13,535 matches
-
și de puternică, încît istoricul faptelor politice, ca și acela al faptelor sociale, se comportă ezitant. Nu întîmplător, pe de altă parte, imaginația romanescă acordă, în paralel, o importanță atît de mare grupurilor de indivizi intransigenți, legați între ei prin jurăminte și prin secrete, care acționează din umbră și care, pentru gloria lor, în folosul lor, sau pentru triumful unei cauze, visează să supună voinței lor ordinea existentă. "S-au întîlnit în Imperiu, la Paris, treisprezece bărbați, marcați de același sentiment
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
în mod tragic frustrat? Această unitate organică văzută ca privilegiată, această voință supremă în care se pierd toate voințele individuale, această autoritate absolută, dar prevăzătoare și în cele din urmă tutelară, extinsă asupra tuturor acelora ce sînt uniți prin aceleași jurăminte și aceleași angajamente, nu răspund, cu toate, la un anume tip de ideal comunitar, întreținut cu încăpățînare în adîncul conștiinței? Răul înțeles ca simplă și exactă inversiune a Binelui, această temă nu se limitează, de fapt, numai la domeniul imaginarului
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
și de a consacra continuitatea. Odată cu trecerea timpul cu excepția unor incidente neplăcute, ea nu mai poate fi considerată o ruptură. Dimpotrivă, este simbolul unificării, al fuziunii, al entuziasmului colectiv. Dintre evenimentele care i-au marcat cursul, cel mai semnificativ este jurămîntul de pe Cîmpul lui Marte, din 14 iulie 1790. "Federații, scrie Albert Malet, au venit din toate ținuturile Franței. Dar ei au uitat că erau bretoni, normanzi sau gasconi. Ei se simțeau în primul rînd francezi, și erau mîndri că sînt
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
literatură este un scurt extras din "Echo de Rome", din l ianuarie 1894: "Combătînd francmasoneria, combatem însuși iadul... De mult timp, armatele infernale s-au dezlănțuit... În lojile secrete, cultul lui Satan este deja organizat, cu ritualul, cu ceremoniile, cu jurămintele sale, totul săvîrșindu-se în condițiile unor înspăimîntătoare sacrilegii." Tema principală este existența în spatele instituțiilor oficiale ale masoneriei a "lojilor secrete", ai căror invitați se pretează la sacrilegii (mai ales), la maculări (ale azimei), adică la invocarea demonilor. Pentru mulți, de
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
În acea vreme nu se auzea despre divorțuri În lumea satului. Te-ai căsătorit, bună sau rea cum era nevasta, cu ea rămâneai să petreci Împreună și bune și rele. Ai jurat În fața altarului credință și fidelitate până la moarte, apoi jurământul trebuia respectat. Dacă nevasta era prinsă cumva că a călcat pe delături, se alegea cu o bătaie zdravănă și rămânea mai departe nevastă În casă. Căsătoria e pentru o viață, cearta e trecătoare. Așa se judeca atunci. Se mai putea
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
gospodărie; * grupuri de rudenie; * grupuri de egali nebazate pe familie; * acțiuni de autocontrol deosebite față de cele fără autocontrol; * grade de vârstă; * lege: drepturi și obligații, reguli pentru membrii grupului; * sentimente morale; * distincția dintre corect și greșit, bine și rău; * promisiune/jurământ; * inegalități de prestigiu; * status-uri și roluri; * lideri; * oligarhie de facto; * proprietate; * coaliții; * identități colective; * conflict; * muncă cooperativă; * roluri de gen; * bărbatul domina viața publică și politică; * bărbatul este mai agresiv ș.a.; * bărbații sunt angajați în mai multe rețele de
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
păzi!” mereu situațiile neprevăzute iau prin surprindere oamenii, care ar fi preferat să le știe dinainte pentru a-și pregăti strategia de acțiune; lipsa previzibilității poate fi o scuză pentru nereușită; 62 r. 39: „așa trebuie să plătească cine calcă jurământul” orice nerespectare a unui legământ trebuie pedepsită ca atare; jurământul este ceva sacru și trebuie respectat, indiferent de persoana care îl face sau cea față de care este făcut. FATA BABEI ȘI FATA MOȘNEAGULUI p. 129, r. 4 5 : „pentru că era
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
fi preferat să le știe dinainte pentru a-și pregăti strategia de acțiune; lipsa previzibilității poate fi o scuză pentru nereușită; 62 r. 39: „așa trebuie să plătească cine calcă jurământul” orice nerespectare a unui legământ trebuie pedepsită ca atare; jurământul este ceva sacru și trebuie respectat, indiferent de persoana care îl face sau cea față de care este făcut. FATA BABEI ȘI FATA MOȘNEAGULUI p. 129, r. 4 5 : „pentru că era fata mamei, se alinta cum se alintă cioara-n laț
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
