5,277 matches
-
noastre din afara serviciului. În toamna aia, a anului 1946, eram nedespărțiți. Când mergeam la film, Kay se așeza pe scaunul dintre noi și ne strângea amândurora mâinile la scenele înfricoșătoare. În serile de vineri, când ne duceam la concertele de jazz de la Malibu Rendezvous, dansa pe rând cu fiecare și întotdeauna dădea cu banul ca să vadă cine-i va fi partener la ultimul dans lent. Lee nu era gelos nici cât negru sub unghie, iar avansurile lui Kay se domoliră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Pe lista de la avizier în apartamentul 604 apăreau S. Saddon și alte nouă nume dar nici o Linda Martin -. Am luat liftul până la etajul al cincilea, am străbătut coridorul, care mirosea vag a marijuana, și am bătut la ușă. Muzica de jazz se opri, ușa se deschise și în cadrul ei apăru o tinerică într-un costum egiptean strălucitor, ce ținea în mână o coroniță din carton presat. — Ești șoferul de la RKOmă întrebă ea. — Nu, poliția! i-am răspuns. La care fata mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
în anii ’20 fusese unul dintre principalii suspecți în cazul Hickman, legat de răpirea și uciderea cu bestialitate a unei fetițe. Cecil Durkin era un drogat, un cuțitar și un violator de pârnăiași. Fost baterist în câteva trupe bunicele de jazz, se făcuse cu două sejururi la Quentin pentru incendii provocate cu premeditare. A fost prins masturbându-se la locul ultimului incendiu pe care-l stârnise - locuința unui șef de formație, care se spune că l-ar fi tras în piept cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
un ac de păr ca Betty. Detaliul m-a izbit ca un un-doi à la Lee Blanchard. Am pornit cu pași împleticiți pe urmele fantomei. Înăuntru, în Zimba Room, erau un fum gros să-l tai cu cuțitul, soldați și jazz de la tonomat. Madeleine stătea la bar și sorbea dintr-o băutură. M-am uitat în jur și am văzut că-i singura femeie din local și că deja se află în centrul atenției - soldații și marinarii se înghionteau și își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de negru la mijloc. Madeleine bea, sporovăia și respingea avansuri, concentrându-și atenția asupra unui marinar îndesat. La privirile amenințătoare ale individului, clica din jurul ei se risipi încetul cu încetul. Am terminat carafa. Holbatul la bar mă împiedica să gândesc, jazzul bubuind la maximum mă făcea să-mi țin urechile pâlnie, ca să prind vocile pe care le acoperea muzica, iar băutura mă împiedica să nu-l umflu pe grăsan pentru niște acuzații născocite. Apoi femeia în negru și marinarul în bleumarin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Vogel cu Betty la Biltmore. Ieșeam din tură la miezul nopții și de fiecare dată eram iritat și agitat. N-aveam chef să mă duc acasă și să dorm. Uneori mergeam la cinematografele non-stop din centru, alteori la cluburile de jazz din South Central. Bop-ul era în perioada lui de glorie, iar o cură de noapte cu o halbă de cocteil în față era, în general, de ajuns ca să-mi netezească drumul spre casă și spre un somn fără vise la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și m-am oprit. CAPITOLUL TREIZECI ȘI PATRU Am sunat la secție, mi-am luat ultimele zile de concediu medical la care aveam dreptul și am petrecut o săptămână arzând gazul de pomană la El Nido. Am citit și am ascultat jazz la radio, încercând că nu mă gândesc la viitor. Am studiat cu atenție dosarul, deși știam că e un caz închis. Martha Sprague și Lee, ambii în varianta lor din copilărie, îmi bântuiau visele. Câteodată li se alătura clovnul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
wiki/1911" \o "1911" 1911HYPERLINK "http://en.wikipedia.org/wiki/1979" \o "1979" 1979), jazzman american. June Christy ( HYPERLINK "http://en.wikipedia.org/wiki/1925" \o "1925" 1925HYPERLINK "http://en.wikipedia.org/wiki/1990" \o "1990" 1990), cântăreață americană de jazz. S-a bucurat de popularitate mai ales în anii ’50, ca solistă vocală a orchestrei conduse de Stanley Kenton. Meyer Harris Cohen ( HYPERLINK "http://en.wikipedia.org/wiki/1913" \o "1913" 1913HYPERLINK "http://en.wikipedia.org/wiki/1976" \o "1976
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cântecului său de mare succes Artistry in Rhythm („Măiestrie ritmată”). Închisoarea californiană de maximă securitate San Quentin. Un dans popular în rândurile populației de culoare în anii’20HYPERLINK "http://en.wikipedia.org/wiki/1930s" \o "1930s" ’30, rezultat din fuziunea jazzului cu stepul și charlestonul. Ouăle fermierului (în span. în original), ouă prăjite, cu sos picant. Coaie (în span. în original). Los Angeles Countz Sheriff’s Department. Personaj de benzi desenate creat de HYPERLINK "http://en.wikipedia.org/wiki/Philip Francis Nowlan" \o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
