3,194 matches
-
iubita”. „Plumb de toamnă” se încheie în nota cea mai adecvată, respectiv cu relevarea a ceea ce-i unește pe toți acești nefericiți: „jalea și revolta”. „De-acum, - scrie autorul - au și pornit pe lumea eronată/ Ecouri de revoltă și de jale”. O revoltă și o jale ca ale lui și ca ale ei. Vă imaginați ce prost s-ar fi terminat poemul, dacă ultimele versuri ar fi fost o declarație de dragoste în stil romantic, călduroasă, cu afirmarea dorinței de revedere
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
încheie în nota cea mai adecvată, respectiv cu relevarea a ceea ce-i unește pe toți acești nefericiți: „jalea și revolta”. „De-acum, - scrie autorul - au și pornit pe lumea eronată/ Ecouri de revoltă și de jale”. O revoltă și o jale ca ale lui și ca ale ei. Vă imaginați ce prost s-ar fi terminat poemul, dacă ultimele versuri ar fi fost o declarație de dragoste în stil romantic, călduroasă, cu afirmarea dorinței de revedere. întrebarea „Tot mai citește probleme
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a schimbat mult și este aproape de nerecunoscut. E de ajuns să remarci mulțimea clădirilor noi și a noilor magazine care-i împodobesc străzile, să vezi străzile principale și unele mai secundare pavate frumos și solid, (acum zece ani era o jale), să vezi mulțimea elevilor școlilor nou înființate și intensa activitate industrială, precum și multe altele, pentru ca să-ți dai seama că în ultimii zece ani orașul Bacău a mers pe drumul progresului, un progres real și repede. Bacăul tinde să devină un
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Despre ei scrie cu o emoție particulară și, dacă pot să zic așa, cu cordialitate, fratern: „De mult, de mult cunosc doi plopi/ Ce-mi stau și azi în cale -/ îmi place mult ca să-i privesc,/ Dar mă cuprinde-o jale...// Căci parcă-mi spuneun nu-știu-ce.../ Ca mîine poate am să mor -/ Și dînșii n-or mai fi priviți/ De nici un trecător...” („Regret”)13) în „Pastel”, chiar cu o nuanță în plus de compasiune: „Sărmanii plopi de lîngă moară/ Cum stau
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și-ntr-un „Pastel” din Comedii... plopii: „Sărmanii plopi de lîngă moară/ Cum stau de singuri singurei -”) au diminutive la el? Un răspuns ar putea fi strofa următoare, scrisă de un confrate de al său romașcan: „Cine poate să priceapă/ Jalea plopului și plînsul?/ -Doar acela care-n lume / E stingher și el ca dînsul.” Ca să-l înțeleg cît mai amănunțit, încerc să abordez în diverse feluri și sub multiple pretexte lexicul lui Bacovia. în urmă cu o săptămînă i-am
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
avantaje în faptul de a fi „marginal”. Spre deosebire de mulți dintre contemporanii săi și de mulți dintre ai noștri, Bacovia n-a fost atins de mondenități. Mondenitățile îl țin departe pe scriitor de „mulțimea anonimă”, de „ecourile de revoltă și de jale”. Ele rafinează anumite percepții, dar subțiază fondul gîndirii. Mondenul e, fatalmente, superficial, plezirist, convențional. Ca să fie agreabil, ajunge de se neagă uneori pe sine. Marginalul rămîne fidel senzațiilor și ideilor sale și mai larg comprehensiv. Următoarea mărturisire făcută de pianista
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Mai întîi ar trebui să dispară „nebunia” lumii („Greve, sînge, nebunie,/ Foame,/Plînset mondial”), să nu mai existe dureroase contraste sociale, deșănțarea unora și umilirea altora. Bacovia va fi uitat cînd nu vor mai fi motive „de revoltă și de jale”, cînd „mulțimea anonimă se va avea (cu adevărat) în vedere” și, nu în ultimul rînd, cînd Romînia nu va mai fi o „țară tristă, plină de umor”. Numai o fericire generalizată ni-l va putea șterge din memorie, deși nici
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
gînditoare, pe un nour vagabond"59. (De ce să mori tu ?). Boala făcea progrese, iar poetul disperat o implora: "O, nu-mi muri, o, nu-mi muri, iubită, C-atunci în veci prin noapte-aș rătăci Mi-aș sfărîma viața-n jalea cea cumplită Și de durere n-aș putea muri." (Iubitei) 60 Copleșit de durere, credea că din cauza fetei e posibil să moară el. Pus în această dilemă, el a scris versurile intitulate De-aș muri, ori de-ai muri, transcrise
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
publică în engleză Sub beneficiu de inventar sub titlul Creierul negru al lui Piranesi, care primește premiul Prix Combat 1963 60 Piesa mister al lui Alcestis și Fiecărui Minotaurul lui 1964 61 Fluviu adânc, râu întunecat, traduceri din Cântecele de jale ale negrilor 1965 62 Yourcenar lucrează la Piatra filozofală 1966 63 Yourcenar elaborează varianta de lucru la Piatra filozofală 1967 64 Face corecturi la Piatra filozofală, la Mount Desert 1968 65 Publică Piatra filozofală (Paris, Gallimard), căreia i se acordă