discursive despre care vorbește mai ales Bahtin sunt forme elaborate și obiecte pluridisciplinare prin excelență. Putem vorbi, în acest caz, despre formațiuni discursive, religioase, jurnalistice, politice sau literare în cadrul cărora sunt produse genurile de discurs religios ca, de exemplu, rugăciunea, jurământul, hagiografia, parabola; genurile discursului jurnalistic ca faptul divers, reportajul, editorialul, depeșa; genurile discursului literar despre care trebuie să notăm că "alături de marile genuri ca tragedia epistola, epopeea, relativ stabile într-o cultură bine definită, există unele care sunt mai constrânse
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
să se înțeleagă: "Trebuie să vă dictez eu răspunsul dumneavoastră." Această ultimă propoziție nu poate fi asumată direct de către locutorul-Președinte, ci doar prin intermediul unei istorioare, pe care tocmai o povestește, în numele cetățeanului simplu care încearcă acum să-și respecte un jurămînt făcut pe cînd era copil, martor la marile evenimente: Pe când aveam treisprezece ani, am fost de față în Auvergne la cumplitul dezastru al armatei franceze. Pentru băieții de vârsta mea, înainte de război, armata franceză însemna o forță impresionantă. Iar acum
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
o formă de angajament-promisiune. În mod normal, un enunț de acest tip nu aduce cu sine replica bine definită. Poate fi recunoscut doar valabil / non valabil sau pur și simplu posibil / imposibil. B1 arată cu precizie surpriza la rostirea acestui jurământ. A2 reiterează promisiunea făcută. Acest prim schimb este urmat de o primă respingere (B2) pe care A3 o contrazice prin modalitatea promisiunii. Cel de-al treilea schimb este descris printr-o nouă obiecție liniară: pentru a omorî un urs este
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
repede și pe vremea aceea). Versurile lui sunt adresate, în primul rând, casei lui Pompeius, care este cea mai apropiată de Forul lui Augustus. Îl vor găsi pe consul în exercițiul funcțiunii... printre care, aceea foarte importantă, de a depune jurământul de credință în fața lui Augustus și a fiului său. Timpul care îi va mai rămâne îl va consacra lui Cesar Germanicus, deoarece, după cei mai mari zei, pe el, Sextus Pompeius, îl venerează cel mai mult. În sfârșit, într-un
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
perspectiva unor asemenea îndemnuri, cauza personală a lui Ovidiu trece pe planul doi, pentru a îmbrățișa cauza publică: cea a Patriei. O ultimă observație, cu caracter destul de ipotetic, dar încărcată de semnificație. Poetul își încheie scrisoarea, făcând o serie de jurăminte (vota) pentru binele pe care i l-a făcut Paulus. Mai mult, el se gândește să se asocieze pur și simplu la jurămintele lui Paulus însuși (si sola mihi dentur tua vota: v. 97). Este vorba de o adevărată comuniune
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
observație, cu caracter destul de ipotetic, dar încărcată de semnificație. Poetul își încheie scrisoarea, făcând o serie de jurăminte (vota) pentru binele pe care i l-a făcut Paulus. Mai mult, el se gândește să se asocieze pur și simplu la jurămintele lui Paulus însuși (si sola mihi dentur tua vota: v. 97). Este vorba de o adevărată comuniune spirituală: jurămintele solemne ale lui Paulus sunt și ale lui Ovidiu. Cu această ocazie, Ovidiu repetă, și formal, jurămintele pe care însuși Maximus
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
pentru binele pe care i l-a făcut Paulus. Mai mult, el se gândește să se asocieze pur și simplu la jurămintele lui Paulus însuși (si sola mihi dentur tua vota: v. 97). Este vorba de o adevărată comuniune spirituală: jurămintele solemne ale lui Paulus sunt și ale lui Ovidiu. Cu această ocazie, Ovidiu repetă, și formal, jurămintele pe care însuși Maximus le face în rugăciunea pe care de obicei o adresează zeilor, la început, când tămâiază altarul. Tonul rugăciunii reproduse
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
pur și simplu la jurămintele lui Paulus însuși (si sola mihi dentur tua vota: v. 97). Este vorba de o adevărată comuniune spirituală: jurămintele solemne ale lui Paulus sunt și ale lui Ovidiu. Cu această ocazie, Ovidiu repetă, și formal, jurămintele pe care însuși Maximus le face în rugăciunea pe care de obicei o adresează zeilor, la început, când tămâiază altarul. Tonul rugăciunii reproduse de Ovidiu, inclusiv al jurămintelor, este următorul: Ut tibi sit, salvo Caesare, salva parens. (v. 98) Ripert
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