1977" 1977), pianist de culoare, reprezentant de seamă al genului bop. John Birks Dizzy Gillespie ( HYPERLINK "http://en.wikipedia.org/wiki/1917" \o "1917" 1917HYPERLINK "http://en.wikipedia.org/wiki/1993" \o "1993" 1993), celebru trompetist, compozitor și dirijor de jazz. Wardell Gray ( HYPERLINK "http://en.wikipedia.org/wiki/1921" \o "1921" 1921HYPERLINK "http://en.wikipedia.org/wiki/1955" \o "1955" 1955), saxofonist tenor american. Dexter Gordon ( HYPERLINK "http://en.wikipedia.org/wiki/1923" \o "1923" 1923HYPERLINK "http://en.wikipedia.org
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
din care nu era posibil să ieși. Capitolul II - Ascultă muzică... - Nu ascult muzică! Se întâmplă ca muzica să fie pornită. Atât. - Muzică zici? mormăi Lon Sellitto pășind în dormitorul lui Lincoln Rhyme. Ce coincidență! - Pare să aibă apetit pentru jazz în ultimul timp, explică Thom corpolentului detectiv. Trebuie să mărturisesc că până și eu sunt surprins. - După cum spuneam, reluă Lincoln Rhyme pe un ton arțăgos, lucram și se întâmplă să se audă muzică pe fundal. Ce vrei să spui prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
în rest, totul, de la apeluri telefonice și emailuri până la trecerea unei imagini din microscop pe ecranul computerului, se făcea prin comandă vocală. Tot prin comandă vocală putea controla și noua sa combină muzicală, ce răspândea acum în laborator o melodie jazz foarte plăcută. - Comandă combină: stop! spuse cu părere de rău Rhyme din cauză că auzise ușa de la intrare. Muzica se opri și fu înlocuită de zgomotul pașilor din hol. Unul din musafiri era Amelia Sachs, își dădu el seama; pasul ei era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
prea repede - e ca și cum ar fi anticipat că urma să răpească pe cineva tocmai în acea parte a orașului și poate chiar la Academia de Călărie. Dar cum? Mai la est. Dincolo de tarabe, dincolo de fast food, dincolo de acea trupă de jazz care cântă pe scenă. În fața lui se vedea ieșirea - era pe trepte în jos, unind piața de Broadway. Încă cincizeci de metri, după care libertatea. Patruzeci. Treizeci... Dar apoi văzu lumini de avertizare. Păreau la fel de puternice precum explozia provocată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
întrebă Rhyme. Ea și criminalistul se aflau în laboratorul de la parterul casei, așteptându-i pe Amelia Sachs și pe Roland Bell. Mel Cooper lucra încă la dovezile găsite, iar Rhyme avea parte de propriul spectacol de prestidigitație, acompaniat de muzica jazz răspândită de sistemul său audio. Kara stătea lângă fereastră, îmbrăcată cu un tricou de-al lui Sachs, iar Thom îi spăla tricoul murdar de sos, urmarea numărului improvizat la târgul meșteșugurilor. - De unde le ai? arătă Rhyme către mingi, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
circulau: ba că era homosexual, ba că era heterosexual și fusese căsătorit, dar se încurcase cu o țigancă de la Roma, ba că împușcase un tip din cauza altei femei, ba că nu se căsătorise niciodată și că era un cântăreț de jazz alcoolic... Kara voise dintotdeauna să afle adevărul despre el. - Ce-i cu el, mamă? - Vrei să afli? - Îți dai seama. Ia spune-mi niște povești, ceru ea, aplecându-se în față și odihnindu-și mâna pe brațul femeii. - Păi, ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
să fii complet sinceră. - Ei bine, spuse asistenta nesigură, privind în jos la podeaua proaspăt lăcuită, am să fac tot ce pot. În după-amiaza aceea, Roland Bell se afla în sufrageria lui Rhyme. Având pe fundal o bucată interesantă de jazz pentru pian compusă de Dave Brubeck, discutau amândoi despre dovezile din cazul Andrew Constable. Charles Grady și însuși procurorul general al statului deciseseră să amâne procesul pentru a putea adăuga și alte acuzații bigotului: tentativă de crimă asupra avocatului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
efectiv. Pentru că timpul util este timpul destinat creației sau pregătirii unui act de creație. Dar el simte din când În când nevoia, În mod inconștient, „să-și spele creierul” ascultând muzică pe bandă de magnetofon sau pe placă, muzică de jazz În special, pentru că e plină de ritm și schimbări de ritm. E un fel e yoga, ascultatul ăsta al muzicii, mai ales Înainte de examen, și, desigur, Îi place să se plimbe, mai ales noaptea, când se sting ultimele lumini În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
