doare pleoapa închisă Și geana ades tremurând, Când țes din izvoare secate Feerice punți spre nicicând, Croiesc din priviri idealuri Ce nu voi atinge vreodat', Atât mi-a rămas în umblare, Să cred c-am să fiu vindecat, Aș vrea să mă-nalț cu putere Mai sus de al șaptelea cer
PLÂNGE-N SUSPINE TRĂIREA de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382495_a_383824]
-
șoptesc:"Glorie Ție!" Mă doare, zilnic mă doare, Tăcerea ce șade în om, Prin Har am primit veșnicia, Dar suntem lăstari fără pom, N-avem rădăcini, n-avem sevă, Am vrut libertate deplină, Se stinge întreaga planetă, Căci n-are Izvor, nici Lumină, Și crud e-adevărul acesta, Am vrut evoluție, egou, Lăsat-am pe Domnul de-oparte Și pus-am în loc un argou, Icoane și chiciuri, paiațe, Veșminte cu aur lucrate, Ce șic sun-acum în biserici, Când spui fără crez: "Pace
PLÂNGE-N SUSPINE TRĂIREA de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382495_a_383824]
-
viața-i plesnește în cruce, spre cer verticalizându-se. Păunul la mine se strâmbă și fură giulgiul de mort ce îmi este haină și aripă salvatoare, în timp ce peste lume se întinde un sfânt cort care cu umbra împinge apele înapoi la izvoare. Zborul s-a închis în cuibul facerii îngerii vieții cu cei ai morții se izbesc și se frâng în neputință, iar prin nămolul zacerii mâinile plâng sângerând cu sârg. Din trupu-mi, al sufletului turn și închisoare picură otrăvit destin înlăuntrul
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
mai înainte de toate, doamna Coca Ecaterina Soare a ținut să explice, în ”Argument”, când, cum și de ce a scris versuri. Nu voi dezvălui aici mărturisile sale. Vă ofer posibilitatea de a le citi singuri, dar adaug la acestea și alte izvoare de inspirație, alte resorturi de sorginte morală, spirituală și sentimentală, pe care poezia în sine le va dezvălui pe parcurs. Mi-au atras atenția versuri de acest fel: Privesc frunzele îngălbenite de toamnă, / Ce-nlăcrimata natură le dăruie prinos. / De-acum
GÂNDURI ÎNSUFLEȚITE SPRE ASFINȚIT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382477_a_383806]
-
în: Ediția nr. 2046 din 07 august 2016 Toate Articolele Autorului Mă pierdeam între culori, pe cărarea norilor, scuturam lacrimi de dor, îndulcite în cânt de cor. Rătăceam într-o lagună m-am trezit într-o furtună strângeam lacrima-n izvor, potoleam setea de dor.... Într-un vis pribeag ce moare chipul meu plin de candoare hohotea-n lacrimi amare răzbunând a ta chemare. Norii m-au sculptat în ceară mi-a rămas sufletul fiară; inima-mi plânge din nou atârna
VISUL NORILOR de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382525_a_383854]
-
Zamfir Dan Publicat în: Ediția nr. 2031 din 23 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Dansul unei melodii Când vorbeai Parcă interpretai o melodie Iar când mergeai Era un semn că dansul A apărut din pașii tăi Femeie Un susur de izvor Ca amintire de agățat în grindă La oglindă Suflet răsărit Când de pe drum Veneau Mirosuri de feridă Din alte vremuri Rătăcite în pridvorul vieții Când toți credeam Că vom fi veșnici Și vom iubi Ca să ne ajungă Neînchipuindu-ne Că
DANSUL UNEI MELODII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382540_a_383869]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > FÂNTÂNA CU APĂ VIE Autor: Ștefania Petrov Publicat în: Ediția nr. 2031 din 23 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Izvor de apă vie este fântâna vieții Ce-astâmpără setea oricărui trecător, Revarsă puritate în zorii dimineții Și stinge văpaia-n amurgul arzător. Prin ochi de-argint privește către cer Fântâna tămăduitoare din abis Învăluită în lumină și mister... Plină cu
FÂNTÂNA CU APĂ VIE de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382549_a_383878]