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
Paris, Stock, 1937). James, Henry, Ce que savait Maisie [Ce știa Maisie] (Paris, Laffont, 1947). Cavafis, Constantin, Poèmes [Poeme], în colaborare cu Constantin Dimaras (Paris, Gallimard, 1958). Fleuve profunde, sombre rivière [Fluviu adânc, râu întunecat] (Paris, Gallimard, 1964); cântece de jale afro-americane. Flexner, Hortense, Poèmes [Poeme] (Paris, Gallimard, 1969). Baldwin, James, Le Coin des "Amen" [Colțul Amen] (Paris, Gallimard, 1983). La Couronne et la Lyre [Cununa și Lira] (Paris, Gallimard, 1983). Mishima, Yukio, Cinq N( modernes de Yukio Mishima [Cinci piese
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
specie... psihologică, al căror rezultat este o alteritate umanoidă, ce execută mișcări dezarticulate, golite de sens sau grotești, ca într-un vast carnaval sabatic, din care orice posibilitate de salvare pare imposibilă. Astfel, "Femeia faraon și slujitoarele levantine cântă/ a jale, în sfera de cristal a lumii" (Cangea ascuțită a lui Seth); "Cântărețul de toamnă încearcă/ struna cantabilă în nopți risipite" în timp ce " Mesenii dau de-a azvârlita la zaruri/ măsoară câștigul cu paharul de vin" (Țipătul păsării de plumb), alți "flăcăi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
fost prezentat și ca epitet antitetic. Este evident, însă, că epitetul conferă relief stilistic numai adjectivului, în timp ce oximoronul presupune amplificarea expresivității ambilor termeni: ... suferință, tu, dureros de dulce; ... Neguri albe strălucite / Naște luna argintie...; Veneră, marmură caldă; dulce și fermecătoare jale etc. (M. Eminescu); Mă rog, foc de ger era, ce să vă spun mai mult. (I. Creangă); Așas de negri ochii tăi, / lumina mea (L. Blaga). Superlativul stilistic operează o substituire a construcției obișnuite de superlativ absolut cu o expresie
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
textului poetic studiat semnificative pentru tema și viziunea despre lume În prima secvență, poetica tradițională este desemnată prin două metonimii, fluierul și cimpoiul. Acestea sugerează melodia simplă, de tonalitate rustică, deci o poezie minoră, cu o tematică sentimentală. Dorul, tristețea, jalea sunt însă exprimate incomplet, fragmen tar, ca experiențe individuale: Durerea divizată o sună încet, mai tare... Caracterul mimetic al liricii tradiționaliste este reliefat prin asocierea acestor simboluri cu un spațiu comun, banal (lunca, drumul), în contrast cu adâncul mărilor foșnitoare și înaltul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
pentru revărsarea unui bogat tumult sufletesc: „Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai Zbuciumat se plânge fluierul de fag. Inima mi-o strânge și-mi pătrunde-n sânge. Acest cântec dureros și drag. Stelele făclii, păsărele mii Jalea își descântă-n fluierul de os... Tainic își frământă cadențarea sfântă Acest cântec trist și luminos.” Moartea căprioarei este o elegie a purității fragile, un poem al pierderilor esențiale. Se cristalizează aici o opoziție între un strat candid, copilăresc al
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
facă și nu este altăceva la mijloc”competența unei persoane într-un anumit domeniu și lipsa intereselor ascunse pot fi calități necesare unor manifestări apreciate în diverse contexte socio-culturale. 22 p. 202, r. 29 30 : „am adormit gândindu-mă cu jale mare la societatea Junimea și la ce mai este ea acum! la bietul Eminescu și ce mai este el acum!” melancolia, nostalgia și tristețea ce-l cuprind pe omul sensibil, la gândul că trecerea timpului a degradat lucruri și oameni
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
, specie folclorică constând dintr-un cântec de jale care însoțește ritualul înmormântării. Este interpretat de femei, care sunt, de regulă, rude apropiate ale răposatului. Inițial, pare să fi fost o incantație împotriva contagiunii morții. Originea b. românesc trebuie corelată cu neniae-le romane, cu care prezintă evidente asemănări. Acestea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285773_a_287102]
-
acești geți și sciți au făcut niște raite în secolul XVlll î.e.n. iar prin secolul Vll î.e.n. s-au arăta la față numai sciții în ținuturile dintre Marea Mediterană și Eufrat iar pe unde și-au purtat ei hoardele prădalnice, multă jale și nenorocire a rămas în urmă, păstrate în memoria colectivă a neamurilor din acele locuri. Hero-dot ne transmite o legendă care spune că sciții, agatîrșii de pe Mureș și tracii sînt frați pentru că s-au născut din Echidna, femeie cu trup
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