răvășite radioactivitatea avea să „ne pice“ acum nouă, risipindu-se deasupra continentelor, la fix două ore după activare. O iradiație imperceptibilă dintr-o lume mai bună, unde se găseau și toate celelalte lucruri bune pe care ni le doream atât: jazzul, zgârie-norii, cabrioletele și highway-urile, congelatoarele și milkshake-ul - o împletire de cuvinte noi care ne lăsa, prin magia ei, să privim spre Vest, prinși în fulgerul proiectilului unei societăți de consum țintind foarte sus. Întorceam tot mai mult spatele Estului, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
arme atomice, în timp ce alții dispăreau în spatele cortinei de fier într-un gri hașurat, nefiindu-ne cunoscuți decât după rachete, Sputnice și bărbații cu fețe împietrite ce vorbeau o limbă cu un singur cuvânt: „niet“. Ca și când toată veselia noastră ar fi jazzul pe care îl ascultam și imediat după aceea rock’n’roll-ul, uruitul motoarelor la excursiile duminicale, sunetele sărbătorilor de pe discuri existând numai ca să nu se audă aceste „niet, niet, niet“. Ele se ridicau în văzduh, aminteau de bătăile surde auzite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
pe loc plăcere, care a fost însă înlocuită cu certitudinea că era absolut greșit și că eu ar fi trebuit să fiu acasă cu Mark, mâncând bomboane gumate, mângâindu-l pe cap și uitându-ne la Neil Diamond în The Jazz Singer. Tremuram pe dinăuntru de parcă mă lua gripa. Ce s-a întâmplat? Era grozav! Maria veni lângă mine lăsând-o pe Lisa discutând despre liste cu un bărbat cu o vestă matlasată, care de cum ajunsese își scosese din buzunar „lista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
descălilor duri: dacă e provocat, poate deveni violent. Așa s-a și ajuns apoi ca un profesor de muzică gras și îndesat, al cărui Trandafir sălbatic cântat cu o voce pițigăiată noi îl acompaniasem cu sunete și mișcări abrupte de jazz, m-a mustrat numai și numai pe mine și a îndrăznit chiar să mă zgâlțâie, la care eu i-am apucat cravata cu stânga și am strâns-o până când aceasta, confecționată din hârtie, din cauza războiului, s-a rupt de sub nod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
suportabilă. Până și pentru vizite la cinematograf se găsea timp. Am văzut cumva atunci, pentru a nu știu câta oară, un film Noi facem muzică în care juca, fluierând neobosit, acea Ilse Werner care, încă din anii școlii, îmi înlocuise jazz-ul interzis? Sau am văzut, abia acum, filmul îndemnând la rezistență Kolberg? Dar oare cât timp a stat acolo această grămadă amestecată de oameni, din care făceau parte atât inși din Wehrmacht, cât și personal la sol de pe aeroporturile abandonate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
părăsit se dovedește zadarnică. Până acum părăsise și el fete și femei, atunci când apărea foarte repede plictiseala, fără ca măcar să-și ia bun rămas. Acum, se vedea decuplat și tras pe o linie moartă. Prietenul Geldmacher, care cânta până noaptea târziu jazz de origine germană din diverse flaute și fluiere, nu a reușit să mă consoleze, cu oricâtă virtuozitate ar fi transformat el Afară, la fântână într-un blues. Munca pe șantier nu mă ajuta prea mult. Și am reușit să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
talentului lor, dar și a lor înșiși; am fost destul de robust să le supraviețuiesc. Prietenia mea cu Geldmacher, numit Fluieraș, și plăcerea constantă pe care mi-o provocau ragtime-ul și blues-ul au avut drept urmare alcătuirea unui trio de jazz. Cel de-al treilea era chitaristul și cântărețul la banjo Günter Scholl, care voia să predea artele frumoase și care mai târziu a și ajuns cu promptitudine profesor de desen, un băiat întotdeauna binedispus. Mie mi-a revenit ca instrument
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
voia să predea artele frumoase și care mai târziu a și ajuns cu promptitudine profesor de desen, un băiat întotdeauna binedispus. Mie mi-a revenit ca instrument de percuție un obiect banal, folosit încă din cele mai vechi timpuri ale jazzului - New Orleans! -, scândura de spălat, pe a cărei tablă vălurită băteam ritmul cu degetare pe opt dintre degete. În Czikos, un restaurant strâmt ca un furtun și cu un aer pseudo-unguresc din orașul vechi, cântam de trei ori pe săptămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]