sunt și ale lui Ovidiu. Cu această ocazie, Ovidiu repetă, și formal, jurămintele pe care însuși Maximus le face în rugăciunea pe care de obicei o adresează zeilor, la început, când tămâiază altarul. Tonul rugăciunii reproduse de Ovidiu, inclusiv al jurămintelor, este următorul: Ut tibi sit, salvo Caesare, salva parens. (v. 98) Ripert traduce: "... je demanderai que pour toi ta mère reste sauve et César reste sauf". Aceasta este unica interpretare posibilă în cazul unei formulări univoce. Dar dacă se ține
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
pe noi cititorii să credem în loialitatea sa față de împărat: mai mult, aceasta este preocuparea lui constantă. Declarații de loialitate către Augustus am citit în scrisoarea către Graecinus (Ex Ponto, IV, IX, 105 și urm.). Acestea fuseseră deja exprimate ca jurăminte în epistola unică din cartea a doua din Tristele: "Pe mare, pe pământ, pe puterile cerului, pe tine însuți, zeu între noi prezent [i se adresează lui Augustus], jur: inima mea bătea pentru tine, o preamărite; și am fost al
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
grămada care se ruga pentru același lucru. Și pentru tine am oferit tămâie sfințită și, alăturându-mă tuturor, și eu am ajutat cu rugăciunile mele la rugăciunile publice" (v. 53-60). Este cu adevărat impresionantă insistența, care se vrea întărită de jurăminte, cu care poetul își proclamă loialitatea față de împărat; cum s-a spus deja, tocmai această insistență a lui Ovidiu confirmă convingerea noastră că jignirile ovidiene îl vizau direct pe Augustus și consta într-o lipsă de pietas față de el. Să
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
reinstalată decide să reprime cu brutalitate orice urmă de opoziție, făcând apel din nou la mineri 70. Drama începe pe 12 iunie, când CFSN se întrunește pentru a pregăti ședința solemnă a Parlamentului în care președintele ales urma să depună jurământul. Cu această ocazie se decide evacuarea forțată a ultimelor vestigii ale marii manifestații din Piața Universității. Organizatorii marii manifestații din mai se retrăseseră cu toții pe 21 mai, când rezultatul votului devenise clar, dar mai zăboveau acolo pâlcuri răzlețe de nostalgici
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
în rol, Orb sărac își începe cîntarea cu Miorița și apoi trece la altele. El mărturisește celor de față că a deprins obiceiul de la un cîntăreț din vremuri de demult, de la care a învățat meșteșugul și s-a legat prin jurămînt să-l respecte pînă la moarte. În același sens, o narațiune din culegerea lui Al. Vasiliu-Tătăruși îl înfățișează pe un sătean invitînd oaspeți să rămînă peste noapte, cu condiția să spună un basm înainte de culcare; sau, în alt caz, gospodarul
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
năpăstuitul îl sfătuia să se potolească: - D-alei, Doamne, Mihneo-Vodă, Nu prea-ndesi la-njurat Că e lucru cu păcat. Dacă tu m-ăi întreba, Adevărul io ț-oi da, Adevărul c-ăi afla, Zicu-ți, «zău, pre legea mea». Dar nici jurămîntul, nici „legea” nu aveau deocamdată efect; Mihnea-Vodă nu mai îndeplinea rolul de jude consacrat prin tradiție. În spatele lui deja Ședea, măre, gealatul Cu paloșul să-i ia capul. Minunea a salvat situația. Ea s-a ivit în chip de cocie
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
a murit. În Joi dă dimineață, mama, revenită în fire, vrea să-și ia feciorul acasă după consumarea episodului magic. Dar el își pune echipamentul fioros și pleacă în căutarea ortacilor. E un luptător predestinat, sub tirania legii și a jurămîntului frățesc. De aceea spiritul acțiunii se menține viguros. Toma Alimoș a fost doborît, nu și moartea. E. Corespondențe iarăși Maica bătrînă își găsește multe asemănări, în manieră premioritică, rudimentară, latentă, peste munți și peste secole. Un punct de referință îl
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
și chiar anumite însușiri, dar care, totuși, nu fructifică întreaga noastră viață spirituală”. Sensul creștin l-a preocupat și pe Richard Wagner în libretul operei inspirate de mistica Graalului. În varianta sa, Parsifal apare ca un cavaler care nu respectă jurămintele sacre, făcute în camera de taină a Mesei Rotunde. Eroul devine renumit nu prin aventuri generoase, asemenea lui Lancelot ori Yvaine, ci prin crime odioase. Lovitura de teatru se produce brusc, prin convertirea lui Parsifal: arma sa ucigătoare, sabia, care
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
și când l243 am despicat, am văzut că era crăpoaică, avea cam un kilogram și ceva de icre. Au cerut să le dau și lor și le-am dat câte două linguri de icre la fiecare. Au plecat mulțumiți, cu jurământ că la anul vom pleca din nou pe Șontea, poate cu mai mult noroc, pe locul nostru de vis, dintre sălciile acelea bătrâne și atât de ocrotitoare. E frumoasă, dom-le! E frumoasă, într-un mare, poate prea mare absurd
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]