împodobit cu panglici colorate de lînă și ornat cu ghirlande de flori. Următoarea zi, credincioșii îl plîngeau pe mort iar în ziua de 24 se făcea înmormîntarea lui Attis ca pentru orice muritor. preoții se flage- lau și urlau de jale. Dar pe 25 era marea sărbătoare ce semnifica renașterea naturii iar Attis se trezea din somnul morții și participa la bucuria colectivă. Sărbătoarea se termina pe 27 printr-o procesiune triumfală pe străzile Romei. Prelatul roman Dionisie Scitul, născut în
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
unități socialiste”, nefericitul părinte parcurge, de la maternitate până la marginea nordică a Capitalei, o adevărată odisee. Schimbând o mulțime de vehicule, care îl poartă prin tot orașul, suportând înghesuiala și îmbrâncelile inevitabile, parând întrebări indiscrete și jigniri, vorbind în gând, cu jale, pruncului defunct, ascultând certuri și comentarii sarcastice în doi peri privitoare, prin subînțelesuri, la „El”, la „Cel mai...”, umilul cetățean retrăiește situații caracteristice climatului social-istoric general și își amintește acte personale de revoltă, planuri infantile de suprimare a tiranului. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
ar fixă, în timp, tablouri inimitabile. Privirea noastră ar sesiza devenirea sculptata în marmură vie a corpului uman, fragmente de statuie la fel de frumoase că și statuile antice. Am auzi cântând în adâncurile sufletului nostru, o muzică, uneori veselă, alteori de jale, totdeauna originală, melodia neîntreruptă a vieții noastre interioare [s.n.]. Toate acestea sunt în jurul nostru, toate acestea sunt în noi și, totuși, nu percepem, în mod direct, nimic din toate acestea 6. Poetul român, aspirând, el însuși, la o viziune mai
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
propriu-zise;„înscenarea” este simplă, dialogul, replica au roluri minore. Mituri: 1. mitul etnogenei; 4. mitul marii călătorii (=moartea); 2. mitul pastoral; 5. etc. 3. mitul erotic; Teme, motive: 1. comuniunea om Ț natură; 8. dorul; 2. jertfa pentru creație; 9. jalea; 3. moartea; 10. înstrăinarea; 4. viața; 11. revolta; 5. iubirea; 12. ireversibilitatea timpului; 6. binele; 13. aparența înșelătoare; 7. răul; 14. etc. Alte obiective; de urmărit: 1. interferența literaturii populare cu cea cultă (autori consacrați care au scris basme, legende
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
timpului; 6. binele; 13. aparența înșelătoare; 7. răul; 14. etc. Alte obiective; de urmărit: 1. interferența literaturii populare cu cea cultă (autori consacrați care au scris basme, legende, balade, doine etc.); 2. corespondența cu literatura cultă (ex.: a. doina de jale Ț elegia; b. Cântecul despre soartă Ț meditația; c. strigătura Ț epigrama; d. basmul Ț povestirea sau romanul; etc.); 3. literatura populară Ț sursă de inspirație pentru literatura cultă; 4. noblețea ideilor exprimate; 5. brevilocvența: a. mesaj scurt; d. expresia
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
sentimentele personale sunt făcute publice; - reprezintă latura gravă a vieții sufletești; - este o poezie de instinct vital;sunt caracterizate prin intensitate, sinceritate și prospețime; - trăirea sentimentului de bază (iubire, ură, dor, etc.) este totală (încât e poate vorbi de o jale totală, o tristețe totală etc.);dau glas celor mai profunde sentimente : dragoste, ură, speranță, etc.; - dovedesc cunoașterea sufletului omenesc, a psihologiei; -demostrează că sufletul românului nu este superficial, nu este lipsit de trăiri și înțelegeri;doinele cântă sau (de) plâng
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
o minusculă „poveste”, o motivație a dorului care constituie elementul central esențial din doina respectivă; de aceea i se mai spune adeseori și „cântec povestitor”, „cântec ceremonial”. Tematica doinelor este legată tot de felul sentimentelor: - doina de dor; doina de jale; - doine ostășești; - doine bătrânești; - doine de cătănie; - doine de dragoste;doine de haiducie; - doine de înstrăinare; doine de ciobănie; etc. - unii specialiști (Ov. Papadima)vorbesc despre cântecul liric profan (care cuprinde: doina cântecul propriu Ț zis, cântecele de joc, strigăturile
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
pe un ton elegiac („Eu cel prin moarte văduvit,/ De fericire jefuit,/ Suflet stingher, surpat, urând/ Zilele, nopțile la rând!/ Viața-mi urăsc, și orice desfături,/ Zvârl tot ce-i bucurie-n lături. Credea-va cine m-a zărit/ Că jalea însăși a ntâlnit,/ Căci eu sunt jalea, jalea-s eu.” 642), prilej pentru poet de a-l interoga în legătură cu pierderea suferită și de a-l provoca la confesiune. Mărturisirea devine o adevărată terapie, naratorul știa că doamna murise, dar îi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]